Prof. dr. Al. Diaconescu, de la Facultatea de Istorie a U.B.B. Cluj-Napoca a avut amabilitatea de a ne trimite un scurt expozeu cu privire la ce reprezintă cu adevărat Coroana Sfântului Ştefan al cărei duplicat (subliniem pentru colportorii de bârfe: DUPLICAT nu COPIE) va fi expus cu începere de azi la Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei.
În opinia sa, “Sacra Coroană a Sfântului Ştefan are o semnificaţie simbolică şi sentimentală, care transcende simpla valoare istorică şi muzeală a unui artefact”.
În jurul acestei coroane s-a creat treptat o întreagă ideologie legată de Ungaria Mare. Sursa teorietică sunt lucrările custodelui coroanei de după cădrerea regatului medieval al Ungariei, Péter Révay: Commentarius De Sacra Regni Hungariae Corona (Comentariu asupra Sacrei Coroane a Regatului Ungariei, Augsburg, 1613) şi De monarchia et Sacra Corona Regni Hungariae (Despre monarchie şi Sacra Coroană a Regatului Ungariei, Frankfurt, 1659).
Această coroană nu este un simplu accesoriu regal, ea are o personalitate juridcă proprie şi o valoare spirituală aparte. Ea este perenă şi conform dictonului, „nu căutăm o coroană pentru regele nostru, ci căutăm un rege pentru Coroană”, ea transcende generaţiile şi dinastiile regale. Sacra Coroană a Sfântului Ştefan nu poate fi atinsă decât de custodele, care o aşează în sipet pe o perniţă şi de către episcopul de Esztergom (Strigonium), care o aşează pe capul suveranului în momentul ceremoniei încoronării. Niciodată după aceea regele nu se va mai putea afişa purtând coroana în cauză, căci ea este folosită numai la ceremonia încoronării. Prin urmare ea este situată deasupra monarhului, care „domneşte în numele coroanei”, nu în numele său personal. Astăzi, Sfânta Coroană este păstrată în Parlamantul de la Budapesta şi nu îl poate părăsi sub nici un motiv. De aceea a fost realizat un duplicat (nu o simplă copie), investit cu valoare simbolică similară şi care poate fi purtat prin Regatul Ungariei. Acest duplicat oficial va fi expus şi la Cluj.
Sacra Coroană a lui Stefan cel Sfânt nu reprezintă doar regalitatea maghiară ca instituţie, ci ea se confundă cu Ungaria însăşi! Ea este personidficarea Ungariei Mari. În accepţiunea medievală Teritoriile Coroanei Maghiare se întindeau din Ungaria propriu-zisă, şi asupra Serbiei, Croaţiei, Sloveniei şi Bosniei – spre sud (la un moment dat şi asupra Bulgariei), asupra Transilvaniei şi Cumaniei (la est de Carpaţi) – către răsărit – şi asupra Ucrainei Subcarpatice şi Galiţiei – către nord. În timp pretenţiile nobilimii maghiare s-au restrâns, mai ales după bătălia de la Mohacs (1526) şi instaurarea Paşalîcului de la Buda (1541). În condiţiile instutuirii Austro-Ungariei în 1867 teritoriile Sfintei Coroane s-au restrâns la Ungaria şi Transilvania (anexată împreună cu Banatul şi Voivodina, Crişana cu Sătmarul şi Maramureşul, deşi a fost întotdeauna un voevodat, apoi un principat separat de Ungaria). În plus, Croaţia şi Slovenia formau o uniune sub aceiaşi coroană maghiară. Prin urmare Sacra Coroană a Sfântului Ştefan simbolizează în primul rând anexarea Transilvaniei de către Ungaria la 1867, iar expunerea ei la Cluj-Napoca în preajma centenarului, de la 1 Decembrie 2017 şi până la 24 Ianuarie 2018, în localul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, este cel puţin o gafă, dacă nu o sfidare şi o provocare. Cui prodest?
“Ar trebui să ne întrebăm de ce principalele muzee de istorie din ţară sunt închise de mai bine de un deceniu şi de ce riscăm să întâmpinăm Centenarul Marii Uniri fără o expoziţie permamentă?” – se întreabă la finalul expozeului său Prof. dr. Al. Diaconescu, U.B.B. Cluj-Napoca.