PORTRET

Povestea lui Horatiu Mihali – de la adolescentul care dadea injectii si studentul Work&Travel, la postul de senior manager intr-o firma de consultanta si audit

Horatiu Mihali ocupa, in prezent, functia de senior manager in cadrul unei firme de consultanta si audit financiar. El nu a avut niciodata in minte o astfel de profesie, dar toti oamenii pe care i-a cunoscut l-au indreptat in aceasta directie, spre un domeniu care l-a ajutat sa creasca intr-un timp scurt, mai mult decat au reusit altii. De aceea, la randul sau, incearca sa-i indrume pe cei mai tineri, pe cei pe care-i vede pasionati de aceasta latura.

Ca multi adolescenti, Horatiu Mihali n-a avut de la inceput o anumita profesie in minte. Astfel, de la injectiile pe care a invatat sa le faca de la mama sa, medic de profesie, a trecut la pasiunea tatalui si a fratelui si s-a inscris la Facultatea de Politehnica din Cluj-Napoca. Apoi din inginer a devenit auditor.

”Liceul l-am absolvit in Ludus si in 1999 m-am inscris la facultate, la Politehnica, Constructii de Masini. Cred ca in principal, potrivit profilului meu, am fost orientat inspre partea asta tehnica. Tatal meu a fost si el inginer, fratele meu a facut tot Politehnica si, cumva, aveam de ales intre asta, inconstient, si Medicina, ceea ce a urmat mama. A tot incercat ea cu injectiile, sa imi tot arate cat e de simplu sa dai injectii si chiar am dat injectii la varsta mea. Ma rog, au fost experimente pe membri apropiati. Am terminat facultatea in 2004 si asa am ramas in Cluj. M-am inscris in acelasi timp si la alta facultate, la cea de Business. Eram la inceput, si nasul meu, fie iertat, profesor la UTCN, mi-a zis “sa nu te inscrii la o scoala de balet, daca ai reusit si ai intrat aici cu media ta, ramai aici, nu te duce la balet”, isi incepe povestea Horatiu Mihali.

Din comoditate, spune el, dar si pentru ca isi dorea sa se bucure de viata de student, a renuntat la Facultatea de Business. Desi a avut o colega care a reusit sa urmeze ambele specializari, Horatiu Mihali nu-si regreta alegerea. Oricum, mai tarziu, datorita aceleiasi colege, el avea sa intre curand intr-un domeniu complet necunoscut.

“Tot aceeasi colega care a facut cele doua facultati, in primavara anului 2004, mi-a zis de o firma mare care angajeaza in audit financiar. Eu depusesem CV-uri inainte la ce era pe vremea aceea: era BT, era un call center al unei companii de telefonie mobila. Nu prea erau multe locuri de munca, nici in domeniul tehnic nu erau pentru ca inca nu aparusera gigantul Emerson si altii pe vremea aia. IT-ul era la inceput, erau inca tineri cei care acum sunt de succes si am aplicat si eu unde puteam, unde stiam si am aplicat si la firma asta. Era singura firma de audit din cele patru mari care aveau la vremea aia birouri in Cluj. Habar nu aveam ce domeniu era, ce se intampla acolo. Am aplicat, a fost un proces de recrutare destul de complicat. De altfel, cum e si acum”, isi aminteste acesta.

Foto: www.aaps-company.com

Ca majoritatea studentilor, Horatiu Mihali s-a bucurat din plin de experientele studentiei. A ales sa mearga in SUA cu programul Work&Travel, o vara in urma careia a inceput cu adevarat sa lucreze. A incercat orice. De la a fi operator prin sondaje de opinie, la a face marketing, pana la jobul de marchendiser la Metro. Imbinand studentia cu munca, Mihali s-a angajat cu usurinta dupa terminarea facultatii, desi noua slujba tinea de un domeniu cu totul nou.

“La sondaj trebuia sa mergi la pas si sa sa bati la usi, sa mergi prin Manastur, prin zone cu garsoniere sau prin zonele alea “periculoase” si sa convingi omul ala sa-ti raspunda la niste intrebari. Unii erau circumspecti, la altii era socant cat de usor te primeau inauntru, dar asta tine tot de latura omului clujean care, in general, e primitor si deschis. Ne deschideau usa si ne dadeau si de mancare, uneori. Nu aveam voie sa stau prea mult ca trebuia sa-mi fac treaba pe ziua respectiva, dar a fost, oricum o experienta foarte frumoasa. De aici cred ca am si usurinta de a comunica cu diferiti oameni. Apoi, am lucrat la Metro, am fost ceva merchandiser pentru o companie. O colega ma ajutase sa intru, ca era un loc liber”, isi aminteste el.

Pachetul de acasa era nelipsit

Oamenii erau diferiti fata de cei din ziua de azi, ne povesteste el. Ceea ce a ramas neschimbat este faptul ca si in Clujul de acum 11 ani studentii aveau urme pe umeri de la pachetul saptamanal primit de acasa.

“Daca ma compar cu oamenii de acum pe care-i angajam si pe care i-am vazut de-a lungul anilor, eu si colegii mei de atunci, generatia aia, ne simteam de parca pusese Dumnezeu mana pe noi. Adica, eram fascinati, nu ne venea sa credem, salariul era OK, era un salariu decent raportat la salariul mediu de atunci, din 2004. In schimb, jumatate din el il dadeam pe chirie. Jumatate era chiria. Bineinteles ca daca nu-mi dadea mama mancare la pachet, nu rezistam in Cluj. Dupa patru-cinci ani de facultate in care pachetul era saptamanal, am facut urma la umar de la geanta, dar era OK. In schimb, acum, ceea ce, poate, nu e neaparat rau, ei au asteptari mult mai mari de la un loc de munca. Nu mai au rabdare si cred ca asta vine din cauza accesului la informatii. Nu mai vor sa investeasca in ei si sa invete. Stau si lucreaza la tine doi, trei ani dupa care vor sa plece, sa vada cum e sa lucrezi altundeva”, arata Mihali.

Nevoia de perfectionare a dus la nopti cu putin somn si multa munca.

“Eram foarte incantat de locul de munca, plus era o perioada in care era un serviciu mai diferit. Auditul financiar era cunoscut de foarte multa lume. Conteaza pentru un tanar sa fie mandru de locul in care lucreaza. Programul era dur. Sezonul incarcat este din noiembrie, decembrie pana prin mai. In perioada asta, in primul an, cred ca nu m-am culcat mai repede de unu noaptea. Nu neaparat pentru ca aveam ceva de lucru, ci pentru ca aveam niste chestii pe care voiam sa le inteleg si voiam sa fie perfect ceea ce faceam. Lucram foarte mult. Am lucrat foarte mult foarte multi ani. E un mediu consumator de timp”, subliniaza el.

Foto: expertmdf.ro

“Nicio zi nu seamana cu cealalta”

Un astfel de job nu implica o rutina zilnica, din contra, oamenii noi ai fiecarei zile ii aduc lui Mihali experiente diferite.

“Ma trezesc dimineata si fac de mancare pentru mine, pentru fetita si sotie. Apoi, mergem si o lasam la gradi, dupa care mergem fiecare la serviciu, iar la serviciu nicio zi nu seamana cu celalta. Sunt zile in care plec din oras la clienti in afara Clujului, pentru ca nu toti sunt din Cluj. Alteori, la birou, ai discutii cu clientii. Munca noastra trebuie sa fie documentata in niste instrumente pe internet, foarte importante in a-ti pastra calitatea si niste standarde”, explica senior managerul.

Prins intre serviciu si familie, Horatiu Mihali reuseste sa le impace pe ambele si sa se apropie, totodata, si de colegii lui. Domeniul sau de activitate l-a invatat cum sa lucreze si sa vorbeasca cu cei din jur, ca oameni, nu doar ca clienti.

“Uneori luam oameni care nu se incadreaza in profilul firmei pentru ca, fie ne-au placut la interviul de grup, fie ne-a placut ceva din experienta lui, fie ne-a placut cum a vorbit, fie credem ca se potriveste deoarece e un spirit mai deosebit. Altii, in schimb, in recrutare, pleaca de la selectia online. Angajatorul meu si-a dat seama de o chestie foarte importanta, de care multe firme nu-si dau seama. Aici, in Ardeal, din pacate sau din fericire, depinde, atat firmele, cat si oamenii de afaceri, si tinerii sunt putin diferiti. Nu neaparat in sensul bun, sunt plusuri si minusuri, dar sunt mai demanding, cu greu le castigi increderea. Trebuie sa te intalnesti cu ei de cateva ori pana sa porti o discutie sincera”, dezvaluie acesta.

Horatiu Mihali isi doreste sa vada de la ceilalti dorinta de evolutie, de studiu si curajul de a-si recunoaste o neputinta sau o greseala. De altfel, admite el, acestea sunt calitati necesare viitorilor angajati ai firmei de audit financiar.

“Niciodata nu am concediat oameni din primii doi ani pe motiv ca au gresit. I-am concediat pentru ca nu si-au facut treaba, nu au zis ca nu stiu sa faca, ca nu pot sau au reactionat urat. In general, lucruri legate de superficialitate. Noi angajam absolventi, mai nou, angajam chiar si tineri care sunt in anul doi de facultate. Am deschis un departament nou, un fel de departament suport pentru audit in care recrutam studenti pentru ca se pliaza mai bine pe nevoia lor de a merge la cursuri. Nu lucreaza gratis, sunt interni, dar pot sa ajunga la cursuri”, spune Mihali.

Foto: ambo.ro

Plecarea in capitala si reintoarcerea la Cluj

Succesul din prezent al lui Horatiu Mihali, senior manager in cadrul firmei de audit si consultanta, s-a construit in urma unei serii de incercari. Povestea lui demonstreaza ca pentru a reusi intr-un domeniu inseamna sa profiti de orice oportunitate, sa nu-ti fie teama sa pleci dintr-un loc si sa-ti dai seama ca vrei sa te reintorci.

“M-am mutat la Bucuresti, unde am stat cu prietena mea, actuala mea sotie. Asta s-a combinat foarte bine cu o chestie in firma, unde era nevoie de cineva care sa seteze un departament nou, aferent auditului. M-am dus acolo pentru asta si am stat din 2007, din vara, pana in ianuarie, 2009. Departamentul a pornit, totul era in regula, doar ca noi ne-am dat seama ca Bucurestiul nu e pentru noi si nu e un loc in care sa stam pe termen lung din cauza oamenilor si a stresului cotidian. Plus ca pe vremea aia ne gandeam ca facem mult de acasa pana la birou, acum facem si in Cluj la fel de mult. Era sa fim calcati pe trecerea de pietoni de cateva ori de masini si nu as fi vrut ca copilul meu sa fie supus unui astfel de risc. Atat ea, cat si eu ne-am gasit un job foarte OK in Cluj, relativ in acelasi timp. Si ne-am intors amandoi. Am avut un noroc mare, a fost o coincidenta, sunt momente in care am simtit ca cineva de sus are grija de noi si chiar asa a fost”, rememoreaza Horatiu Mihali.

Curand dupa mutare, Horatiu Mihali a primit oportunitatea de a lucra la concurenta firmei sale. A acceptat, s-a mutat si a avut sansa sa vada cum biroul de audit a crescut odata cu prezenta lui. Dar nici atunci nu a ramas constant si a acceptat o ultima oferta din partea firmei unde lucreaza in prezent.

“Intre timp, actuala firma unde lucrez m-a cautat, m-a vanat. Au reusit sa speculeze nemultumirile mele legate de partea asta profesionala, ca alte nemultumiri, financiare chiar nu au fost. Mi-au zis ca la ei exista latura aceasta si m-am entuziasmat. Am zis “da, vin”. Si am venit de patru ani, acum, la firma asta. De 12 ani fac lucrul asta. Clujul e orasul meu. Recent am dat un interviu in Bucuresti pentru promovare, si am scris in prezentarea mea mycluj. M-au intrebat daca asta e biroul meu. Le-am spus ca nu, dar ca, pentru mine, Clujul e al meu si iubesc oamenii de aici. Aici ma simt bine”, spune el.

Horatiu Mihali ar schimba Clujul doar pentru Singapore

Horatiu Mihali iubeste Clujul si oamenii de aici. E un oras pe care l-ar da la schimb numai pentru unul la fel.

“Mi se pare ca, in Romania, Clujul este cel mai bun loc de trait. Diferentele de salariu nu sunt mari intre Cluj si Bucuresti, cel putin in domeniul meu sunt aceleasi salarii, pentru ca nu conteaza unde locuiesti. Conteaza ce faci, performanta. E un loc mai linistit, cat de cat. Nu se compara cu Bucurestiul. Si aerul e mai curat. Are potential. Vorbeam cu unii oameni despre faptul ca nu ne dam seama, dar noi, aici, traim intr-o enclava. Daca iesi din Cluj si mergi in alte zone, ai fi socat si nu stiu cat e de bine, neaparat. Am incredere in orasul asta. Daca ar fi sa plec din Cluj as pleca in Asia, intr-un oras mare, Singapore, de exemplu. Imi place foarte mult viata de acolo, din punctul de vedere al oamenilor si al culturii. Acel respect asiatic, toata partea aceasta legata de cultura si civilizatia est-europeana, ei fiind fosta colonie britanica. E foarte fain, un loc verde, protejat, cu dezvoltare economica constanta. Mi se pare o zona linistita, cum mergi in Andrei Muresanu la noi, asa este si acolo”, arata acesta.

Foto: www.telegraph.co.uk

Horatiu Mihali recunoaste ca auditul financiar este un domeniu epuizant. E firesc, prin urmare, sa ajungi intr-un punct critic. Abia atunci, cand te intrebi daca vrei sa mergi mai departe sau sa te opresti, cand reusesti sa iei constient o decizie in aceasta privinta, iti dai seama ca ai crescut, explica el.

“Dupa cinci ani in domeniu, eram epuizat si nu mai stiam ce sa fac. Eram terminat. M-am gandit ca ori ma schimb eu, ori plec pentru ca nu mai rezist. Mi-am dat seama cat de mult conteaza modul in care privesti lucrurile si maturitatea pe care o ai la un moment dat. Cand esti tanar, nu-ti dai seama de multe, dar, pe parcurs, daca gandesti la rece, iti dai seama ca trebuie sa schimbi ceva ca sa poti continua. Si am reusit. Am o familie, am o fetita si incerc sa le impac pe toate. Clar, n-as face altceva. Ii multumesc inca acelei prietene care mi-a spus de firma cu nume complicat care angajeaza si despre care habar n-aveam cu ce se ocupa”, a conchis Horatiu Mihali.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *