Povestea lui Constantin Mogosanu, veteran de razboi, e simpla. El, un “prapadit de pensionar”, a fost nenorocit pe viata de bisturiul unui medic urolog, spune batranul de 89 de ani. A acceptat sa isi spuna povestea cu rezerve, nu vrea sa se ia in piept cu “marele profesor”, care are relatii si afaceri. Isi traieste batranetea dependent de o punga in care ii e colectata urina, dar chiar si asa nu si-a pierdut demninatea: vrea sa stie toata lumea cine e „acest medic care se lauda cu 3.000 de operatii la televizor”.
Constantin Mogosanu a ajuns la Institutul de Urologie din Cluj in 1991, pe masa de operatie a cunoscutului urolog Mihai Lucan, pentru o interventie de adenoma de prostata. Isi aminteste ca avea probleme cu prostata, iar dintr-o recomandare in alta a ajuns sa fie operat de medicul Lucan, in care si-a pus toate sperantele. Nu stia ca il asteapta o viata chinuitoare, ca va fi de aici incolo un “handicapat” dependent de o sonda si o punga din plastic.
“Dupa prima interventie prin sistemul de electrorejectie, la atingerea uretrei am ramas cu stenoza”, spune domnul Mogosanu, cu documentele medicale in fata.
La o luna de la operatie, intr-o noapte s-a trezit ca nu mai poate sa urineze. A ajuns la Unitatea de Primire a Urgentelor, unde i-au scos mai bine de doi litri de urina cu sange. Fusese aproape de moarte, dar Constantin Mogosanu, fost ofiter de razboi, nu se lasa asa usor.
A fost internat, din nou, la Institutul de Urologie.
“Domnul Lucan mi-a facut a doua operatie. De data asta s-a cazut in alta extrema: urina curgea incontinuu. O luna am stat internat, pe tratament, dar nu am fost bine”.
In spital, si-a pierdut pofta de mancare si a devenit, in fiecare zi, tot mai slabit. In cele din urma, a cerut externarea, nu insa inainte de a-i cere explicatii profesorului Lucan pentru problemele de sanatate post-operatorii.
„Lucan a recunoscut ca mi-a atins sfincterul urinar”
“I-am cerut sa imi spuna ce mi-a facut. A recunoscut, in cele din urma, ca mi-a atins sfincterul urinar in timpul operatiei, cel care inchide si deschide canalul de urinare”.
De atunci, Constantin Mogosanu sufera de incontinenta urinara permanenta, fiind dependent de o punga de plastic, pe care o poarta cu el peste tot.
Batranul nu s-a multumit cu nereusita lui Lucan si a cerut opinia unui alt medic, urologul Dorin Nicolescu din Targu Mures.
“M-a intrebat cine m-a operat. I-am spus: omologul dumneavoastra de la Cluj. A facut o grimasa…. Era surprins, putin dezamagit. In cele in urma, mi-a spus ca nu se mai poate face nimic, sfincterul a fost atins cu lama!”
De 24 de ani, Constantin Mogosanu se lupta cu incontinenta urinara, o boala care il tine izolat de restul lumii. Batranul poarta dupa el, zi de zi, punga din plastic, improvizata, deoarece sonda ii provoaca usturimi puternice. Noaptea, doarme cu un bidon intre picioare, pentru a nu pata asternuturile.
Iar problemele de sanatate nu s-au oprit aici.
“De atunci, am avut aproape lunar infectie urinara, am avut pietre la rinichi. Pe medicamente cheltuiesc 7-8 milioane pe luna. Am deja vreo zece operatii pana acum”.
In 2006 avea sa apeleze pentru ultima data la serviciile medicale ale Institutului de Urologie din Cluj, si a ajuns sa fie consultat de cel care il operase in urma cu cativa ani. Supriza nu a fost mica atunci cand medicul urolog Mihai Lucan l-a intrebat cine a efectuat operatia nereusita.
„Dupa ce m-a consultat, m-a intrebat: <
>? Pai zic: < >. Nu a mai spus nimic!”, isi aminteste veteranul.
De atunci, Constantin Mogosanu cauta sprijin medical care sa-i usureze suferinta. I-a trimis chiar o scrisoare profesorului Lucan. Ii cerea o adeverinta care sa ateste diagnosticul de incontinenta urinara, pentru a beneficia gratuit de asistenta sociala si de dispozitive urinare. Nu i-a raspuns pana astazi.
Constantin Mogosanu a intentionat sa il dea in judecata pe medic, pentru culpa, insa a fost descurajat.
“Am fost si la Avocatul Poporului, mi-a spus: <
>. Am discutat si cu avocata mea, mi-a spus acelasi lucru. Si atunci mi-am spus: < > M-am gandit sa il dau in judecata, dar am renuntat. Eu am bani de cheltuit?”
„A mai murit unul operat de Lucan”
Pensionarul de 89 de ani cheltuie, lunar, peste 800 de lei pe luna numai pe medicamente. Isi traieste batranetea cu amaraciune si isi aminteste cum bolnavii mureau pe capete in spitalul condus de medic.
“Nici nu vreau sa mai aud de domnul Lucan. L-am vazut de cateva ori ca se lauda la televizor, ca a facut 3.000 de operatii. Mi-am zis: <
>. Imi amintesc ca, dupa a doua operatie avuta la Institutul de Urologie, eram internat si vedeam ca murea cate-un om si-l aduce cu patul si-l baga in WC. Se punea sigiliul pe WC si mergeam pe jos, la Medicala II sa ne facem nevoile. Auzeam bolnavii, ziceau: <>. Ca o fi asa, ca nu o fi, nu stiu. Asa vorbeau bolnavii.
Acum, cand il vede la televizor, i se face negru in fata ochilor. “Am terminat cu Lucan cat oi mai trai, un an-doi, chinuit. Plesneste inima in mine cand il vad. M-a nenorocit pentru toata viata, dintr-un om sanatos am devenit un handicapat!”