Narcisa Crișan e taximetristă la firma Daniel Taxi, și mamă a două fetițe campioane la gimnastică. E o mamă ce lucrează întreaga zi pe taxi, pentru a se putea ocupa de cei doi „îngerași”, care i-au redecorat pereții unei camere cu medalii. Fata cea mare este componentă a lotului olimpic de junioare, și camera ei, goală acum, pentru că sportiva se pregătește la Deva, e plină de trofee și medalii, un adevărat sanctuar, în care e o onoare și un privilegiu să pășești.
În blocurile gri ale Clujului, în apartamente aparent banale, zac comori ce te mișcă sufletește. Și mama, și bunica au făcut gimnastică, iar acum mama face taxi pentru ca fetele ei să urce pe podium. Aceasta este o poveste cu suflet, despre părinți campioni, ai unor copii campioni.
O tinerețe croită după doi îngerași
Narcisa Crișan a terminat profilul de ceramică al Liceului Industrial nr. 4, după care a lucrat timp de 9 luni în strungărie, la ardere de farfurii, cești și obiecte ceramice, până s-au făcut restructurări și a rămas fără serviciu. A urmat imediat un curs de croitorie și, de la 18 la 20 de ani, a lucrat ca și croitoreasă la firma unde a obținut calificarea, iar mai apoi la Jolidon, din 1996, până în 2001, când s-a născut „primul îngeraș”, Ioana. După concediul de maternitate, s-a reîntors la Jolidon pentru 4 ani de zile, după care a venit pe lume „cel de-al doilea îngeraș”, Paula.
Cele două fete sunt mândria familiei și, văzând că cea mare are aptitudini pentru gimnastică (pe care a început-o de la 3 ani jumate), Narcisa a renunțat la locul de munca de la Jolidon, pentru a se putea ocupa mai bine de fetițele sale:
„Împreună cu soțul am luat hotărârea să renunț eu la serviciu, pentru a mă putea ocupa de ambele fetițe, pentru că cea mare începuse de un an gimnastica și antrenorii au văzut că este o sportivă de perspectivă.
Și eu în copilărie am făcut gimnastică, și mama mea a făcut, și sunt mândră că acum fetele mele fac gimnastică de performanță, și la ora actuală fata cea mare este în componența lotului olimpic de junioare și se antrenează la CNS Cetate Deva, unde e și sora ei.”
„Așa am ajuns să lucrez la Daniel Taxi…”
„Și așa am ajuns să lucrez la firma de taxi, după 4 ani în care am stat acasă, dedicându-mi timpul fetițelor…”, își amintește Narcisa.
Fetița cea mare a fost selectată în 2011 la CNS Cetate Deva, și după ce Ioana a plecat, mama ei s-a angajat ca taximetristă la Daniel Taxi, unde lucrează deja de 3 ani și jumătate, considerând această firmă drept una dintre cele mai serioase din Cluj. A ales această ocupație din pasiune pentru condus, și pentru că taximetria îi permitea să își organizeze mai bine timpul dedicat celor două comori ale sale:
„Am ales să fac taxi pentru că îmi oferă un program mai flexibil, și așa mă pot ocupa de fetițe. Și pentru că îmi place foarte mult să conduc. Este o pasiune. Am carnet de profesionistă, pot să conduc autobuz, autocar, am vrut să mă angajez și la firme de transport, dar la noi patronii au anumite reticențe legate de femei, în a conduce autobuze, deși în alte țări e plin de femei.
Mi-ar fi plăcut să îmi găsesc un loc de muncă la o firmă de transport intern, îmi place foarte mult să conduc și nu m-as mai întoarce la croitorie sau în oricare altă meserie. Deși în taxi e greu, datorită traficului, valurilor de trafic foarte mare, nu mă enervez niciodată, sunt foarte calmă, și nu claxonez aproape deloc – trebuie să mă enerveze cineva foarte tare, ca să claxonez!
La ora actuală nu mă gândesc la o altă meserie. Deocamdată mă gândesc la viitorul celor două mici sportive ale familiei, și sper să am o colaborare foarte frumoasă în continuare cu firma Daniel Taxi.”
Un taximetrist bun este unul care nu conduce agresiv, și știe să fie amabil cu clientul
Narcisa Crișan lucrează pe taxi zi-lumină: iese la 6-7 dimineața și, cu o scurtă pauză de o jumătate de oră – o oră, lucrează aproape 12 ore pe zi, până la 7-8 seara. Nu se plânge de programul îndelungat de lucru, pentru că o pasionează condusul, dar e afectată totuși de stresul datorat traficului și unor clienți „cu toane”:
„Chiar azi am avut o clientă, căreia îi era foarte greu să se deplaseze doi metri pe jos, deși nu avea probleme de sănătate. Îi trebuia să o las într-un loc fix, cu toate că nu aveam posibilitatea să opresc acolo, pentru că aș fi încurcat tot traficul. Și am oprit, cu permisiunea clientei, într-un final, cu doi metri mai în față, unde am avut posibilitatea, la care mi-a dat replica: «O firmă de taxi trebuie să oprească unde dorește clientul!» A coborât și mi-a trântit ușa înjurând, deși aveam în spate un autobuz și o coloană imensă de mașini, pe strada Memorandumului, unde este și drum în lucru…”
Cu bune și cu rele, Narcisa e de principiul că dacă știi să faci o conversație cu clientul, să transformi astfel călătoria într-una plăcută, la rândul lor, în general, și clienții vor fi mulțumiți:
„Un taximetrist bun este unul care știe să fie amabil cu clientul, și să nu conducă agresiv. Îmi place să fac conversație, să fiu veselă, și indiferent de problemele pe care le am, nu mă descarc la locul de muncă. Trebuie să fii serviabil cu clienții, să îi ajuți când este nevoie, dacă au nevoie la bagaje. Tot timpul trebuie să ai bună dispoziție, și o atenție deosebită. Când te-ai urcat în mașină, problemele le-ai lăsat acasă.”
„Drumurile în Cluj sunt horror”
Narcisa Crișan, o taximetristă calmă, pasionată de condus, care nu se plânge în general de nimic din tot ceea ce înseamnă meseria ei, consideră că drumurile în Cluj sunt horror, că acestea îi costă pe participanții la trafic foarte mult timp și bani, pentru că drumurile proaste strică mașinile și cresc consumul de carburant:
„Drumurile în Cluj deocamdată lasă de dorit, dar sperăm că în viitorul apropiat nu va trebui să mai mergem atât de frecvent la mecanic, cu diferite probleme. Din cauza drumurilor am schimbat foarte des componentele mecanismului de direcție.Drumurile în Cluj sunt horror. Unele sunt ca și bombardate în Bagdad. De exemplu, în Bună Ziua mergi de zici că sunt valurile Dunării. Pe Mircea Zaciu mai trebuie să pun doar un vals, și mă duc pe valurile Dunării, iar pe Edgar Quinet, parcă au trecut panzerele, așa te duci! Datorită lucrărilor, care îngreunează foarte mult circulația autovehiculelor, se consumă și foarte mult combustibil, comparând consumul cu cel de dinainte de începerea lucrărilor. Am parcurs distanța de 200 de metri pe strada Horea în decurs de 20 de minute. Și capacele de canal lasă de dorit, fiind amplasate prost, pe mijlocul drumului. Sunt puse mai jos de nivelul asfaltului, și noi de multe ori trebuie să facem slalom printre canale, dacă avem posibilitatea.”
„Aceasta sunt eu, și îmi place ceea ce fac!”
„Îmi place foarte mult ceea ce fac, și sper să practic în continuare meseria asta, atâta timp cât voi avea sănătate, să îmi pot susține cele două comori în gimnastică!”, exclamă Narcisa, pentru care susținerea celor două micuțe sportive nu a fost tocmai floare la ureche. A făcut totul cu dragoste și cu pasiune, dar a trecut și prin perioade grele din punct de vedere financiar:
„Să ai copii sportivi de performanță, la noi în țară, la ora actuală, nu este ușor, și, din păcate, sponsori se găsesc foarte greu. Am o singură prietenă ce are firmă, și care ne-a ajutat, și o verișoară, și o mătușă. Ne-au sprijinit și Fundația Nadia Comăneci și Farmacia Remedia din Deva. Le mulțumim tuturor celor care au susținut-o și au fost alături de Ioana, și sunt mulțumită la rândul meu de meseria pe care o am la Daniel Taxi, deoarece am posibilitatea de a o susține pe Ioana, nu neapărat financiar, cât prin faptul că taximetria îmi permite, ca timp. Financiar am noroc cu soțul meu, care duce familia, din toate punctele de vedere, și cu ocazia asta îi mulțumim!”
La finalul interviului, cu zâmbetul pe buze, și cu o privire curată și plină de energie, deși lucrase toată ziua, și era deja 10 seara, mama celor doi îngerași campioni a reiterat, apăsat, cu însuflețire:
„Aceasta sunt eu, și îmi place ceea ce fac!”