In Piata Avram Iancu, pe marginea fantanii arteziene care intarzie sa functioneze asa cum a fost proiectata sa functioneze, sta un tanar imbracat in costum popular. E singurul care iese in evidenta dintre marea de oameni care se perinda pe piatra cubica sau se ascund de soare pe banci, la umbra copaceilor din piata. Poarta o bluza alba, cu flori cusute la maneci si in talie, pantaloni brodati, serpar, opinci, sosete de lana, iar pe cap are un clop din zona Maramuresului.
Sta cu capul plecat si isi priveste mainile. Nu pare sa astepte pe nimeni, ci sa se intample ceva. A venit din Baia Mare, azi, imbracat in straie populare si cu cativa lei in buzunar si nu are niciun plan. Duminica o sa cante in corul unei biserici din oras, dar azi e abia miercuri.
„Azi am venit la Cluj, da’ de a da Dumnezeu sa ajung sa cant la o biserica pe aici. Duminica ma duc la una sigur”, spune el zambind.
Pana atunci, insa, nu are niciun plan si spune ca o sa doarma „la un prieten”.
„Haideti sa va cant ceva, sa va arat ca stiu”, spune baiatul, cu sclipire in ochi. Se ridica in picioare si-si tine mainile in dreptul pieptului. Nu poate sa cante altfel, trebuie sa ia postura de interpret.
Marius Erdei are 26 de ani si nu stie nici macar sa-si scrie numele, dar a invatat sa cante de mic. E harul lui, de la Dumnezeu, asa cum spune, si asta vrea si stie sa faca in viata.
„Ma trag dintr-o familie foarte nevoiasa, foarte saraci, cant pe la biserici prin Baia Mare, pe la evenimente si televiziuni. Imi doresc din tot sufletul sa ma ajute cineva sa-mi fac un CD, sa ma sprijine, sa ma invete sa scriu, da’ nu-i cine sa faca astea. Mi-a dat Dumnezeu harul de a canta, da’ nu stiu carte, nu stiu sa citesc, nu stiu sa scriu. Cantecele le stiu din cap”, spune el oftand.
Vrea sa mai cante ceva, sa demonstreze ca stie mai multe cantece, ca e un interpret adevarat, si se ridica iar in picioare.
Acasa, in Baia Mare, mai are 8 frati. Parintii lor n-au putut sa-i trimita la scoala pe niciunul dintre ei, preferand sa arunce putinii bani care le intrau in casa pe bautura, dupa cum singur povesteste.
„Cant pe la biserica, pe unde ma mai primesc. Cateodata nu primesc bani deloc, cum imi da Dumnezeu. Mai imi da lumea la care ii place de vocea mea si portul meu. Astea (si arata catre hainele ce le poarta), mi-am adunat leu cu leu si mi le-am cumparat. Numa’ bluza asta, singura, a fost 4 milioane. Pantalonii i-am luat de la alt costum, dar le-am combinat asa ca bluza e cu flori, e mai mandra”, spune Marius razand.
„Ma imbrac numai la sarbatori asa, dar azi am venit cu ocazia si m-am intolit, ca altfel nu ma luau. Cant muzica populara, pricesne, Andrea Bocelli. Ii aleg pe voci, pe care pot sa-i cant. Sa vedeti horile noastre, care se canta in Maramures, ce frumoase-s”, spune el si i se lumineaza ochii. „Trebuie sa va cant macar o strofa!”
„Muzica, pentru mine, e o placere. Si cand canti, trebuie sa traiesti, ca harul asta e de la Dumnezeu. Mi l-a dat pentru a-l folosi, nu pentru a-l ascunde. Imi place foarte mult sa cant. Cand il vad pe un om ca ii place, ca traieste, ma bucur. Si pricesnele, cand le cant la biserica, plang femeile, bietele. Sunt oameni cu necazuri, da’ cand cant, uita de toate”, se confeseaza Marius.
Bani nu prea face din cantat, dar nici nu cere. Fiecare ii da cat crede ca merita, iar el nu comenteaza nicio suma. Ne povesteste ca odata, inainte de Sarbatoarea Craciunului, a primit foarte multi bani.
„Odata am fost cu colinda la ucrainieni, la Poienile de sub Munte si mi-o dat 15 milioane”, spune el, inca impresionat.
Azi o sa bata la usile bisericilor din oras, in speranta ca una dintre ele il va primi in cor. Nu vrea decat un loc unde sa doarma, o masa pe zi si cativa lei, sa-si cumpere haine. Atat.
Nu putem pleca inainte de a ne canta si altceva. Andrea Bocelli e unul dintre idolii lui din copilarie, si-i place sa-i cante cantecele, chiar daca nu stie versurile.