Vetourile naționale au o tradiție în Uniunea Europeană. Atâta timp cât în UE există domenii de politică în care este necesară unanimitatea, statele individuale vor încerca ocazional să își impună interesele prin această tactică, notează publicația austriacă Der Standard, preluat de stiripesurse.ro
- „Efortul individual al Austriei împotriva aderării României la spațiul Schengen – Olanda a vrut doar să împiedice Bulgaria cu votul său – este totuși unic. Dacă un guvern are de gând să șantajeze restul Uniunii și să provoace mânia acestora, atunci ar trebui cel puțin să știe ce scop urmărește – și să le semnaleze celorlalte state cum își pot obține consimțământul”, se arată într-un editorial semnat de Eric Frey, pe care îl redăm mai jos:
Aproape niciun refugiat prin România
Cu toate acestea, declarațiile ministrului de interne Gerhard Karner și ale prietenilor săi din ÖVP nu dezvăluie niciun obiectiv. Da, Austria este nemulțumită de politica de azil a UE și are motive întemeiate pentru aceasta. Dar nimeni nu poate explica ce legătură are recenta avalanșă de cereri de azil cu Schengen sau chiar cu România; aproape niciun refugiat nu ajunge în Austria prin această țară. Dacă Karner explică în mod nebulos că nu este momentul potrivit pentru extinderea Schengen, de ce a fost de acord cu aderarea Croației?
Guvernul declară că sistemul european de azil este un eșec și poate că are dreptate, dar nu face nicio cerere concretă Comisiei Europene. Faptul că o protecție mai puternică a frontierelor externe este un pilon central al sistemului Schengen este ignorat cu strășnicie la Viena. Singura măsură de reformă care ar ușura rapid situația Austriei, și anume repartizarea solicitanților de azil în cadrul Uniunii, este respinsă cu vehemență.
Ungaria dă drumul la refugiați
Mai rău, țara care îi primește pe refugiați și care promovează astfel „turismul de azil” de care se plânge cu voce tare ÖVP este Ungaria. Dar, spre deosebire de guvernul proeuropean de la București, premierul autoritar al Ungariei, Viktor Orbán, nu este pedepsit de cancelarul Karl Nehammer, ci curtat fără să dea roade.
Faptul că liderul SPÖ, Pamela Rendi-Wagner, este alături de ÖVP în această situație, riscând o ruptură cu primarul Vienei, Michael Ludwig, și alți prieteni de partid, nu îmbunătățește situația.
De ce să întorci restul Europei împotriva ei însăși, să îngreunezi viața numeroaselor companii mari și mici care își câștigă banii în România și să risipești un capital politic important în UE – degeaba? Nici măcar referirea la viitoarele alegeri regionale din Austria Inferioară nu funcționează: niciun alegător din Krems sau Zwettl nu va recompensa ÖVP pentru că a îngreunat deplasarea asistentelor medicale românce în România și a condamnat camioanele la timpi de așteptare mai lungi la graniță.
Abordare lipsită de scrupule și metodică
În această privință, veto-ul Schengen este simptomatic pentru un partid care, sub conducerea lui Sebastian Kurz, a procedat fără scrupule, dar mai ales metodic, dar care astăzi este fericit să se dispenseze de rațiune, precum și de moralitate. Iar Karner, elegantul soldat de plumb din Texingtal, este figura simbolică perfectă pentru politicile lor patetice, care, pe bună dreptate, sunt apreciate doar de o cincime din electorat.
Da, ÖVP și SPÖ trebuie să se gândească urgent la modul în care pot opri actuala ascensiune a FPÖ – în propriul interes și în interesul țării. Dar ei nu vor reuși cu un proiect grosolan al cursului antieuropean albastru.