Se apropie Sfintele Paști și, în mod tradițional, pe românește spus: vor exploda prețurile. Suntem convinși că și Apocalipsa o să o prindem cu scumpiri! Dar tot vom avea ce pune pe masă…
Numai “producătorii” noștri sunt întotdeauna în război cu consumatorii produselor lor. În alimentație (alta decât cea a băbuțelor veșnic hărțuite că vând usturoi, urzici și lobodă “neaccizate”), se realizează cele mai ale dracului fraude fiscale. TVA-ul este victima predilectă. Pentru a scăpa de această taxă, producătorii sunt capabili să încarce vaporul cu marfă, să-l trimită vreo cinci mile marine în larg ca și “export” și să-l readucă acasă ca „import”. Oricum consumatorul nu scapă de plata TVA. Chiar dacă această taxă se reduce în hârtii, ea crește-n blide.
Azi vorbim despre carne și produse din carne. Căci, de cum dă colțul ierbii, pensionarii şi alte categorii defavorizate din România îşi vor putea bucura privirile admirând în galantare noua ofertă de preţuri. Ca în fiecare an, cele 28,3 grame de carne din coşul zilnic şi sălămiorul cel de toate zilele se vor scumpi, cu o medie de cât vor mușchii celor care vând. Cu puțin ajutor de la politicienii de la guvernare. Care anul acesta s-au întrecut pe dânșii și au pus de-o scădere salarială de 5,5% și o inflație de 4,7%, încă din prima lună.
Oricum românul se plânge, dar cumpără în draci.
Pe ce se bazează scumpirile? Păi, să-i luăm pe cei de la Asociaţia Română a Cărnii (procesatorii). După ei, în fiecare an, scumpirea este generată de creşterea taxelor vamale la importul de carne de porc. Că importăm tot ceea ce exportăm, fără să ținem cont și de portofelele românilor ieșite cam lihnite din iarnă. Așa că preţurile la carnea tranşată (din importul care ieri era export) vor fi mai mari cu “ics” la sută, ducând la creşterea cu „igrec” la sută şi a preţurilor mezelurilor.
Deh, cu ceva trebuie hrănit și Tabelul lui Mendeleev de care-s pline mezelurile!
Asistăm la un război pe profituri între crescătorii autohtoni de animale şi procesatori. Război care produce, an după ani victime doar printre consumatori. De o parte, crescătorii de animale, “Patronatul cărnii de porc” cum s-ar zice, solicită imperativ, în fiecare an, majorarea taxelor vamale puse pe porcul de import. De cealaltă, procesatorii zic despre acești crescători că mint pe toată lumea, că de fapt au carne de proastă calitate care nu rezistă mai mult de 48 de ore (la care se adaugă surplusul de salmonella, carnea de cal insinuată suspect în mezel şamd).
Însă noi ne mai aducem aminte cum cele două patronate, ținându-se de mână, au reuşit să elimine facilităţile acordate agenţilor economici din zonele defavorizate. Acum, că au interese divergente, aliaţii devin duşmani pe profituri estimate la zeci de milioane de euro. Iar mijlocul de presiune îl reprezintă sărăcia consumatorului pentru care orice scumpire este un adevărat şoc – continuarea şantajului fiind anunţarea falimentului.
Tonul la cântecul de sirenă al falimentului îl dau de fiecare dată crescătorii – care anunţă că, fiind ei în incapacitate de a mai hrăni şi întreţine animalele, vor sacrifica toţi porcii din bătătură. După care flutură securea falimentului procesatorii care susţin că, majorarea taxelor vamale, va reprezenta sfârşitul industriei de procesare autohtonă, că li „se semnează certificatul de deces”. Acum, cei care ştim faptul că, din necesarul de consum de carne de porc, în momentul de faţă doar 25 la sută este asigurat de către producătorii interni, restul de 75 la sută (ce de matematică!) provenind din import (carnea cu taxe majorate, deci), ne punem întrebarea: cine va semna certificatul de deces al consumatorilor români, aceşti „Rambo” ai supravieţuirii, prinşi în războiul acesta al lui „scopul scuză mijloacele” pe care-l poartă cele două patronate?
Noroc că Patronatul crescătorilor de lobodă şi urzici nu intră niciodată în conflict cu Asociaţia Română a procesatorilor de lobodă şi urzici…
Asta până nu descind toate polițiile și gărzile României peste cele două patronate să le ia la purecat cu privire la proveniența mărfii…