Cu toții sunăm atunci când avem nevoie de un taxi. La ,,capătul firului” ne răspunde o voce feminină, uneori mai caldă, alteori mai rece, uneori mai dulce, alteori mai amară, mai serviabilă, sau mai plictisită. Unii sună des, și vocea dispecerei, că e tot una, sau mereu alta, le devine chiar familiară și simpatică, fiind un glas ce, în doar câteva secunde, ne rezolvă o problemă. V-ați întrebat vreodată care este firul vieții vocii de la celalalt capăt al firului? Noi, da, și vă prezentăm în acest portret o astfel de voce, și persoana din spatele ei.
Am întrupat vocea Nicoletei Oltean, de la dispeceratul 947, nu pentru că noi am considerat-o reprezentativă, ci la recomandarea colegelor ei, care au considerat-o ca fiind reprezentativă.
Explicând la dispecerat că vreau să fac un portret al unui dispecer, dispecera care a răspuns la telefon, fără să stea pe gânduri, mi-a răspuns în nici 2 secunde: ,,Stați că v-o dau pe colega!” Și așa am ajuns la Nicoleta, cea care vă va face de acum să vă reconsiderați atitudinea sau opinia, față de aceste persoane, pe care am ajuns să le tratăm robotic – ca pe niște roboți telefonici, deși sunt oameni în carne și oase, cu studii și realizări, cu o personalitate și cu o viață, cu suflet și cu intelect, femei ce fac această profesiune grea cu pasiune și cu devotament.
Fostă profesoară de istorie, dispeceră și taximetrist, meserii uneori combinate în același timp, soție și viitoare mamă, persoană credincioasă și cultă și om înainte de toate: aceasta este povestea Nicoletei Oltean.
Lucrează ca dispecer de la 21 de ani
Nicoleta lucrează ca dispecer de la 21 de ani. S-a născut în Câmpia Turzii și e clujeancă din 2004, când a venit aici la facultate. A terminat Istorie și Comunicare și Relații Publice, ambele facultăți la UBB, deși meseria pe care o practică acum ,,nu e pe bază de facultate”, ci pe bază de facultăți mentale.
După ce a terminat facultatea a lucrat timp de 8 luni într-un magazin alimentar, apoi s-a angajat ca dispecer la Focus Taxi, firmă care acum nu mai există.
Pasiunea pentru radiocomunicații e moștenire de familie
Din 2006 Nicoleta are atestat de radioamator, iar pentru autorizația de radioamator a dat examenul deodată, în aceeași bancă, cu tatăl ei, ce a lucrat în transmisiuni la unitatea militară din Luna. Examenul a fost unul ,,mai complex decât cel de la școala de șoferi, se dă din radioelectronică, electrotehnică, radiocomunicații, mai multe…”, iar radioamatorii pasionați își confecționează mai apoi, în general, ei stația, și au un indicativ internațional, prin care comunică pe unde scurte sau ultrascurte. Indicativul pasiunii personale a Nicoletei e YO5OUP, iar cel al pasiunii profesionale, am putea spune, 947. Fire ambițioasă și competitivă, a participat chiar și la concursuri de radioamatori.
Se angajează ca dispecer de taxi pentru a-și plăti taxa la cea de-a doua facultate
Terminând prima facultate la buget și fiind, deci, obligată a o urma pe cea de-a doua la taxă, Nicoleta se ambiționează să-și plătească singură studiile. Fiind sătulă de magazinul alimentar unde lucra de noapte, fiindcă ziua era la școală, și având nevoie de un nou job, a căutat în ,,Piața”:
,,M-am gândit eu că dispecer ar trebui să fiu, știam că e ceva cu stația, cu telefoanele, am înțeles că trebuie o perioadă de practică, dar nu știam practic ce înseamnă, nici nu mă plimbam foarte mult cu taxi, mergeam foarte rar, pentru că aveam gratuit două linii la Ratuc – eu lucram ca să îmi fac banii, nicidecum ca să-i dau pe taxi, și atunci am ajuns la firma respectivă, care avea anunțul în ziar. Nu e o meserie pe care o înveți în două zile, e clar. Părerea mea, că măcar un an îți trebuie.”
Dispeceratul, o meserie foarte solicitantă
Nicoleta nu recomandă meseria de dispecer celor ce nu au răbdare cu oamenii, acelora care nu sunt firi organizate sau calme. Într-o zi de muncă de 8 ore sună în jur de 1500 de oameni, cărora le răspund cele 10-12 angajate, câte două, maxim 3 pe tură, gestionând simultan peste 50 de linii telefonice, ce uneori, când plouă sau e un eveniment, sună toate deodată. Clienții, grăbiți să ajungă la timp, pun presiune pe cele 2-3 dispecere, ce la rândul lor transferă presiunea asupra taximetriștilor pe care-i coordonează. Sunt 12 dispecere și 4-500 de taximetriști, ,,deci e clar că tu ești practic șeful, tu trebuie să coordonezi, ce coordonezi tu e sfânt”, îmi spune Nicoleta cu mândrie, ,,plus că trebuie să ai grijă ce vorbești pe stație, că se urcă oricine în taxi și aude, nu poți să îți permiți să vorbești oricum. Trebuie să gestionezi foarte bine situațiile într-un timp foarte scurt, că nu poate clientul să stea să aștepte mașina.”
E pasionată de condus și dintr-un pariu a ajuns să fie și șofer de taxi timp de 3 ani
Nicoleta e pasionată de condus. De 11 ani are permis de conducere și dintr-un pariu a ajuns din dispecer, și șofer de taxi. S-a ,,apucat de pariu” ca să le demonstreze taximetriștilor pe care-i coordona că ea, ca dispeceră, dacă se apucă de taxi, face mai mulți bani decât ei, pentru că ei pierdeau comenzi, refuzând clienții. Iar ceea ce a fost un pariu pentru o demonstrație de o noapte a devenit un job de 3 ani.
Toate astea se întâmplau în 2008, când Nicoleta făcea deja dispecerat de doi ani. Colegii ei au considerat că nu are cum să câștige pariul, fiindcă ,,tu n-ai cum, că nu cunoști Clujul, numai de pe hartă”, ceea ce a ambiționat-o și mai mult:
,,Le-am zis: «Credeți voi că îl cunosc numai de pe hartă!», și le-am propus, uite, cine îmi dă mașina lui personală, cu riscul de a-și pierde PFA-ul, dacă mă prinde pe mine poliția că îi conduc eu mașina, plus dacă se riscă că sunt femeie și poate îi lovesc mașina – eu nu aveam nici atestat de taxi la vremea respectivă -, deci el își asumă riscurile astea și eu, la finalul nopții, îi dau banii pe care i-am făcut, toți, nu îmi trebuie niciun leu din încasări. Un coleg s-a riscat să îmi dea mașina, el a stat frumos acasă, și eu am pus pariu cu restul firmei – atunci lucram la Pro Rapid. Logic, am câștigat pariul la scor detașat. Eu aveam 10 comenzi luate la dispecerat în noaptea respectivă și 186 de lei câștigați, următorul 7 comenzi preluate și 130 și ceva de lei.
Bineînțeles că ei au zis, da, norocul începătorului, dar eu i-am contrazis și într-o săptămână mi-am și făcut atestatul de taxi, mi-am luat o mașină pe procent și făceam și dispecerat și taxi, în paralel; cam greu cu timpul, dar aveam, că deja terminasem facultatea.”
Profesoară de istorie ziua și taximetristă noaptea
După ce a prins gustul taximetriei, Nicoleta a renunțat pentru o vreme la munca de dispecerat. Făcea taxi noaptea, iar ziua lucra ca profesoară de istorie și cultură civică. A predat doar un an, chiar dacă i-a plăcut activitatea didactică și avea rezultate, ,,dar din punct de vedere financiar nu era ok”.
De altfel, a predat la Sânpaul, școală unde am predat și eu, așa că pot să bag mâna în foc pentru ce spun: dacă la Sânpaul i-a plăcut să predea și afirmă că a avut rezultate și a reușit să le capteze atenția elevilor, înseamnă că Nicoleta ar fi fost o profesoară excepțională, cum puține sunt, dacă ar fi rămas în învățământ și ar fi ajuns să predea la o școală ,,normală”. Fiindcă școala din Sânpaul e una cu cei mai indisciplinați și mai dezinteresați elevi din județ. E o școală unde elevii te întâmpină la intrare trimițându-te în originile materne, iar la ieșire te bagă și te scot din respectivele origini, precum respiră și fără să respire!
,,Îmi lipsește latura didactică, dar sper că o să mi-o exercit pe copiii mei când o să am. Mie chiar mi-a plăcut ca profesor, dar din punct de vedere financiar chiar nu era ok. Eu aveam o grămadă de metode să le atrag atenția la copii, aduceam videoproiector, laptopul, le puneam diverse curiozități despre epoca studiată, la început numai la cei care erau cuminți, apoi la toți, că erau cuminți deja. Am predat la Sânpaul în 2009-2010 și am ajuns acolo pentru că mai aveam un coleg, care făcea și el taxi în timpul liber, și el mi-a zis că e nevoie de un profesor de istorie. Profesorii îi lăsau pe elevii neatenți la mine la ore, că la mine erau cuminți, și stăteau atenți.”
Revine în dispecerat, din rațiuni financiare și afective
După ce a renunțat la activitatea didactică din cauza salariului de mizerie, Nicoleta a continuat pe taxi încă o jumătate de an, apoi a revenit la dispecerat. Deși un dispecer câștigă mai prost decât un taximetrist ,,care stă la lucru”, Nicoleta a revenit la dispecerat ,,pentru că sunt mai multe zile libere, nu e agitația aia, la taxi faci bani când alții sunt liberi, nu ai sărbători, pierzi Revelionul cu familia – fiindcă atunci faci într-o zi cât în 3-4, dar nu se merită… părerea mea e că totuși timpul cu familia e timpul cu familia, de-asta am renunțat.”
După ce a renunțat la taxi, a lucrat ca dispecer la Terra Fun, iar apoi s-a angajat la Daniel Taxi 947, unde răspunde la apelurile clienților de 3 ani.
Cel mai mult i-ar plăcea să lucreze ca prezentatoare la un post de radio, dar nu a încercat până acum să-și realizeze acest vis, din rațiuni pragmatice: i-a trebuit vechime la actualul loc de muncă, pentru a-și putea lua un credit pentru un apartament în Florești, achiziționat anul acesta:
,,Nici nu sunt genul care pleacă așa, de la o firmă la alta. Acuma am renunțat oarecum, nu mai sunt așa prinsă de ideea asta de carieră, am pus mai mult accent pe valorile familiei, pe valorile spirituale. Practic, eu atâta timp cât nu depind de nimeni financiar și sunt cât de cât ok, chiar dacă nu am averi și nu îmi pun nu știu câți bani deoparte, dacă am să-mi plătesc rata la apartament, și am cât să mă descurc, mie îmi e ok, adică, nu aș da liniștea asta pe care o am, pentru mai mulți bani, chiar dacă ar fi vreun alt job mai în domeniul meu.”
Liniștea sufletului i-o dă și credința. Dispecera de la 947 răspunde și la apelurile Divinității, mergând regulat la biserica din Florești a preotului paroh Ovidiu Marțiș. Obligatoriu, duminica și de sărbători, spune prezent chemării divine, și îmi povestește despre bisericuța în construcție din spate de la Polus, cu mult entuziasm și plină de credință.
Soțul ei nu are carnet și l-a cunoscut la o înmormântare
Nicoleta e căsătorită de un an și câteva luni. Își dorește copii, dar dispeceratul berzelor nu a trimis încă niciuna la ușa lor. Ironia sorții, soțul ei nici măcar nu are permis de conducere, așa că nu l-a cunoscut în jurul vreunui volan, ci la o înmormântare, la care el se afla în calitate de cântăreț bisericesc. Au descoperit, printre altele, și că sunt de loc din același sat amândoi, din Luna, de lângă Câmpia Turzii, s-au văzut, s-au plăcut, și de atunci se descoperă în continuare regulat, dorindu-și copii…
Nicoletei îi place să citească literatură și cărți de spiritualitate și să viziteze în timpul liber, alături de soț (bineînțeles, atunci când nu concep copii), diverse locuri din țară, mănăstiri, dar și locuri laice, cu încărcătură istorică.
,,Am prins și ture de 8 ore în care nu am avut timp să beau o gură de apă”
Nu îi place să se laude, dar, la imboldul meu, se descrie ca fiind ,,o persoană sociabilă, calmă, cumpătată, organizată, punctuală… mai alegeți, nu le puneți chiar pe toate!”, mă îndeamnă ea, râzând. Îi place să descopere latura umană a fiecăruia și chiar dacă celălalt e stresat, să îl facă să se simtă bine. Fiind prinsă mereu la mijloc între client și taximetrist, Nicoleta împacă în permanență și capra și varza, aplanând frecvent conflicte și calmând oamenii nervoși și neînțelegători.
Îi place ceea ce face și fiindcă deja își stăpânește bine meseria, nu mai are stresul de a nu cunoaște străzile, adresele, totul devenind o rutină. O rutină însă pentru care e nevoie de multe calități, pe care Nicoleta le are din plin: atenție distributivă, o voce plăcută, rapiditate și bună dispoziție în relația cu clienții, ,,că dacă nu, omul simte, dacă i se răspunde sictirit la telefon omul nu mai sună, trebuie să știi să vorbești cu oamenii, să fii serviabil, să gestionezi prompt apelurile, să îți dai seama care e situația în teren, chiar dacă tu ești în dispecerat, să fii capabil să lucrezi fără pauze. Am prins și ture de 8 ore în care nu am avut timp să beau o gură de apă. Cum ești în priză continuu se întâmplă uneori să mai răspunzi și pe telefonul tău personal cu: «Daniel Taxi, poftiți!»”
Nicoleta Oltean, una dintre vocile de la 947 e, așadar, nu un robot telefonic, ci un om. Un om plin, cu o viață plină, cu rațiune și cu simțiri, cu visuri și cu împliniri. E acum mai mult decât vocea căreia îi comanzi un taxi, e vocea unei persoane cunoscute și respectabile.