Recent incheiatul concurs de literatura pentru copii desfasurat la o scoala cu staif din Cluj-Napoca a oferit prilej de bucurie reporterilor Ziar de Cluj de a verifica cum stam cu viitorul acestei meserii, daca scolarii din ziua de azi mai au in creuzetul sufletesc magma creativitatii si lichidul aurit al limbii romanesti.
L-am intalnit cu acest prilej pe elevul Nelutu Coman, din clasa a 3-a C de la un cunoscut grup scolar din zona Clujana, care a reusit sa surprinda juriul concursului cu o poveste extraordinar de sensibila, castigand detasat premiul memorial „Dumitru Bobina”, care se acorda foarte rar si numai celor mai creativi dintre scolari.
Povestea se numeste „Povestea lui Misu, chirurgul de 69 de ani care a dat in mintea gradinitei” din care redam cateva fragmente:
„A fost o data ca niciodata un chirurg pe nume Misu, care nu mai era la prima tinerete, ba, din contra, era cam la a doua senectute, cand te rogi mereu la Domnul sa te mai ajute.
Dar Domnul nu mai ajuta, desi alaturea era, nu-i asa si tralala, o Doamna cum alta nu mai era. Frumoasa si distinsa, nehrapareata de bani si credincioasa bunului si induratului Iisus, facand chiar parte dintr-o asociatie cu preocupari ortodoxe.
Iar Misu era tot mai apatic si tot mai pricinos: nici banii nu ii mai placeau, nici cand avea o zi buna de genul sa faca 50 000 de euro intr-o ora. Nici macar cand lua o concesiune de teren de 49 de ani cu 2 lei pe an, nici macar atunci nu i se mai bloca ghidonul.
Dar Marele Arhitect al Lumii vazandu-l atat de amarat, ca gura doar ii tace, ca bancnota nu ii mai place, i-a scos in cale o gradinita. Iar in ea, in gradinita, ce sa vezi, un inger pe pamant, o minune cu bucle roscate, pline de foc, cu ochi azurii ca cerul libertatii, cu buze moi si fragede ca hariboul cu gust de cola.
Iar Misu simti din nou ca renaste, precum renaste Loja Phoenix. Incepura sa ii arda urechile si zi de zi de zi de zi o bombarda cu flori, cu nestemate, cheltuind nebun din plicurile cu bistari stransi de-a lungul anilor (aia de care nu stia Mamasha).
Dupa un an, nu mai era vorba de o poveste oarecare. Misu daduse in mintea gradinitei. Se schimbase. Noaptea opera ca un nebun pacienti saraci si ai nimanui, trimitandu-i acasa cu BMW-ul sau, iar ziua se infiinta la gradinita unde o ajuta pe faptura ingereasca, ba facand pe asistentul medical, haha, vorba aia, el era Dumnezeu medical, ba spunandu-le povesti copiilor, povesti de groaza sau chiar vesele de genul „Au fost o data doi italieni la care le-am luat 100 de mii de marci si le-am dat la schimb niste pipote”.
Aici se incheie povestea noastra, dragi cititori ai ziarului. Normele de copyright ne impun sa nu putem prelua mai mult de 3 paragrafe pe zi. Dar vom reveni si maine cu alte 3 paragrafe din povestea lui Misu, scrisa atat de frumos de elevul Nelutu Coman, de la grupul scolar din zona Clujana.