Ni se spune din nou: “Stați liniștiți la locurile voastre”. Guvernul lucrează, ne va da bani pentru salarii și pensii. A reinventat chiar și meritocrația: vom primi bani în fucție de patalamale. Care patalamale, majoritate sunt de furat – șin hoții ca și averile cumătrocraților care hoțesc România de imediat 30 de ani.
Și dacă nu ar fi din hoții aceste patalamale, tot vorbim despre orice altceva decât despre merit. Meritul îl dă munca susținută, nu e neaparat bătut în cuie de o patalama.
Numai că aici, în graba acestui Guvern de a “da” bani e altceva: e mită, e cumpărarea liniștii necesare trecerii peste hopul scandalului intern din PSD. Să se rezolve acela și Guvernul ne va da, că are de unde. Doar în ultimii patru ani salariu minim s-a dublat, fără însă ca productivitatea să poată ține pasul cu aceste creșteri. Ce mai contează că acest lucru duce la creșterea inflației, respectiv la deprecierea leului? Românii se mulțumesc să aibă portofelul mai greu și plasele mai goale, trăiesc minunat în iluzii.
Legarea salariului minim de o diplomă este o mizerie – la salariul minim nu are rost să discutăm despre ceea ce a învățat sau studiat o persoană, ci despre ceea ce realizează efectiv. La fel de ticăloasă este legarea salariului minim de vechimea în muncă. Studiile și vechimea în muncă sunt atuuri și avantaje pentru trepte de salarizare peste salariul minim, nu pentru a obliga un patron (cum e în mintea de curcă comunistă a Olguței Vasilescu) să diferențieze prima treaptă de salarizare!
Nu mai bine și-ar face timp acești guvernanți ai noștri, veșnic în foame după banii noștri, pentru predictibilitate. Să stabilizeze odată piața fiscală, să nu umble la bani după cum li se scoală politicienilor că vor să ne umple de bunăstare și bine?
Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine, când aud vreun politician pomenind despre bunăstare, mai bine și „salvarea României”, mă trec răcorile şi simt că mă ia cu leşin la buzunare. Agricultura, infrastructura, industria, învăţământul şi alte domenii au fost, rând pe rând şi toate de-a valma, „salvarea României”. Ei bine, nu ştiu cum se face, dar de câte ori îi trec fiorii patriotici pe politicieni şi purced la salvarea ţării şi a românilor din mizeria în care, de altfel, tot ei ne-au băgat-o, numai ce ne pomenim că, în loc să vină salvarea, vine taxarea. Au vrut să „salveze România” prin infrastructură? Pac, o taxă! Au vrut să o salveze prin turism? Înc-o taxă! Au vrut să o salveze prin sănătate? Altă taxă! Șamd.
Așa că priviți, cu buzunarele larg deschise, salvarea care vi se promite.
Scria Octavian Goga, cam cu 100 de ani mai devreme: „Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală”.
Adicătelea credeați că politicienii noștrii au fost curve numai din cauză de educație în comunism? Nu, au fost și sunt așa cum sunt din cauză că-s așa din istorie în istorie și isterie în isterie.
În timp ce o parte dintre strămoşii noştri spuneau: „fiat Justitia, pereat mundi!”; cealaltă parte îngâna: „barză, viezure, brânză, varză, mânz”. Şi, ori cerșeau, ori era lista cu șpaga cerută…