Din oras

Povestea Alexandrei, fata care vede lumea in alb-negru, dar simte culorile cu inima

In fata unei planse albe nu stie niciodata care va fi deznodamantul, iar asta o face unica. Pentru ca viseaza, greseste, dar nu se fereste niciodata sa recunoasca; revine si, la final, ajunge sa uimeasca prin creatia ei. Prin ochii Alexandrei, lumea se vede in alb, negru si nuante de gri. Sufletul ei viseaza, insa, in culori.

Sta ascunsa inspatele unei mese mici, plina de acuarele, pensule, sclipici si culori care mai de care, si inconjurata de alti prichindei care se hlizesc la globuri pe care au desenat, cu manuta lor, mosi, reni si brazi. Inmoaie pensula in culoarea rosie si isi apropie ornamentul foarte aproape de fata – vede foarte rau la departare, iar culorile nu le deosebeste deloc. Lumea Alexandrei e un amalgam de alb, negru si gri, dar munca ei e pestrita. Are 15 ani si picteaza de cand se stie, in zeci de culori, tablouri care ii uimesc pana si pe artistii plastici ai Clujului.

“Eu nu am stiut ca ea nu distinge culorile, iar cand am aflat, am fost socata. Deseneaza cu o acuratete si cu o siguranta in mana care pe mine m-au lasat cu gura cascata”, spune Elena Amariei, artistul plastic ce a muncit, in ultimele luni, alaturi de Alexandra Nanestean.

“Imi place sa desenez de cand ma stiu”, spune fata, in timp ce ridica in maini un tablou infatisand un peisaj de iarna, pictat de ea. A fost printre primele tablouri vandute la o expozitie cu scop caritabil si prima ei lucrare instrainata.

“Sunt uimita, sunt mandra de chestia asta. Ma bucura ca ii place cuiva ceea ce fac eu”, spune fata, cu un zambet rusinat imprimat pe fata.

Chiar daca ochii nu o ajuta sa vada culorile, inima ei le simte pe toate, iar mainile o ghideaza sa creeze lucrari ce nu tradeaza boala. Retine ordinea culorilor in trusa, isi eticheteaza creioanele colorate, intreaba si cere o culoare anume.

In ultimele saptamani, din mainile ei si ale altor cativa zeci de copii cu probleme de auz si vedere au iesit sute de globuri care mai de care mai colorate, tablouri cu peisaje de iarna si ornamente pentru pomi de Craciun. “Lucrusoare de suflet”, cum le spune Alexandra.

Au participat, impreuna, la ateliere de terapie prin arta, acolo unde, alaturi de cativa artisti plastici din Cluj, copiii de la Liceul Special pentru Deficienti de Vedere si Liceul Special pentru Deficienti de Auz au avut ocazia sa isi demonstreze talentele artistice. Totul, pentru o cauza nobila. Lucrarile lor sunt puse in expozitie, vandute, iar cu banii stransi se vor cumpara cadouri pentru copiii cu dizabilitati si se va cumpara material cu care acestia sa munceasca si pe viitor.

“Mi s-a potrivit ca o manusa aceasta campanie. Am cunoscut oameni noi, am fost inconjurata de niste copii speciali, care au venit la mine si mi-au spus ca ma iubesc. Am facut, pentru prima data, pictura pe portelan”, spune Vera Dan, un alt artist plastic ce a muncit alaturi de copii in ultima perioada.

Iar pentru ca expozitia cu vanzare a avut un succes nesperat anul acesta, organizatorii spun ca anul viitor va urma o continuare a unei traditii abia incepute.

“E o bucurie imensa pentru acesti copii cu dizabilitati sa simta ca sunt integrati in comunitate, ca fac ceva ce e apreciat si laudat”, zice Liana Salcudean, organizatoarea intregului eveniment.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *