Un mare si discret iubitor al lui U, profesorul dr. Serban Radulescu a adresat opiniei publice o scrisoare emotionanta despre situatia trista in care a ajuns U, din cauza prostului management al lui Ovidiu Vasu. Sa o citim si sa luam aminte:
„U” este echipa mea de suflet de aproape 60 de ani.
Am avut bucuria sa cunosc personal oameni care au purtat pe piept si in inima acest simbol, incepand cu Ion Moina, dr. Mircea Luca, dr. Constantin Radulescu, dr. Sever Coracu, dr. Traian Georgescu, Viorel Mateianu, Virginia Jujescu, dr. Marcel Moraru, dr. Mircea Ioanette, dr. Mihai Iubu, dr. Nae Ioanoviciu, dr. Mircea Ionescu si continuand cu apropiatii tineretii mele, mari sportivi ca Vasile Bogdan, Vasile Sarucan, Mircea Barna, Marius Craciun, colegele mele, surorile Mesesan sau fetele minunatei echipe de aur a baschetului clujean.
Evident ca numele de rezonanta interna si internationala a celor care au facut parte din ceea ce a insemnat „U” este mult, mult mai mare.
O societate nu-si poate cladi prezentul si viitorul daca nu are un fundament solid reprezentat de trecut si traditie.
Or, „U” are o traditie inegalabila, care ne face pe noi clujenii sa fim mandri, dar si responsabili cu ceea ce se intampla in clubul nostru sportiv.
In aceasta cheie va rog sa luati demersul meu, fatalmente subiectiv, dar sincer, mai ales ca nu cunosc decat din datele oferite de presa activitatea economico-financiara a clubului.
Azi clubul sportiv Universitatea Cluj are 21 de sectii. Pentru un club care vrea sa faca performanta la nivel inalt mi se pare cam mult acest numar, in conditiile actuale ale economiei romanesti.
Este foarte greu sa sustii financiar discipline care, in fond , eu nu stiu sa aiba traditie la „U”, deci nici sustinerea fanilor, esentiala in viabilitatea unei sectii sportive.
Tot respectul pentru practicantii unor discipline sportive, chiar olimpice, ca boxul, culturismul, echitatia, judo, lupte, rugby feminin, scrabble, scrima, dar nu prin ele „U” a devenit un simbol al sportului clujean.
Luptele, boxul, scrima au fost reprezentate la inalt nivel de un alt club, CSM Cluj.
„U” a avut rezultate excelente de-a lungul timpului in atletism, baschet, handbal, volei, rugby, inot-polo. Eu cred ca accentul, mai ales financiar, ar trebui pus pe aceste discipline de traditie si pe care fanii le asimileaza cu spiritul lui „U”.
Daca vorbim de managementul de la CS Universitatea Cluj, dar in fond despre oricare tip de management, acesta este bun sau rau in functie de rezultate.
Or, la „U” rezultatele in disciplinele de traditie despre care vorbeam, este total nesatisfacator, dupa mine.
La handbal feminin, echipa care acum cativa ani era in fata, s-a salvat chinuit de la retrogadare.
La rugby suntem pe ultimul loc.
La handbal masculin, de cativa ani ne uitam la Potaissa Turda, pentru ca „U” e pe undeva prin „B” fara sperante.
La volei masculin retrogadam din prima divizie. La volei feminin suntem in „B”.
Nu inteleg rostul unei echipe masculine de baschet, cand avem viitoarea campioana cu sigla „U” pe piept.
E drept ca la aceasta se adauga si „Banca Transilvania”, cea care patroneaza de fapt clubul, dar aceasta este echipa pe care Clujul o iubeste si o sustine. Rezultatele, unele bune, dar necunoscute masei largi a publicului iubitor de sport, la alte discipline sportive care nu fac parte din traditia lui „U” , dar care scad vrand-nevrand nivelul de sustinere financiara a disciplinelor care se confunda cu istoria Universitatii, pe mine ma determina sa spun ca nu acesta este managementul pe care il doresc la echipa mea de suflet.
O concentrare a resurselor financiare in sporturile de traditie, cu impact public in primul rand, in vederea unor performante sportive notabile este, dupa parerea mea, atitudinea corecta.
O transparenta totala a modului cum se cheltuie banii, se impune de asemenea.
In contrast cu slabele rezultate ale echipelor Universitatii Cluj, o echipa de traditie, cea de baschet fete, ajunsa in deriva acum doi ani, este acum vicecampioana tarii, dupa ce a fost preluata de un om cu o alta viziune a ceea ce inseamna managementul sportiv : Liviu Alexa.
Un rezultat care, la fel ca si cele enumerate mai inainte, obtinute de celelalte echipe ale lui „U”, poate fi disecat in cautarea unei explicatii, pentru o atitudine viitoare.
Cred ca este momentul unei discutii oneste si lucide, pe care conducerile universitatilor clujene, in primul rand Universitatea Babes- Bolyai, trebuie sa o declanseze, privind prezentul si viitorul Clubului Universitatea Cluj, o discutie care sa lamureasca si sa decida ce se doreste a fi acest club la implinirea a 100 de ani de existenta.
Un nou Consiliu de Administratie responsabil pentru destinele clubului ne va da noua, celor care urmarim fenomenul sportiv in general si pe cel de la „U” in special, speranta revitalizarii unui club de traditie, ” mandria unor inimi romanesti „. Este intr-adevar momentul ! Haide „U” !
Prof. Dr. Serban Radulescu