Clujul sarbatoreste astazi iubirea intr-o exuberanta de inimioare si declaratii, cot la cot cu lumea intreaga. Cu aproape jumatate de mileniu in urma libertatea sentimentelor era o himera, asa ca singura poveste de dragoste cunoscuta din Clujul acelor vremuri e una stranie, dramatica si gingasa, nedreapta si fermecatoare. Caznele eroului Dumitru Trimbitasu au fost descoperite de istoricul Vasile Lechintan in vechi hrisoave.
Este una din istoriile care se regasesc in paginile volumului “Povesti despre Cluj”, lansata anul trecut de Asociatia “Vechiul Cluj” la Editura “Scoala Ardeleana”. Mai exact, face parte din capitolul Romanii clujeni din secolele XV –XVII. Despre Dumitru Trimbitasul aflam din capul locului ca era roman, avea meseria de trimbitas al orasului, dupa cum ii este si numele si era fecior, adica necasatorit, “eroul unei povesti de dragoste de un farmec de epoca deosebit”, dupa cum remarca autorul.
“Dar tocmai aceasta iubire nelegitima a dus la destituirea sa din functie. Intr-o hotarare a consiliului orasanesc din 1570 se spune ca unul dintre cei doi trimbitasi ai orasului, si anume cel roman, sa nu mai fie trimbitas. Aceasta, desigur, in urma procesului de adulter, in care el, Dumitru Trimbitasul, zis si Argintaru, era implicat”, arata Lechintan.
Intr-o asemenea ipostaza, eroul ajunsese sa fie inchis in Turnul Clujului, care slujea atunci de inchisoare a orasului. Tot aici ajunge si cea pe care o iubea, despre care s-a aflat doar ca era sotia lui Ioan Zabo, de meserie negustor.
“Faptul nu l-a prea afectat moral pe Dumitru Trimbitasul, deoarece a fost auzit spunand ca el are prieteni mari in oras si-l vor scoate din inchisoare – si se pare ca a si avut dreptate, deoarece a fost doar destituit din slujba sa de la oras. Din audierile de martori luate cu acest prilej se reconstituie un fragment de fresca istorica deosebit de pitoreasca a Clujului medieval. Dumitru Trimbitasul locuia in Turnul Trimbitasilor, dar era in pensiune (cum am putea spune astazi) la familia negustorului clujean Ioan Zabo, care avea o sotie desigur foarte frumoasa”, apreciaza istoricul.
Povestea dintre cei doi s-a derulat cu poezie si devotament, la fel ca in cantecele cavalerilor de odinioara.
“Feciorul roman s-a indragostit de ea si iubirea i-a fost impartasita, cel putin la nivelul “eteric”, al sufletului. Isi faceau cadouri simbolice si scumpe: ea, haine din tesaturi cu fire de aur, el batiste si bijuterii”. Martorii declara ca au stiut de astfel de atentii pe care si le faceau, i-au vazut impreuna in casa la negustor sau la petreceri in Turnul Trimbitasilor, i-au auzit certandu-se din iubire etc. Asadar, Clujul in a doua jumatate a secolului al XVI-lea este marcat de aceasta frumoasa poveste de iubire, singura cunoscuta si ajunsa pana la noi din urbea de pe Somesul Mic”, se incheie istorisirea.
Vasile Lechintan a gasit aceasta poveste in timpul cercetarilor sale la Arhivelor Statului.
“E foarte frumoasa. E unica poveste cunoscuta din Clujul Medieval. A trebuit ca sa invat paleografia latina si maghiara de atunci, de la inceputul secolului al XIV-lea ca sa o pot scoate la iveala. Nu e asa usor, nu e suficient sa stii romana sau maghiara moderna. Altfel, multi ar scoate lucruri frumoase din trecut, dar e nevoie de cunoasterea paleografiei (stiinta care se ocupa cu studierea manuscriselor vechi, n. r.). Nu ma plang ca ar fi fost dificil, fiindca daca te pasioneaza ceva nimic nu mai e greu”, a marturisit istoricul, pentru Ziar de Cluj.
Specialistul a studiat ani in sir arhivele Primariei Cluj.
“Povestea se gaseste in protocoalele primariei, el era angajat al institutiei de atunci. Era trimbitas al orasului, alaturi de inca unul, care cred ca era maghiar. Aveau un turn al lor si se uitau daca nu apare vreun incendiu sau alte pericole. Era angajat al orasului, si, in urma acestui scandal, a fost destituit. E bine ca nu a fost pedepsit si mai rau. Numele ei nu s-a pastrat, in scrieri apare doar ca sotia lui Ioan Zapo. Trebuie sa fi fost foarte frumoasa. Nu am mai gasit alta in arhive, mai ales cu asa de frumoase descrieri, cadourile si gesturi, descrise din marturiile vecinilor. Nu se gasesc sentintele, insa, daca el a primit doar destituirea din functie, inseamna ca si ea a scapat. Nimeni nu a aratat vreo dovada de infidelitate, toate marturiile arata scene eterice, pitoresti, unul l-a vazut cand mergea la vie, altul a redat o injuratura de epoca. Sunt lucruri care redau atmosfera vremii”, a precizat Lechintan.