Probabil ca multi dintre dumneavoastra asteptati de peste 48 de ore explicatiile mele sau un gest de suparare scris in cuvinte cu iz de repros. Nu veti citi nimic din toate acestea.
In ultimele 48 de ore, am stat cu prietenii mei apropiati la povesti, am vorbit cu prietenii mei adevarati la telefon, am mancat cirese nespalate din copacul meu falnic, am citit, am dat cu lavabila azurie camera viitorului meu baietel si m-am intrebat daca a meritat sa fi pierdut toate astea, adica ideea de a fi om normal, in ultimele 16 luni de cand, zi de zi, saptamana de saptamana, am stat pe strazi sau in intalniri cu oamenii.
Stati linistit, m-as fi intrebat toate astea si daca faceam un scor multumitor. Dar acum, ca scorul meu nu e multumitor, acum, cand vad si ca 170 000 de oameni au stat acasa la Cluj, acum cand vad ca 64 000 de clujeni sunt multumiti ca e aglomeratie in oras, ca nu sunt parcari, ca nu exista transport in comun civilizat, ca le place ca nu e transparenta in cheltuirea banului public, ca mizeria din cartiere e in floare si ca adora faptul ca sunt cartiere care arata ca la tara, ei bine, cand vad ca 64 000 de clujeni sunt multumiti si il voteaza pe Emil Boc, ma intreb cu atat mai mult daca a meritat sa duc aceasta lupta, daca a meritat sa imi pierd viata (nimeni nu imi mai da inapoi un an jumate din viata), nervii, banii, timpul, pentru a afla ca, in fapt, clujenilor le e bine si asa, ca clujenii vor tot politicieni prafuiti de genul Boc, Stamatian, Moisin, Dreoni, Nicoara.
Pe cei 64 000 de clujeni care au votat cu Boc ii respect din inima si o zic cu toata sinceritatea. Spre deosebire de cei 170 000 de lasi care au stat acasa, acesti 64 000 de „bocisti” si-au folosit dreptul de a decide, un drept cucerit prin moartea multor romani la Revolutie. Ei sunt cu adevarat Cetatenii Clujului, oameni ai Cetatii, alaturi de cei care au votat cu mine, Anna Horvath, Buzoianu sau Giurgiu etc. Toti cei ce au votat duminica POT de acum inainte sa isi dea cu parerea despre acest oras, cu bune si cu rele. Ei, fiindca au fost la vot, au dreptul de acum inainte sa critice sau sa laude realizarile administratiei Boc.
Dar cei 170 000 de traitori in umbra ai acestui oras sa nu mai indrazneasca!
Sa nu cuteze sa mai spuna vreodata ceva despre Cluj, despre viitorul sau ca oras, despre sperante, despre trafic, despre strazi, despre cultura, despre felul in care sunt tratate animalele, despre parcuri, despre mizerie, despre nimic. Ei sunt pentru mine NONCETATENII, niste fantome ce vietuiesc in acest oras, dar care sunt, de fapt, niste holograme care mimeaza implicarea, mimeaza viata de familie, mimeaza ca sunt parte din comunitate.
Daca va stiti unul dintre cei 170 000 de clujeni ce nu a votat pentru ca nu a vrut sau i-a fost lene sau greata, sa nu mai imi cereti niciodata ajutorul! Abtineti-va!
Cand traficul o sa va sugrume din nou, cand acoperisurile scolilor o sa le cada in cap pruncilor dumneavoastra, cand o sa mai intarzie ambulanta, cand o sa pice in cap urmatoarea caramida dintr-o cladire din centrul istoric, cand o sa vedeti ca va rasari un bloc intre case sau cand se va construi urmatorul bloc care o sa va taie lumina de cat de aproape va fi amplasat de dormitorul dumneavoastra, cand o sa va enerveze ca o arteziana de jumatate de milion de euro nu merge sau ca a ruginit, cand o sa va supere ca orasul s-a umplut de betoane si ca nu mai avem verdeata, cand o sa va enerveze ca Simbolul U Cluj e tarat in mocirla diviziei C, cand o sa va supere ca faceti o ora din Floresti spre Cluj, cand va va enerva ca iar se indunda orasul, cand o sa vi se para nedrept ca locuiti in Iris sau Bulgaria si ca se baga mai multi bani in centrul orasului, cand o sa va scoata din minti mizeria de la Urgente sau jegul din spitale, cand o sa cautati pile sa va bagati copilul la cresa, atunci sa faceti rost de o oglinda, sa priviti in ea si sa va cereti ajutorul. Povestiti despre toate acestea cu dumneavoastra, cel din oglinda. Sa vedem la ce va va ajuta.
Singurii care merita respect sunt cei care au votat pentru Cluj, indiferent cu cine au votat.
Puteti sa ma injurati, Clujul nu va evolua daca voi ma injurati pe mine, Clujul nu se va dezvolta daca voi veti sta acasa.
Acum… vreau sa trimit un gand SPECIAL de multumire celor 3496 de clujeni care au fost la vot si mi-au acordat increderea. Multi mi-au promis sustinerea in ultimul an si m-au mintit in cel mai ordinar mod. Multi mi-au spus ca vor schimbare la Cluj si ca imi vor vota echipa si au ales sa fie lasi sau tradatori, superficiali sau indolenti.
Dar uite ca sunt 3496 de clujeni care au vibrat cu mine duminica si carora le trimit cea mai cinstita si calda imbratisare. Voi, cei 3496 de CETATENI ce ati vrut schimbarea, mi-ati dovedit ca nu sunt singur, ca nu sunt un schizofrenic social, ca mai sunt 3496 de oameni care vor un oras mai degajat, mai curat, mai evoluat, mai modern, mai transparent, mai bogat.
Pentru multi ce nu au realizat nimic la viata lor important, aceasta cifra este una ridicola. Pentru mine este una incredibila, chiar mica, asa cum e ea si poate sub asteptarile mele sau ale multora. La o prezenta la vot de 37 la suta, 3496 de voturi pentru Liviu Alexa sunt mai mult decat datatoare de speranta.
Fiindca voi, cei 3496, nu sunteti slugile partidelor, nu sunteti halitori de pungi cu malai si zahar, nu sunteti prosti si nici retrograzi, voua nu v-a amputat nimeni ratiunea. De aceea sunteti cei mai pretiosi, de aceea sunteti speciali pentru mine. Fiindca nu l-ati votat pe politrucul de Boc, fiindca nu v-ati lasat amagiti de reptila imbracata in miel pe nume Buzoianu, pentru ca n-ati fost slugi de partid ale unor politicieni vopsiti in haine noi precum Giurgiu si Gurzau.
Voi sunteti mica mea armata cu care vom porni Schimbarea Clujului.
Am multe sa imi reprosez pentru aceasta campanie. Dar stiu ca am dus cea mai consistenta campanie din istoria Clujului, cea mai moderna si dinamica, una deschisa la discutii si una plina de provocari. Nu am tradat niciodata Munca in aceasta campanie, am dat totul, mai mult decat ceilalti candidati la un loc. Am luptat impotriva ghiolbaniei, am spus adevaruri dureroase si n-am venit in fata clujenilor abia in ultima luna ca sa fac plecaciuni, sa ingenunchez in biserici si sa gust branza cu rosii in pietele agroalimentare.
Poate ca e un rezultat socant, sub asteptari, dar cei 3496 de clujeni care m-au votat sunt DIRECT dizlocati din masa de 173 000 care nu au votat pana acum in ultimii 8 ani. Daca am reusit sa conving 3496 de clujeni suparati sa revina in jocul pentru Cluj, sa voteze, sa imi acorde increderea, inseamna ca trebuie sa merg mai departe si, de data asta nu singur, ci cu ajutorul celor 3496, sa ne folosim mintea si inima pentru a-i transforma pe cei 173 000 de NONCETATENI in CETATENI.
Avem 4 ani la dispozitie, unii spun ca mai putin, dar ascultati-ma cu atentie: noi, cei 3496 ce vrem Schimbarea Clujului nu vom rata nicio ocazie ca sa sprijinim orasul, dar nu vom rata nici ocazia sa il amendam pe Emil Boc daca va mai gresi in acest mandat. Ii vom specula fiecare minciuna, fiecare promisiune netinuta si vom lupta pentru ca nimeni sa nu mai faca rau Clujului, nimeni sa nu ii mai cheltuie banii in mod necinstit sau murdar.
Cei 3496 de clujeni care sunt cu mine nu vor fi niciodata impotriva Clujului, ci pentru Cluj, pentru proiecte si pentru implicare in treburile orasului.
De-acum nu mai sunt singur, iar asta e cel mai mare castig din aceasta campanie grea ce ne-a lasat celor ce am luptat in ea multe cicatrici.
Inca un gand de dragoste prieteneasca pentru echipa mea. Cand spun echipa mea, nu spun numai candidatii la consiliu. Ci ma refer la toata echipa de oameni senzationali care a tras impreuna cu mine in ultimul an si jumatate. Si ma refer si la toti cei ce ne-au acordat sprijinul, la toti cei ce au oferit un gand bun sau o mana intinsa. Mai, oameni buni, ati fost extraordinari! Am castigat in aceasta campanie niste PRIETENI de nadejde. Fiindca cei ce ne-au ajutat in aceasta perioada au dovedit ca nu sunt lasi, iar asta eu nu voi uita niciodata.
Daca maine incepe razboiul, nu stiu cati din echipa lui Boc vor lua arma ca sa stea cu el in transee.
In ceea ce ma priveste, am verificat deja asta si stiu sigur ca TOTI din echipa noastra ar lua maine pusca si si-ar apara Familia, Crezul si Orasul. Nu ne va dobori niciodata prostia si slugarnicia, nu vom fi niciodata turma fara constiinta, ci un regiment de schimbare a mentalitatilor.
Nu vom vorbi mieunat si mieros ca sa amagim oamenii pentru voturi, nu ne vom teme sa spunem cand gresim si sa recunoastem cand exageram, nu vom pleca niciodata capul in fata flegmelor si nici nu vom abdica de la lupta cu mentalitatile alterate.
N-am reusit pana acum sa ii convingem pe cei 173 000 de fantome? Nu e vina lor, ci a noastra! N-a fost buna calea spre ei? Vom gasi alta!
Un lucru n-am uitat niciodata: o inima de om se cucereste greu si cu rabdare.