Alina Ciceo e o dansatoare înnăscută. Dansul e pentru ea o formă de exprimare artistică a sufletului, ce transmite celorlalți vibrații de dragoste și de armonie, prin intermediul coregrafiei trupului. Alina e o persoană inteligentă, care știe ce vrea de la viață și care a știut să facă mereu sacrificiile necesare pentru a nu renunța la vocația sa artistică. Viața ei nu a însemnat până acum doar dans, ci și diverse joburi în paralel, pentru a se putea întreține și pentru a-și putea întreține pasiunea, copilul ei de suflet, trupa Jump In, creată de ea în urmă cu 6 ani, care crește și se dezvoltă într-un an, cât altele în 7.
Alina Ciceo e exemplul perfect – și extrem de rar – al formelor frumoase cu fond. E o blondă fermecătoare, cu părul creț și ochi albaștri și cu programul zilnic în Excel – pentru că lucrează și dansează de dimineața până seara, după un program foarte strâns, iar seara, entuziasmată de plăcerea antrenamentelor cu Jump In, se simte odihnită și relaxată, ca dimineața. Alina se hrănește din dans și are planuri mari de viitor, pentru a ne oferi și nouă, spectatorilor, hrana sufletului, pe scena marilor teatre, unde dorește să ajungă să monteze spectacole ca și coregraf.
Pe lângă studiile și preocupările practice din domeniul artistic, Alina mai are și o formație economică. Liceul l-a făcut la Racoviță (informatică), iar facultatea, tot în Cluj, la FSEGA, Informatică Economică:
,,Informatica am făcut-o mai mult la îndrumarea părinților, dar mi-a plăcut foarte mult. Întâmplarea a făcut că m-a și prins. Licența mi-am dat-o în pagină web, pe vremea aia lucram, dar într-un fel îmi pare rău că nu am încercat și pe latura asta, care însă mă ajută oricum foarte mult fiindcă acum îmi fac eu singură site-ul, îl întrețin, mă ocup de tot ce ține de management și marketing, design, afișe, toate eu mi le fac.”
De la 12 ani dansează neîntrerupt
Dansul l-a început la 12 ani, la Palatul Copiilor, ca activitate extrașcolară. Impulsul a venit atunci când, mergând într-o tabără, a văzut o fetiță dansând:
,,Mi-a plăcut foarte, foarte mult și mi-am zis că vreau să știu și eu să dansez ca și fetița aia, imediat după am mers la Palatul Copiilor și am stat acolo 7 ani. Pe mine m-a ajutat foarte mult faptul că am ajuns la Palatul Copiilor, pentru că acolo e un sistem care te învață de toate, și balet, și vals, și jazz contemporan, hip-hop; era o trupă de băieți, Doamne, cum mă uitam la ei, zici că erau Dumnezeu pe Pământ! Am crescut acolo într-un domeniu foarte variat și foarte deschis.”
Părinții au decis pentru ea că trebuie să devină economistă
Alina face parte dintr-o familie de economiști, iar parcursul său în viață era clar stabilit și definit de către părinții ce s-au opus categoric unei cariere artistice, direcționând-o spre una economică. Așa că, după terminarea liceului, a dat admitere la FSEGA, a intrat la secția dorită, dar a continuat în paralel și cu dansul, ca un hobby, care însă simțea că va dura.
În domeniul economic a lucrat timp de 6 ani, chiar din timpul facultății, joburi variate și total lipsite de artisticitate: a implementat programul de training pentru absolvenți la o firmă ce trimitea studenți în America, a lucrat ca agent la o firmă de imobiliare, ca secretară la o firmă de broker de asigurări, administrator la o firmă de arhitectură, director de marketing la o firmă de consultanță pe agricultură din Austria, iar ultimul job din acest domeniu, a implementat un soft pentru baze de date la un broker de asigurări.
Joburile economice au dus-o în șomaj, iar șomajul spre cariera artistică
La acest ultim loc de muncă, i s-a desființat postul și a intrat în șomaj timp de un an de zile, un moment crucial din viața Alinei, care a decis cariera ei ulterioară: ,,A fost un punct crucial pentru că mă tot gândeam ce să fac, un master pe management, sau să continui cu dansul; nu știam exact…”
Pe atunci, Alina pregătea o elevă de la Liceul de Coregrafie pentru olimpiada de coregrafie, iar în ultimul an în care a lucrat la brokerul de asigurări și-a înființat propria trupă de dans, Jump In. În momentul în care a creat trupa nu a anticipat amploarea pe care urma să o ia, dar a simțit că într-adevăr o să însemne o schimbare majoră în viața sa.
Adevărata schimbare a constituit-o însă intrarea la Academia de Muzică ,,Gheorghe Dima”, la Departamentul Artele Spectacolului Muzical, specializarea regie coregrafică.
Era cu fetița pe care o pregătea, la liceu, și fetița a chemat-o: ,,Haide, că vrea să te vadă profesoara, să vadă ce am montat!” Profesoara, Chiorean Carmen, i-a observat talentul Alinei și i-a spus că ar fi păcat să nu continue pe linia aceasta. A întrebat-o dacă a făcut Liceul de Coregrafie și a fost primul om de specialitate care a îndrumat-o pe această cale:
,,Ea a fost primul om de specialitate care mi-a zis pentru prima dată: «Fată, gândește-te, că ăsta va fi drumul tău!» și era un domeniu pe care eu nu îl cunoșteam, era o necunoscută foarte mare. Tot cu ea am avut noroc, fiindcă nu știam din ce materiale să mă pregătesc și ea mi-a dat materialele din care să învăț și am început să studiez pentru examenul de admitere. Am intrat prima la secția Artele Spectacolului Muzical și pentru mine au urmat 4 ani foarte interesanți, am absorbit toată informația care mi s-a dat și din momentul acela am realizat că voi face o profesie din acest domeniu.”
Pentru Alina a urmat un drum lung, cu foarte multe sacrificii, pentru că a vrut să facă facultatea ca un student eminent. Nu a vrut să aibă în paralel un serviciu de 8 ore, care să nu îi permită să aprofundeze la modul serios studiile universitare:
,,Și atunci am făcut compromisul ăsta, că vor urma 4 ani de sacrificiu, iar între timp predam la o sală care îmi permitea, fiindcă aveam 3-4 ore pe zi, și aveam și trupa.”
Mergea la facultate ca la psiholog
Toată informația pe care Alina o absorbea de la facultate o aplica în coregrafiile pe care le făcea cu trupa sa, Jump In, începând astfel să simtă la modul practic schimbarea în calitate a muncii sale.
Povestește că mergea la facultate ca la psiholog:
,,Mă opream și stăteam și mă uitam la femeia aia care era în fața mea, așa mă liniștea și îmi dădea siguranța aia că omul vine și te cizelează și îți dă exact informația care îți trebuie ție ca să te formezi. Ca și artist, ajungi să ai tu o liniște interioară, că nu mai faci random tot ceea ce faci, noi venim cu partea creativă, așa inconștienți cum suntem, și întrebarea mea era dacă nu se distruge ceva din inocența aia, și după 4 ani am ajuns la concluzia că nu mai poți fi așa random, și oricât de mult ai vrea să te întorci la inocența inițială, nu mai poți, nu o mai ai, nu mai poți să pui un chibrit pe scenă fără să te gândești la lumină, la decor, la poveste, la costum, la personaje, trebuie să te gândești așa, multifuncțional, și undeva se pierde inocența. Eu am un caiet de coregrafie unde scriu toate ideile și când mă gândesc acuma, îmi vine să râd, idei din-alea sincere și din suflet!”
Alina Ciceo le e recunoscătoare tuturor profesorilor din facultate, pentru portițele pe care i le-au deschis, ea având la acel moment foarte mult de recuperat. A fost absolut fascinată de tot ce a învățat, șansa unei pregătiri teoretice la Conservator apărând exact la momentul oportun, atunci când avea nevoie, pentru că ea deja activa cu trupa sa, ca și coregraf în devenire.
Trupa între timp a avut un având extraordinar, a crescut și s-a dezvoltat exponențial, participând la nenumărate evenimente. Alina a avut noroc de dansatori foarte buni, pe care i-a ajutat să se dezvolte (,,pe care i-am crescut într-o oarecare măsură, ei având aportul substanțial la formarea lor”) și a coagulat un nucleu puternic format din 25 de membri stabili. Anul trecut, pe lângă trupa Jump In, a făcut separat și una de street dance și una de break dance.
Dansul înseamnă dragoste, foarte multă dragoste
În 2007, în cadrul Festivalului Internațional de Contact Improvisation a urmat unele cursuri care i-au schimbat total viziunea despre dans și lumea dansului:
,,Acela a fost punctul în care eu am înțeles de fapt ce înseamnă să dansezi și ce trebuie să transmiți mai departe oamenilor că înseamnă dansul: în primul rând înseamnă să fii sincer tu cu tine, în momentul în care dansezi să fii dezgolit de tot eul tău, și, cel mai important, înseamnă dragoste, foarte multă dragoste și până la urmă toți oamenii am observat că au nevoie de dragoste, de sentimente; ca să poți să te joci cu sentimentele trebuie să fii într-un echilibru perfect cu tine, altfel nu ai cum să oscilezi între sentimente. Eu am resurse foarte mari în tot ceea ce ține de punerea în scenă, de imaginație, de subiecte, costume, coregrafii, e un talent înnăscut, le am în mine, dar nu știam de unde le am și de-asta simțeam nevoia de o confirmare dintr-un mediu profesionist. Am o amprentă personală foarte puternică, mi s-a zis și la un juriu de concurs că mi s-ar recunoaște un dans dintr-o mie.”
Profesoară, organizatoare de evenimente și instructoare de aerobic și Pilates
Din septembrie 2014, după terminarea Conservatorului, Alinei i s-a oferit un post de profesoară la Liceul de Coregrafie. Lucra deja de 3 ani cu copiii de acolo, îi pregătea pentru olimpiada de dans contemporan, așa că cei de la liceu o cunoșteau, de pe vremea când, benevol, îi pregătea pe elevi pentru performanță:
,,Simt că sunt copii foarte flămânzi de informație, eu numai îi direcționez practic, ei au baza și chiar sunt copii foarte buni.”
Și fiindcă toate aceste activități nu sunt suficiente pentru o persoană dinamică precum Alina, ea mai lucrează și în cadrul Festivalului Internațional de Muzică și Artă Transilvania ca Art Assistant, organizatoare de evenimente culturale.
Și toate aceste activități nu sunt toate. Pe lângă, Alina mai făcea și cursuri de Pilates și aerobic la o sală:
,,La un moment dat am realizat că trebuie să renunț la ceva și nu știam la ce, fiindcă Jump In-ul e singurul la care nu câștig bani, și atunci am renunțat la sala unde făceam cursuri de Pilates și aerobic, și am rămas «doar» cu 3 joburi.”
Are programul zilnic structurat, de dimineața până noaptea, în Excel
Zilele tipice ale Alinei se împart între un sheet de Excel și un altul, având întregul program făcut în Excel, pe culori, unde trebuie să fie și la ce oră, de dimineața până noaptea. De obicei repetițiile cu trupa sa, Jump In, sunt seara, de la 6, sau de la 8 la 10, iar la 10:30 când iese din Casa de Cultură are impresia că e dimineață:
,,La 10:30 când ies din Casa de Cultură parcă e dimineață, așa de mult mă încarc și așa de mult se schimbă energia, încât oboseala nu se mai simte, și e foarte plăcut pentru mine să lucrez cu o trupă de amatori, dar când zic amatori mă refer la faptul că pentru ei e un hobby pe lângă job, dar eu i-aș numi profesioniști, pentru că au foarte multă pasiune și foarte multă dorință. La Jump In am avut timp să fac cu ei toate lucrurile de finețe.”
Alina consideră că, dacă consumul ajunge peste satisfacție, atunci trebuie să te oprești, iar singurul lucru cu care nu vrea să facă un compromis e plăcerea, ce nu trebuie să dispară, pentru că o transmiți ca lider oamenilor cu care lucrezi și așa cum ești tu, sunt și ei, iar ei vin de plăcere, pentru că vor să simtă plăcerea de a dansa.
„Mi-ar plăcea foarte mult să lucrez în teatre, unde să montez coregrafii”
Scopul Alinei, de care s-a ținut cu dinții mereu, a fost cel de a rămâne în zona artistică:
,,Puteam și eu să deschid o școală de fitness și de Pilates, sau puteam să fac o școală de dans și aveam numai cursuri, atât. Asta încă țin cu dinții să nu fac și mie mi-ar plăcea foarte mult să lucrez în teatre, unde să montez coregrafii. Planul meu de viitor ăsta ar fi, să lucrez ca și coregraf care să monteze coregrafii în teatru și să nu mai fiu nevoită să fac și alte artificii pentru a supraviețui. Eu vreau ca stabilitate să am compania mea, Jump In-ul să fie companie, și pe lângă asta să fiu solicitată a monta spectacole, să lucrez ca și coregraf independent în teatre din țară și din străinătate.”
În acest sens, a început cu producții de 20 de minute cu trupa Jump In, începând, atât ea, cât și trupa, să prindă gustul unor spectacole cap-coadă, și realizând că prin aceste producții cu toții evoluează, își ridică nivelul și devin o companie profesionistă de dans.
Jump In, o pasiune și o formulă de succes încă de la început
Jump In a fost, de altfel, o formulă de succes încă de la început. Au debutat ca o mână de oameni, 5 în primul an, și din prima au și câștigat un premiu: locul IV la Festivalul Internațional ESDU, unde au intrat în semifinală, dintre mii de coregrafii:
,,Cu Jump In am avut așa, o creștere, din fașă până la maturizare și ne completăm foarte bine, ne simțim foarte bine pe scenă, ne simțim noi între noi, se creează o energie între noi și gândim toți același lucru. E ceva de neegalat când simți că gândești același lucru și ești un tot acolo pe scenă. E ceva incredibil! Eu ce apreciez la oamenii ăștia, fiind persoane care fac dansul din pasiune, ca hobby, este faptul că vor să progresăm și că nu vor să ne oprim: am o contabilă, un inginer, un informatician, arhitecți, manageri de vânzări, PR, toate meseriile, și studenți, dar până la urmă e vorba de numitorul comun – indiferent de unde vin și ce background au, ceva ce ne absoarbe. E cea mai longevivă trupă de dans și și cei veniți recent au un sentiment de apartenență la grup, se simt de parcă ar fi fost în trupă de ani de zile, e un lipici, o compatibilitate.”
Alina e un adevărat lider al grupului, care îi coordonează pe toți membrii trupei, în momentul în care intră în sală având certitudinea că fiecare se simte acasă: ,,Și atunci poți lucra cu ei și poți să faci artă!”
E o persoană care știe ce vrea, hotărâtă și cu un suflet mare. Un lider natural prin felul său de a fi, cu o personalitate puternică și un talent înnăscut de a transmite emoția artistică. Este capul familiei Jump In, pentru că trupa e o familie, e o persoană deosebit de dinamică și de plină de energie, ce nu are stare până nu reușește ceea ce și-a propus. Coregrafiile ei vor fi, așadar, în viitor, pe scena marilor teatre ale țării și ale lumii, iar noi ne vom putea mândri cu încă un clujean de succes, ce reprezintă Clujul prin (mare) artă, și nu prin manele sau prin hoții cutremurătoare, cum am fost până acum prea des obișnuiți.