Mădălina Iordan e o tânără voluntară – un simbol al faptelor bune, al optimismului și al atitudinii pozitive față de viață. E o promotoare activă a binelui cotidian, a acelor fapte simple și firești pe care ar trebui să le facem fiecare la modul obișnuit, a faptelor bune ce ne sunt întotdeauna la îndemână, fără a ne împovăra ca timp, sau financiar: „să ajuți o bătrânică să treacă strada, să îți dai covrigul proaspăt cumpărat cerșetorului din colț”, sunt două exemple banale de fapte bune, la care Mădălina ne îndeamnă zilnic.
Mădălina Iordan nu s-a rezumat însă până acum doar la fapte mărunte, ci și-a canalizat entuziasmul și pofta de viață într-un proiect mai amplu, menit a le reda micuților pacienți de la Pediatrie III un univers colorat și vesel al copilăriei. Și-a pus în minte să picteze un etaj întreg al secției, cu imagini din povești, pentru a-i scoate pe copii din atmosfera sumbră de spital și a le înviora spiritele. Altruismul Mădălinei e unul contagios și astfel a reușit să strângă, în sesiuni diferite, peste 80 de voluntari, ce au ajutat-o să ducă acest proiect la bun sfârșit:
„Am terminat un etaj întreg de pictat, am pus desene inclusiv pe tavan, în laboratoare. Punem povești în imagini pe pereții camerelor și încercăm să aducem pete de culoare în spital, astfel încât copiii să nu mai asocieze saloanele cu lucruri triste, gri, cum era odată. O cameră plină de viață animă spiritele și lasă copiii să se creadă în lumea poveștilor, indiferent unde se află.”
La Cluj, Mădălina a început aventura faptelor bune
Mădălina a venit în Cluj din Turnu Măgurele, la recomandarea unui profesor din liceu, ce iubea Clujul, și care le-a prezentat elevilor la clasă facultățile de aici:
„M-am decis să dau admitere la Facultatea de Business, pentru că mi s-a părut că sună foarte mișto, deși am terminat limbi străine. Și așa am ajuns eu în Cluj, singură – singurică, și de aici a început aventura.”
În timpul facultății, Mădălina a avut o multitudine de joburi studențești. După absolvire s-a angajat la Orange, unde a lucrat 7 ani, din care 4 ani și jumătate ca reprezentant vânzări, iar restul ca business sales administrator.
Lucrând în vânzări, contactul cu oamenii i-a dezvoltat Mădălinei empatia, capacitatea de a rezona cu nevoile celorlalți, și de a le înțelege problemele:
„Mi-am dat seama ce vor clienții și am realizat faptul că nu totul se reduce la serviciile de comunicații și produse. Dacă venea un client care era nemulțumit, nemulțumirea lui nu era neapărat legată de ceva tehnic, și atunci trebuia să vezi exact unde e adevărata problemă, sau ce îl nemulțumește. Trebuia efectiv să întrebi, să faci o investigare destul de complexă, și așa se crea o relație: tu aveai încredere în el, și el în tine, și erai omului lui pe o perioadă mai lungă de timp. Tu îl ascultai, deveneați prieteni, îi ofereai ce aveai tu mai bun, și aveai și satisfacția că omului ăla, poate să nu îi meargă televizorul, dar știai măcar că nu mai e supărat; dacă le zâmbești la oameni în continuu, și ei o să îți zâmbească înapoi.”
Cum au luat naștere faptele bune de la Pediatrie III
În fiecare an, Orange oferea o zi de voluntariat, la care angajații se puteau înscrie, alegându-și activitatea pe care doreau să o presteze, dintr-o listă de opțiuni:
„Una dintre ele era pictatul pe pereți la Spitalul de Pediatrie III, de acolo am prins curaj să fac asta”, își reamintește Mădălina Iordan. „Orange-ul e destul de mare și nu cunoșteam pe nimeni, era o echipă nouă, și când am ajuns, am zugrăvit, am curățat, am dat cu trafaletul și am apucat să facem un singur desen. Pentru că mi s-a părut că arată foarte trist, am întrebat administratorul spitalului dacă se mai poate continua acțiunea și în săptămâna următoare, și mi-a dat numărul de contact al asistentei șefe, Carmen Nyilas, cu care am ținut ulterior legătura și care a avut grijă să ne pună totul la dispoziție.”
Mădălina căuta voluntari dispuși să o ajute în demersul ei umanitar creativ, așa că a postat un anunț pe Facebook, la care au răspuns doar 3 persoane, un prieten și doi necunoscuți. La sfârșitul anului 2013, ei au terminat de pictat prima cămăruță, și fiindcă nu era suficient și Mădălina voia să facă mai mult, a creat prima, și singura de atunci, pagină de Facebook „Fapte bune”, unde a început să posteze anunțuri legate de organizarea sesiunilor de pictură murală în spital. Această idee a fost una de succes, reușind să strângă până în prezent peste 80 de voluntari, unii dintre ei ajutoare constante, ce revin de fiecare dată.
Prin „Fapte bune” Mădălina promovează o stare de spirit
„Fapte bune” nu e o organizație, ci o stare de spirit. E o pagină de Facebook unde fiecare poate să posteze lucruri frumoase, pozitive. Nu se promovează nimic ce presupune vreun aspect material, nu se cer bani, ci se dezvoltă pur și simplu o mentalitate, cea de a face bine și de a ajuta gratuit și dezinteresat.
Voluntarii organizați de Mădălina au reușit să termine de pictat un etaj întreg la Pediatrie III, însuflețind pereții saloanelor și chiar și tavanul laboratoarelor, cu povești clasice, din care au fost excluse personajele negative, pentru a le oferi copiilor doar imaginea unei lumi mai bune:
„Acolo nu o să vezi niciodată lupul din Scufița, mama vitregă a Albei ca Zăpada, lupul care dărâmă casa celor 3 purceluși. Am pictat vreo 8 povești, și restul sunt desene aleatorii. Cred că am desenat mai bine de 10 camere, și holurile.”
„Dacă este nevoie de ajutorul nostru, atunci, cu mare drag!”
Spitalul le-a oferit voluntarilor vopseaua, culorile și pensulele, ce se refolosesc de fiecare dată când există un nou proiect. Tinerii pictori umanitari sunt dispuși să repete acțiunea lor și în alte spitale, dacă sunt chemați:
„Dacă este nevoie de ajutorul nostru, atunci, cu mare drag, cât ne stă în putere, suntem la dispoziția lor, să pictăm și alte spitale.”
Procedura de pictură e foarte simplă și nu presupune talent artistic din partea voluntarilor. Mai întâi, Mădălina are nevoie de un videoproiector, pe care îl caută printre cunoștințe, sau pe care l-a primit chiar și de la oameni necunoscuți, și, seara, merge și desenează cu creionul, ca la indigo, imaginile proiectate pe pereți. Dimineața, voluntarilor le este explicat cum trebuie să își îmbine culorile, cum să le economisească și să le împartă. Ei au libertatea de a alege cum vor să picteze, atâta timp cât iese o imagine frumoasă.
„Oamenii sunt reticenți, pentru că toată lumea le cere bani și toată lumea are o cauză.”
Împreună cu o asociație și cu comunitatea „Fapte bune”, Mădălina a mai organizat și de Crăciun o campanie de donații, împărțind alimente și haine pentru 10 familii, ce însumau peste 30 de copii:
„E destul de greu, când ceri trebuie să fii foarte atent să nu ceri bani și trebuie să explici ce beneficii vor avea cei pe care tu îi ajuți, ca să poți să primești. De la a confirma că dau, până la chiar a dona sau a face ceva, e un pas foarte mare, și atunci dacă 10 oameni îți zic că vor da, te aștepți la 5, dar asta e o foarte mare realizare, dacă îți dau cei 5. Atâta timp cât nu le ceri bani, e ok. Oamenii sunt reticenți, pentru că toată lumea le cere bani și toată lumea are o cauză.”
„Dacă faci un bine, ți se întoarce”
Mădălina e convinsă că atâta timp cât ești pozitiv, ți se vor întâmpla lucruri pozitive, că dacă râzi, râsul ți se va întoarce:
„Atâta timp cât crezi în tine și în lucrurile frumoase, vei avea parte numai de lucruri frumoase, iar micile probleme pe care le întâmpini sunt doar hopuri care te testează, să mergi mai departe.”
Așadar, tânără continuă neabătută seria faptelor sale bune, cu credința că fiecare lucru bun făcut, va fi răsplătit, și va construi fundamentul unei vieți împlinite:
„Cred că atâta timp cât ești pozitiv și te ții de chestia asta, o să ai o viață faină și o să reușești în aproape tot ce îți propui. Oricine poate să încerce să fie optimist și să râdă, și atunci e ok. Dacă faci un bine, ți se întoarce – roata se învârte, dar nu în același timp și când vrei tu. Toate se întâmplă cu un scop și la momentul potrivit, și pe mine, ce mă menține pozitivă și tot timpul zâmbitoare e faptul că am o imaginație foarte bogată, și lumea mea chiar e roz de cele mai multe ori. Și cred că dorințele tind să devină realitate – dacă îți dorești foarte tare, nu ai cum să nu găsești o soluție la orice îți dorești. Dar cred că trebuie să muncești un pic, ca să știi să apreciezi când primești.”
„Să faci fapte bune e gratuit”
Mădălina nu dorește să transforme comunitatea „Fapte bune” într-un ONG, pentru că are încredere că oamenii pot face bine și fără acreditare, chiar și fără resurse materiale importante:
„Să faci fapte bune e gratuit. Activitatea noastră aduce satisfacții de ambele părți. Voluntarii se simt mai împliniți și, în ciuda oboselii, pleacă acasă bucuroși, știind că, datorită lor, un copil va zâmbi.
Le sunt recunoscătoare tuturor celor care și-au rupt din puținul lor timp și au venit să dea o mână de ajutor. Le sunt recunoscătoare că nu au uitat să fie oameni, și au făcut-o cu bucurie și deschidere, și îi aștept cu drag la următoarele sesiuni de pictat, sau la orice alte activități frumoase vom mai face în viitor.”