Este pentru prima oara cand, din 1996 incoace, nu simt in sufletul meu de cetatean al acestei tari nicio fibrilatie. E atat de tern totul, e atat de inveninata atmosfera, atat de lipsita de consistenta dezbaterea generala incat nici sindromul alegerii raului cel mai mic nu m-a coplesit.
Suntem, totusi, la finalul unui regim. Zece ani in care un singur tip a condus aceasta tara si vreau sa imi aduc si eu obolul facand un decont de cetatean. O sa incerc sa aduc si eu doua-trei perspective originale la reprosurile ancestrale pe care media potrivnica i le-a adresat lui Traian Basescu.
Eu am trei chestiuni de pus in procesul verbal de predare-primire a tarii.
Mandatele lui Basescu au fost dominate de violenta verbala, violenta atitudinala, de ura si venin. Cu asta suntem cu totii de acord. Ce gasesc insa extrem de regretabil este faptul ca nu imi aduc aminte de niciun mesaj pozitiv adresat natiunii. Traian Basescu nu a avut in inima niciun gand bun pentru cetateanul de mine in toti acesti zece ani. Un mesaj patriotic, unul de mangaiere a poporului, unul de speranta.
Spunea recent un lider american, intr-un interviu acordat presei romanesti, ca datoria unul politician este sa ridice poporul. Nu numai ca Basescu nu l-a ridicat, ci l-a privit mereu de sus, de la timona orgoliului sau. Pentru el, noi n-am fost un popor, ci un echipaj.
A doua chestiune se refera la faptul ca Traian Basescu a mimat anticoruptia. Sa fim seriosi: faptul ca in ultimul an au existat retineri spectaculoase, condamnari rasunatoare nu face decat sa imi intareasca perceptia ca justitia a respirat politic si s-a comportat ca atare. Cel care i-a demonizat pe Vantu, Ghita, Voiculescu n-a fost in stare sa ii doboare pe baietii destepti din energie. Sau n-a vrut.
Sa fim seriosi din nou si sa il intrebam pe domnul Traian Basescu de ce nu i-a curentat pe Mitrea, Hrebenciuc, Cozmanca in 2006, de ce Truica, Dorin Cocos sau Dumitru ”Niro”, Popoviciu, Patriciu, Tender, Dragos Savulescu si multi altii nu au fost curentati in 2008? Subita dorinta de a face curatenie a lui Basescu nu e decat un act de ipocrizie politica.
Pentru Basescu nu au existat mafiile padurilor, nu a existat Verestoy Attila, Basescu nu a vazut cum avutia verde a tarii a fost drujbuita temeinic. Pe Basescu l-a durut in cur ca Moldova romaneasca a fost sistematic lipsita de sanse, ca tara n-a crescut in mod egal, ca Dobrogea se stinge de lipsa de dezvoltare. Traian Basescu nu a dat cu pumnul in masa pentru alungarea paianjenilor din sistemul de sanatate, cand a dat de nuca tare Raed Arafat, s-a cacat pe el, s-a sters la fund cu o mica perioada de silenzio stampa si a dat-o din nou pe convenabila tema a mogulilor.
Presedintelui tarii nu i-a pasat de educatia poporului, orbit de moguli, suspendari si haisami, Basescu nu a imbunatatit nicicum viata elevului Marinica Cupsa din satul Recea, care anul asta nu a primit manuale. Practic, Basescu pleaca dupa zece ani fara sa fi ridicat vreodata poporul.
In fine, cel de-al treilea repros pe care i-l adresez cu tot respectul este ca nu a reusit sa ma scape pe mine, un simplu cetatean, de parerea proasta pe care o am fata de viitorul tarii mele. Nu mi-a sters cu radiera grija zilei de maine. Acum am 35 de ani si sunt la fel de incert, ca la 25 de ani. Mi-e frica sa imi fac planuri, cred tot mai mult ca tara mea nu are niciun plan, nu am nicio incredere in institutiile statului, imi caut in continuare demnitatea de roman in interiorul sufletului si nu mi-o gasesc.
Traiane, poti sa pleci: esti repetent la Romania!