,,Poveste sexuală pentru pian și orchestră” promite de toate: ,,comic savuros, cu încurcături, travestiuri, dorințe, pasiuni și mai ales umor”. Noua premieră a Teatrului de Club Diesel nu a dezamăgit deloc așteptările.
Povestea sexuală este una simplă, comicul fiind dat de un quiproquo: două femei mature, dintre care una profesoară de engleză, iar cealaltă prietena și ,,eleva” ei în particular, discută inițial vrute și nevrute, în principal despre bărbați. Profesoara fiind singură, prietena ei, binevoitoare, caută în ziar un gigolo, pe care îl cheamă la ele acasă. 
Bărbatul ajunge, e grăbit și vrea să se și pună imediat pe treabă. Cea care l-a chemat e încântată de ,,perversitatea” bărbatului, ce întreabă în mod repetat unde e ,,cățelușa”, ,,animalul” de care trebuie să se ocupe. Dar ,,cățelușa” se lasă așteptată, fiind vizibil deranjată de gestul prietenei ei și, când într-un final își face apariția, îl atacă pe presupusul gigolo cu replici acide la adresa profesiei sale.
După o scurtă șicanare comică și savuroasă, încurcătura de situație e devoalată, de data aceasta spre amuzamentul bărbatului: prietena profesoarei a încurcat anunțurile, chemând în loc de gigolo, un frizer de câini. Și nu un frizer oarecare, ci unul ,,intelectual”, pasionat de astronomie.
Profesoara se îndrăgostește de frizerul astronom, nedezvăluindu-i însă prietenei ei adevărul decât mai târziu, păstrându-se astfel comicul de replici și de situație, dat de confuzia inițială. Ca orice comedie care se respectă, povestea sexuală e una cu happy-end, devenind de fapt una sentimentală, o poveste de dragoste cum numai în teatru se poate întâlni.
De altfel, regizorul acestei piese, Sorin Misirianțu, ce joacă în travesti și rolul prietenei, e un om de teatru cu o înclinație aparte pentru comedie, sau, dacă nu e să fie comedie, măcar spre reprezentații luminoase, lipsite de dramă sau de tragedie. Comediile sale, montate în Diesel, sunt de obicei farse, ce cultivă comicul ușor, de situație, bufoneria, intriga amuzantă și replica spirituală, piese potrivite astfel perfect spațiului în care se joacă.
Rolul profesoarei e interpretat de o tânără actriță, Anca Lăcusteanu, deosebit de prolifică pe scena teatrului independent (actrița va debuta însă în curând și în Sala Mare a Teatrul Național, în Menage a trois, alături de Ioan Isaiu și Sorin Misirianțu), iar cel al astronomului – frizer de câini e jucat de Ștefan Gheorghică, un actor necunoscut pentru mine până acum, care își întrupează impecabil personajul.
În lipsa unei scenografii și a unei scene dedicate teatrului, actorii folosesc resursele micului spațiu din Diesel, pe care-l transformă într-un adevărat living, unde se desfășoară amuzante povești de viață și unde astfel spectatorii au o senzație de Big Brother teatral, de musafiri voyeuri, primiți în intimitatea casei altcuiva.
Povestea, așadar (o adaptare a textului rusesc ,,Sirena și Victoria”, de Aleksandr Galin), nu e una sexuală, sexuală fiind doar intriga – a cărei rezolvare o transformă într-una sentimentală. Pianul și orchestra din titlu au doar rolul de a suna bine, fiind neîntâlnite în reprezentație, dar, deși induce în eroare prin nume, întreaga orchestrație nu-și înșală deloc spectatorii – ce au umplut sala, la premieră, până la refuz.
,,Povestea sexuală…” e ceea ce promite: o piesă la care găsiți de toate pentru toți, și-n plus, nu trage nici mâța de coadă, câte două ore, ca unele piese ale Naționalului, ci se desfășoară în 45-50 de minute, scurt și concentrat, suficient cât să te binedispună, într-o seară de club, mai altfel.