Analiza

Primăria a pus carul înaintea boilor și a ratat o soluție de decongestionare a traficului prin dezvoltarea unei infrastructuri coerente pentru biciclete

Cluj-Napoca este un oraș sufocat de mașini. Autoturismul personal nu este neapărat modalitatea preferată de deplasare pentru clujeni, este doar mijlocul cel mai la îndemână într-o urbe unde nu există alternative pentru o deplasare rapidă și în condiții decente. Mijloacele de transport în comun sunt supraaglomerate, nu există linii directe care să lege toate cartierele Clujului, iar rețeaua CTP nu s-a dezvoltat în tandem cu noile zone de locuințe din oraș. Pistele de biciclete ar fi putut reprezenta o soluție pentru decongestionarea traficului, numai că, încă de acum 10 ani, infrastructura pentru bicicliști s-a dezvoltat doar în poveștile electorale. 

Radu Mititean, directorul executiv al Clubului de Cicloturism „Napoca”, a explicat pentru Ziar de Cluj modul în care Primăria a tergiversat mereu construirea unei infrastructuri coerente pentru bicicliști, felul în care proiectul „Cluj Bike” doar a încurcat și a amânat lucrurile, motivele pentru care acum avem piste de biciclete disparate, inutile, de ce acestea, în prezent, îi descurajează pe cei care și-ar dori să circule cu bicicleta în loc să folosească mașina personală. După cum explică Radu Mititean, toate măsurile pe care Primăria le ia în prezent, pentru a îi descuraja pe clujeni să mai folosească mașina personală, sunt și vor fi inutile, atâta timp cât oamenilor nu li se oferă și alternative reale pentru a se deplasa.

Primăria repetă aceleași greșeli, la fiecare nouă pistă, din 2006

Clubul de Cicloturism „Napoca” a oferit Primăriei numeroase analize în privința pistelor de biciclete, a sesizat mereu greșelile și a oferit soluții, dar, cu toate acestea, după cum explică Radu Mititean, municipalitatea se încăpățânează să repete aceleași greșeli, de 10 ani de zile:

„Noi am scris mai multe analize despre pistele de biciclete, unde am sintetizat problemele. Le-am scris de-a lungul anilor, că nu e nimic nou. Sunt aceleași probleme, de peste 10 ani, pe care Primăria le tot repetă, aceleași greșeli, la fiecare nouă pistă! Prima e din 2006. Noi am analizat și pe fond, am dat și exemple, am și analizat concret diverse piste, ce nu e bine la ele. În esență, problemele s-au cam păstrat și cu pistele recente, în sensul că, în continuare, sunt prea înguste față de cât ar trebui să fie – ar trebui să aibă minimum 1,50 m lățime utilă ca să poți să depășești dacă prinzi un biciclist în fața ta care merge mai încet, un copil, un bătrânel, și nu au lățimea necesară; în continuare, au probleme de discontinuitate, se întrerup la multe intersecții. Și nu au spații de siguranță laterale, nici față de pietoni, acestea care sunt făcute mai nou, pe Avram Iancu, pe Barițiu, pe Horea. Sunt și pistele recente, pe tot trotuarul, unde ce faci cu pietonii? Ai interzis mersul pietonilor. Pe carosabil nu trebuie să meargă, pe pistă nu au voie, e o aberație să lași pietonii fără trotuar! Deci, acestea sunt făcute numai ca să le bifeze!”

Deficiențele proiectului de bike-sharing

Radu Mititean a explicat modul în care, prin proiectul de bike-sharing, Primăria a pus carul înaintea boilor, care sunt deficiențele acestui proiect și motivele care au generat problemele existente:

„Am auzit că Primăria a anunțat că ei au finalizat cu succes proiectul acesta de bike-sharing. Proiectul are niște deficiențe calitative pentru că nu au apelat la o firmă cu experiență, ci au făcut ceva cu firme… sunt niște suspiciuni acolo cu firmele, cum au fost alese firmele acelea, că le-au ținut la secret; după ani de zile am aflat cine erau firmele de consultanță, nu voiau să spună deloc, probabil că au fost ceva dubioșenii, ca de obicei, cum s-au atribuit și cui s-au atribuit. Ideea e că firmele acelea nu aveau nicio experiență și, atunci, multe chestii tehnice, de cum a fost conceput, șchiopătează, și era clar că or să fie probleme pentru că, clar, nu aveau experiență. Din acest motiv și bicicletele au niște probleme, că aproape toate sunt fără far funcțional, fără sonerie, pentru că au fost puse niște chestii proaste, sensibile. La bicicletele comunitare, nefiind ale unui om, să aibă grijă de ele, trebuie făcut foarte solid, să nu fie ușor de stricat, de vandalizat. Pedalele acelea ieftine de plastic s-au tot spart, acum au început să le înlocuiască cu unele de metal, soneriile aproape toate sunt rupte, sunt schilodite, că s-au pus probabil cele mai ieftine, dar care sunt sensibile, nu sunt să le pui pe o bicicletă comunitară. La fel, farurile. Ideea de a pune faruri cu baterie – evident că omul, cum nu e bicicleta lui, nu are grijă, sau merge un copil în joacă, apasă pe butoane, le aprinde, și erau nefuncționale. Nu sunt cu dinam sau cu altceva, ci erau cu baterii.

La fel, cu redistribuirea bicicletelor. Noi le-am zis, dată fiind configurația Clujului, că majoritatea oamenilor au treabă și vin spre Centru dimineața și merg spre cartiere seara, o să fie imediat o problemă, pentru că oamenii iau bicicletele din cartier, vin spre Centru, unde sunt mult prea puține sloturi. Și asta se și întâmplă! Dacă pleci la 7:30 din Grigorescu, din Mănăștur, din Gheorgheni, când ajungi aproape de ora 8 în oraș ai o mare problemă, că toate stațiile sunt deja pline, nu ai unde să duci bicicleta! Nu mai găsești în cartiere biciclete, iar în Centru nu ai unde să le pui! S-a subestimat foarte tare nevoia asta de redistribuire, să le rearanjeze. Ceea ce era previzibil, că doar sunt sute de orașe din lume care și-au făcut sisteme asemănătoare și problemele acestea s-au ivit peste tot. Dar, aici, cum au lucrat unii fără experiență… În alte orașe au făcut mult mai multe, au o capacitate mult mai mare de a reloca biciclete și mult mai multe sloturi goale în zona Centrului, ca să aibă unde veni, pentru că majoritatea bicicletelor dinspre periferie vin spre Centru dimineața. Am și eu colegi care întâmpină această problemă; dacă nu pleacă foarte devreme, deja, pe la 8 fără 10, nu mai găsesc sloturi libere în toată zona Centrului, se plimbă de la o stație la alta ca bezmeticii și toate sunt pline, nu ai unde să o lași! Și atunci, bicicletele nu își ating scopul! 

Problema e că este pus carul înaintea boilor! Adică, asta cu bicicletele comunitare e un fel de cireașă pe tort. Vii cu ele ca să dai un impuls suplimentar oamenilor să înceapă să folosească bicicleta, dar când ai pus un pic la punct infrastructura. La noi situația e ca vai de ea și grupul țintă e mult mai limitat. Adică, mulți oameni care, în principiu, ar face pasul, nu îl fac acum pentru că se uită la cum e traficul.  Și, efectiv, se simt inconfortabil și chiar periclitați! Noi am tot făcut sondaje de opinie de-a lungul anilor, cercetări, și foarte mulți oameni care știu să meargă cu bicicleta, care au bicicletă, ar merge, dar spun că le e frică, le e groază! Așa cum e acum, nu îndrăznesc! 

Peste tot, s-a venit cu bicicletele comunitare în momentul în care erau făcute deja niște rețele corecte de piste de biciclete, parcaje, ca să se dea un impuls suplimentar. La noi s-a venit mai mult cu treaba asta, după cum spuneam, au pus carul înaintea boilor!”

„Tu vrei să descurajezi mersul cu mașina în oraș, dar trebuie să îi dai omului o alternativă!”

Radu Mititean explică faptul că, pentru a îi descuraja pe oameni să mai circule cu mașina personală, Primăria trebuie să le ofere alternative reale, care în prezent nu există:

„Potențialii bicicliști nu stau acum închiși în casă, ei circulă! Și majoritatea circulă acum cu autoturisme! Ori, ideea este că tu luând spațiul de la mașini ca să faci infrastructură pentru biciclete, per ansamblu se reduce aglomerația, pentru că un om pe bicicletă ocupă mult mai puțin spațiu decât dacă e în mașină, pentru că gradul mediu de ocupare a unui autoturism e de sub două persoane pe autoturism. Și, atunci, chiar dacă iei din carosabil ca să faci piste de biciclete, per ansamblu scade congestia în trafic. În toate țările civilizate se promovează bicicleta nu ca să le facă un hatâr actualilor bicicliști, ci ca să ai o soluție la ambuteiaje, ca să se degajeze orașul! 

Tu vrei să descurajezi mersul cu mașina în oraș, dar trebuie să îi dai omului o alternativă! Trebuie să pui la punct transportul public, trebuie să pui la punct infrastructura pentru mers cu bicicleta. În toate orașele civilizate, acum fac zone pietonale tot mai mari, reduc numărul de parcări în centru, le scumpesc foarte mult, pentru ca să stai de 3 ori să te gândești dacă chiar vrei să mergi cu mașina. Dar trebuie să ai și alternative adecvate! Acum, la noi se merge cu mașina la serviciu. Și zici, bine, nu o să mai merg cu mașina, dar nu e chiar ok! Să mă duc cu transportul public… Păi, haide să vedem, cum e transportul public? Eu, de exemplu, stau în capăt de Grigorescu. De obicei merg cu bicicleta, dar, dacă e o zi cu ploaie, să spunem că iau autobuzul. Eu, de aici, de la capăt, reușesc să urc, dar la următoarele stații degeaba oprește, că e arhiplin! Nu ai nicio șansă! Stai o jumătate de oră și nu urci în niciun autobuz! Și, când urci, ești strivit ca sardelele, te coci de cald sau te dai jos șifonat, transpirat, împuțit, și atunci nu e atractiv! Sau, în alte părți, ai de mers un sfert de oră până la cea mai apropiată stație, vine din an în Paști un autobuz și, atunci, normal că omul se simte presat să meargă cu autoturismul, că nu are altă alternativă adecvată! 

La fel și cu bicicleta! Ok, dinspre Grigorescu poți să te descurci bine, este pasarelă, pistă de biciclete, mergi prin parc, cumva ajungi spre Centru. Dar dinspre Mărăști, de exemplu, sau dinspre Mănăștur, ca să vii cu bicicleta spre Centru, trebuie să te bagi pe Calea Mănăștur, printre coloane de mașini, și atunci, nefiind o alternativă, normal că oamenii se simt încurajați să meargă cu autoturismul și cercul acela vicios încă nu a fost rupt. Pe lângă partea de descurajat mersul cu mașina, trebuie să vii și cu alternative, ori, la noi, lucrurile nu sunt coordonate, nu sunt corelate. Nu avem măsuri coerente și un plan etapizat, să fie corelate măsurile între ele.

În momentul în care ai strâns șurubul cu parcatul în Centru, trebuia să suplimentezi puternic transportul public, să zici, uite, de săptămâna viitoare nu mai eliberăm abonamente pentru parcare la neriverani, în Centru, și scumpim, dar, pe de altă parte, am suplimentat cu atâtea troleibuze, tramvaie, autobuze, creștem capacitățile, ca oamenilor acelora, pe care vrei să îi convingi să nu mai meargă cu mașina, să le dai o alternativă! Sau, la fel, tocmai inaugurăm pistă coerentă de biciclete din Mănăștur până în Centru. Și parcări și rasteluri ș.a.m.d. Dar, asta nu s-a făcut! Și atunci, normal că creezi haos! 

Și stațiile de biciclete ar fi trebuit puse unde e cea mai mare nevoie de ele. Ori, ei au pus așa, unde li s-a părut lor că au spațiu, că nu deranjează pe nimeni! E de râsul lumii! Eu am fost în zeci de orașe europene și peste tot sunt puse cât mai vizibil, peste tot sunt în zonele centrale, în piețele principale. La noi sunt în locuri dosnice! De exemplu, în Piața Avram Iancu trebuie să știi că stația e acolo, pe undeva pe după teatru, în părculeț; nici nu le vezi, dacă nu știi unde să le cauți! În Piața Unirii nu e nici un rastel! Cât e de mare Piața Unirii! În schimb, au pus acolo, pe lângă UBB, și mai este una pe strada Prahovei, dacă știi tu să intri prin gang! Sunt puse tot în locuri dosnice! Sau, la fel, aici, aproape de Primărie, sunt în părculețul acela mic, la intersecția străzii Sindicatelor cu Emil Isac, cu Iuliu Hossu, tot așa, sunt după o perdea, după niște pomi, că nici nu le observi când treci, dacă nu știi să le cauți! 

Singura chestie care au făcut-o bună, dar au făcut-o că așa era proiectul impus, că altfel nu primeau finanțare, a fost să fie aproape de stațiile de transport în comun. Că asta era ideea, de intermodalitate, să combini bicicleta cu transportul public. În 2010, când am auzit că fac proiectul – proiectul a fost scris în 2010 și a fost în 2011 implementat, acum suntem în 2016 și încă nu e cu adevărat gata! – le-am trimis și noi o listă cu unde ar trebui să fie amplasate, dar ne-au zis că acolo nu au spațiu, că vedem noi pe unde le vârâm! Așa e și cu pistele! Că, uite, acolo, strada cutărică, haide că asfaltăm o stradă acolo la periferie,  pare destul de lată, haide să punem și o pistă de biciclete, să mai bifăm statistic! Nu se face unde e nevoie de ele! Nu se face un studiu, aici ar fi interesul maxim pentru oameni, haide să le facem pe aici! Nu! Numai pe unde este ceva loc! Așa au ajuns la aberații pe la marginea Clujului, pe niște străduțe periferice. 

Linia de finanțare era de fapt pentru o chestie metropolitană, regională. Și atunci, ei au zis, haide că facem Clujul, dar băgăm formal pe hârtie și două localități apropiate, Apahida și Florești, ca să fim eligibili. Și atunci au zis, bine, o să le unim cu piste de biciclete coerente și facem două-trei stații și în Florești și în Apahida, că altfel nu li s-ar fi aprobat, dacă era numai pentru Cluj-Napoca! A fost așa, o chestie, numai de bifat, și de-asta nici nu i-a interesat prea tare! Nu a fost ideea să fie funcțional, că era numai ca să fie proiectul eligibil, așa, pe hârtie, să fie o chestie mai regională, nu doar într-o anumită localitate. Și pistele din Florești, am mers și eu să le văd, să mă conving, dar mergi și te trezești aici, în zona Polus, unde ce faci? Că nu ai pistă până să ajungi în Cluj! E ca și cum ai face o conductă și, din loc în loc, câte-o bucată lipsă! Nu va funcționa! Nu vei putea folosi conducta aceea! Adică, cei care sunt «vaccinați» de mers în trafic, aceia se duceau și până acum cu bicicleta, fără piste. Iar altul, pe care situația actuală l-ar descuraja, degeaba are o parte, de exemplu, din 2 km de deplasare are un kilometru și jumătate pistă și apoi face 500 de metri pe un bulevard aglomerat, cu mașini mergând nebunește, omul nu va mai merge! Deci nu e o chestie proporțională! E ca o conductă! Până nu e coerentă, până nu e gata conducta, degeaba ai făcut, uite, 80% e gata! Nu o să curgă nimic prin ea! 

Un proiect pentru bani, nu pentru oameni

Radu Mititean explică modul în care proiectul Cluj Bike a tergiversat doar dezvoltarea unei infrastructuri adecvate pentru bicicliști. Infrastructură care, în urma acestui proiect, riscă să rămână deficitară și în următorii ani:

„În Cluj, empiric spus, estimarea ar fi că sub 1% din deplasări se fac cu bicicleta și asta e cam în toate orașele mari din România. Se pare că niciun oraș mare nu a depășit 1% din deplasări, chiar dacă a crescut de câteva ori în ultimul an numărul bicicliștilor. Adică, față de acum 3-4 ani sunt cel puțin dublu, triplu, cvadruplu. Dar, în continuare sunt foarte puțini! Marile orașe din Occident au 7-10%. Orașul Amsterdam are peste 30%, Copenhaga se apropie de 40%. Bruxelles își propune să atingă 10% în anul 2020. În 2009 era sub 1% și el. 

Dar, la noi nu există niște ținte date, nu sunt date oficiale, nici câți bicicliști sunt acum, nici câți își propune Primăria să fie. Nu sunt niște obiective clare! Ei merg așa, pe oportunități! Așa, cu o jumătate de gură, la o întâlnire cu niște experți străini, pe undeva Primăria a recunoscut că motivul pentru care au scris proiectul acesta cu Cluj Bike, cu biciclete, a fost nu că voiau ei ceva cu transportul durabil, ci că era singura linie de finanțare în care erau 98% nerambursabili. Și că asta le-a făcut cu ochiul de fapt. Și de-asta nu prea îi interesează așa mult calitatea, pentru că nu rezultatul îi interesa, ci chestia de bani. Adică, era o chestie grozavă: 98% nerambursabili, cum să nu îi luăm?!

 Marea problemă, de ce ne temem noi, că pistele acestea, dacă sunt prost făcute, de ei zic că au fost făcute pe fonduri UE, or să zică: «5 ani, și dacă sunt proaste, nu le putem corecta, nu ne putem atinge de ele, că așa e la finanțările UE, că dacă 5 ani le [intervii asupra lor – n.r], trebuie să dai banii înapoi!» 

Plus că, în 2008-2009 au fost multe discuții  și, în sfârșit, am mers pe teren, mi-am luat concediu fără salariu 10 zile, am mers cu om de la Primărie cartier cu cartier, stradă cu stradă, fotografiat, măsurat, explicat, uite ce se poate face. S-au aprobat în ședința de Comisie de Circulație, vreo două pagini, ce o să se facă, și după aceea au zis că astea le băgăm în proiectul de Cluj Bike pe fonduri UE. Și, cum proiectul s-a tot amânat ani de zile, nu au mai făcut nimic. Practic, câțiva ani nu s-a mai făcut nimic pe motiv că trebuie să le facem în cadrul proiectului, că dacă le facem înainte, din alți bani, apoi avem probleme. Și atunci, sub pretextul acestui proiect, de fapt a fost întârziată și blocată dezvoltarea infrastructurii pentru biciclete. Deci, a ajuns să se întoarcă contra bicicliștilor. Practic, din 2010, până acum un an și jumătate, s-a bătut pasul pe loc, nu s-a mai făcut nimic. Sau chiar s-au desființat piste existente. Pista de pe strada Universității au șters-o, sau în Piața 14 Iulie, sau altele care au fost au dispărut. Iar altele, care erau deja aprobate, nu s-au mai făcut.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *