De doi ani incoace, de la ultima campanie electorala pentru alegerile locale, lui Emil Boc i s-a pus pata pe o poza. O poza cu el insusi, in toata splendoarea lui, de la brau in sus. E poza pe care o pune pe felicitarile de Paste, de Craciun, in Jurnalul Municipal (la fiecare aparitie), in printurile cu programul Zilelor Clujului din fiecare an.
Din 2012, Emil Boc s-a ingrasat, a slabit la loc, a mai pierdut din podoaba capilara, iar cea care i-a ramas e putin mai carunta. Nu conteaza, in pozele „oficiale”, el zambeste cu tricolorul in piept, iar in spatele sau se intinde Clujul.
Daca faceti un exercitiu de memorie, draga domnule primar, o sa va aduceti aminte ca in urma cu nu foarte mult timp, tot un conducator, dar cu o putere putin mai mare, trona cu aceeasi poza, in scoli si institutii, in ciuda anilor care faceau chipul imortalizat sa fie doar o amintire trista.