Veti afla astazi povestea unei femei deosebite, care, prin bunatatea, seriozitatea si hotararea ei, a ajuns sa fie considerata sufletul VEL PITARULUI de la Cluj. Lucreaza in aceasta firma de peste 35 de ani. Toata lumea o cunoaste si o adora. Iar ea tine, cu maini de fier in manusi de catifea, fraiele departamentelor de Resurse Umane, Administrativ, PR si se ocupa de licitatiile publice si de relatiile cu autoritatile.
Intr-o zi ploioasa de toamna, vineri, Letitia intra pe portile Intreprinderii de Morarit, Panificatie si Produse Fainoase (IMPPF) la primul ei loc de munca, departamentul de Investitii.
„Am venit aici ca intr-o familie. Ii cunosteam pe toti cei cu care lucram, era o atmosfera atat de placuta si de calda, incat era o placere sa vii la serviciu. Dupa program, ieseam cu colegii si familiile la un scrabble si dezbateam problemele cu care ne confruntam, cautand solutii. Atat eram de pasionati de munca noastra”, isi aminteste Letitia.
Mirosul inconfundabil al painii abia scoase din cuptor a patruns atat de adanc in sufletele acestor oameni incat a generat o empatie si o caldura sufleteasca cum rar mai intalnesti in zilele noastre, in care competitia si lupta acerba pentru supravietuire ii determina pe multi sa-si reprime emotiile si sentimentele considerate vulnerabilitati.
Letitia Mailatescu nu si-a inchis sufletul, n-a simtit nevoia sa si-l protejeze. Asemeni unei paini fierbinti, pe care cu cat o deschizi mai tare, cu atat iese mai mult abur cald si aromat, Letitia a daruit cu generozitate bucati din sufletul sau mare si acest fapt a facut-o foarte iubita printre colegi.
A acceptat cu greu sa stea de vorba cu noi, nu-i place sa se puna in lumina reflectoarelor. Insa povestea ei se impleteste atat de frumos cu istoria fabricii de paine clujene, incat si conducerea VEL PITAR a incurajat-o sa ne-o dezvaluie.
La Cluj era sediul tuturor fabricilor din judet. Lucrand la Investitii, Letitia a vazut cum a crescut sub ochii ei Fabrica de Biscuiti, Fabrica de Paine Somesul, Fabrica de Paine de pe strada Traian, chiar fabricile din Turda si Gherla.
Dupa revolutie, colosul IMPPF a inceput sa se divizeze. Era epoca privatizarilor prin metoda MEBO, in care angajatii aveau dreptul sa achizitioneze actiuni de la Fondul Proprietatii de Stat, la firma la care lucrau. Asa au inceput sa se desparta Moara Baciu, Turda Pan, Fabrica de Paine din Huedin, cea din Dej, Napopan, iar in sediul central al fostului IMPPF a ramas Panegrano.
Pachetul majoritar de actiuni al Panegrano a fost achizitionat prin licitatie de catre o societate de morarit si panificatie din Ramnicu Valcea, MOPARIV, care s-a trasformat ulterior in VEL PITAR.
Letitia si-a pastrat postul de-a lungul transformarilor prin care a trecut firma si a preluat noi responsabilitati. Avea sarcini multiple si complexe in domeniul licitatiilor publice, in raport cu autoritatile, era ofiter de etica, se ocupa de departamentul de Resurse Umane si de PR.
„In tot acest timp, am considerat locul de munca ca pe familia mea. Am tratat problemele aparute ca si cand ar fi ale mele. Tot ce-am facut, am facut cu maxima responsabilitate si seriozitate. Multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut sanatoasa”, spune Letitia Mailatescu.
In cei 35 de ani de activitate, Letitia si-a luat o singura data concediu medical, din cauza unei afectiuni, sindrom Meniere, care ii cauza ameteli.
„In cele 10 zile cat am stat acasa, m-am simtit ca un leu in cusca”, marturiseste ea.
Si anii au continuat sa se scurga pe langa biroul Letitiei, vesnic plin de dosare de licitatie, avize, cereri si aprobari. Colectivul, la a carui fuziune cu siguranta personalitatea Letitiei a jucat un rol important, continua sa functioneze ca o familie. Copiii cresteau, ei isi faceau vacantele impreuna, la mare sau la munte.
„Imi amintesc cu drag cum, pe partia de schi de la Baisoara, doamnele si cei mici schiau, iar barbatii organizau adevarate campionate de sah, la baza partiei”, spune Letitia Mailatescu.
In urma cu cativa ani, Vel Pitar a organizat, la nivel de tara, un program pentru copii intitulat „Porti Deschise”, in care isi propunea sa contribuie activ la educatia alimentara a tinerei generatii. Copiii invatau ce este painea, cum se fabrica, cum isi pot da seama ca o paine este buna, dar si despre drepturile si obligatiile consumatorului.
Ca sa le faca vizita cat mai placuta si atractiva si ca sa ii faca sa inteleaga de unde vine numele de Vel Pitar, Letitia Mailatescu a compus o istorie romantata in versuri, pe care copiii au indragit-o. Poezia suna asa:
VEL PITAR
In zorii diminetii de toamna timpurie,
Padurea s-a gatit in mantia-i aramie.
Si-i zi de sarbatoare in curtea Preadomneasca,
Sunt asteptati megiesii pe Voda sa-l cinsteasca,
Cu ale lor bucate si bauturi alese,
Din toate, Voda doar unele s-aleaga
Si dintre toti si toate si multe fel de fel,
Pe unul sa-l cinsteasca cu-naltul titlu „VEL”.
Si vin pe rand la curte printre megiesi zoriti
Carute incarcate cu mere si nagati.
In urma, cu mersul leganat, se-ndreapta catre poarta
Un tanar imbracat in strai de sarbatoare, de-un alb imaculat.
In fata Marelui Voievod, uimit de frumusete,
Ajunse tanarul pitar, zicandu-i cu blandete:
„Marite Doamne,
La ceas de sarbatoare,
La masa-ti cea domneasca,
Aceasta paine Sfanta
Nu poate sa-ti lipseasca.
Si-am mai adus bucate
De-ti lasa gura apa.
De vrei sa te convingi,
Poftim de le incearca!”
Si a gustat Voievodul din painea aburinda
Frumosu-i oferita intr-o dalba merinda.
Mirosu-mbatator si gustul aromat
Pe loc pe Preamaritul pe veci l-au fermecat.
Si zise catre tanar cu vocea tremuranda:
„Tu, cel dintai brutar
Din Tara Romaneasca,
Facut-ai paine buna
Pentru masa Domneasca.
Ca semn de pretuire,
Azi, eu iti dau in dar
Sa porti cu cinste rangul
In veci de VEL PITAR!”
Si-ngenunche pitarul si mana-i saruta
Si-n cor toata multimea cu drag il aclama.
De-atunci si pana azi, trecura anii zeci,
Dar VEL PITAR ramase, asa i-a fost sortit,
Sa faca paine buna pentru-al sau neam iubit!
Desi pragul pensionarii a trecut de acum doi ani, Letitia a ramas aici pentru ca ii e greu sa se desparta de viata ei. Toate cotloanele fabricii ii sunt familiare si orice obiect de aici are o poveste care-i trezeste amintiri dragi. Toti oamenii de aici ii sunt prieteni si, chiar daca uneori ii dojeneste, tot ea e cea care le ia apararea cand e cazul.
Despre produsele VEL PITAR, Letitia Mailatescu spune fara ezitare ca sunt cele mai bune.
„Fiecare produs care iese de pe linia de fabricatie a VEL PITARULUI l-as putea oferi cu toata increderea micutei mele nepoate, Laura-Victoria”, ne asigura Letitia, oferind in incheiere o alta poezie scrisa de ea:
PAINEA VEL PITAR
O paine speciala,
Mai mult decat o paine.
Faina-nobilata,
Secara si graham
Si fibre-mbelsugate,
Izvor de sanatate.
Crescuta si usoara,
Ca sanul de fecioara,
Vibrandu-i feciorelnic
In drumul catre moara.
De azi o ai la masa,
O vei dori si maine.
E tot ce ti-ai dori
Sa ai de la o paine.
E coapta in cuptoare
Cu suflet si cu har,
E painea ta de maine,
E PAINEA VEL PITAR!
Mai multe despre VEL PITAR si despre secretele unei paini sanatoase puteti citi aici.