Portret de blogger este o rubrica dedicata personajelor marcante din bloggosfera clujeana. Ziar de Cluj va prezinta povestea celor mai interesanti internauti care dau culoare on-lineului.
Oana Olaru-Zainescu a intrat in bloggosfera in 2010, intr-o incercare de a prezenta situatii personale unui public pestrit care, la un moment dat, s-ar putea regasi in aceeasi situatie. E „bloggerita” care scrie din placere. E omul care incearca, prin scris, sa transforme ziua intr-una mai buna, cel putin pentru cititorii ei.
”Mi-am facut blog pe ascuns, fara sa spun nimanui, chiar daca aveam in jurul meu bloggeri care ma puteau ajuta. Eram colega de birou cu Zicu de la TVdece si cu toate astea nu am zis nimic. Am vrut sa fie ceva personal, nu stiam prea multe despre blogging atunci si ma gandeam ca voi surprinde internetul cu postarile mele. N-a fost asa (rade). Dupa un an, am primit domeniul zaineasca.ro, cadou de ziua mea. Atunci cred ca am devenit, de fapt, blogger”.
Prima ei intalnire cu un blog, pe vremea cand nu stia exact ce inseamna asta, e hilara.
”Acum multi, multi ani, citind un articol pe un site, vad inceputul unui banc: De ce se scutura gaina dupa ce a fost „cocosita„. Raspusul il gasiti la mine pe blog, scria in articol, dar eu nu stiam ce e ala blog si nici link nu vedeam, sa pot da click. Sau poate era si nu m-am prins eu. Atat de curioasa am fost de cum se termina bancul, incat am cautat pe google intreaga expresie: De ce se scutura gaina dupa ce a fost „cocosita”! Am ajuns pana la urma pe blogul respectiv (din pacate nu mai stiu ce blog era) si, recunosc, am ras vreo 5 minute. „Ca sa-si imprastie placerea in tot corpul”. Nu stiu daca am ras neaparat de cat era de bun bancul sau doar pentru ca eram fericita ca gasisem un raspuns. Rolul blogului respectiv a fost sa-mi salveze mie ziua”.
Apoi s-a hotarat sa salveze si ea ziua altora. La inceput a scris despre lucruri simple, situatii care o enervau sau, din contra, o bucurau, despre oameni pe care ii intalnea, despre lucruri care conteaza sau nu. Cu timpul, insa, si-a schimbat stilul.
”Vorbeam mult „romgleza” pe vremea aia. Mi se parea cool sa scriu si in engleza, asadar blogul l-am gandit pornind de la expresia: i’m taking this personally. In prima postare vorbesc despre un fost sef care imi spunea, cand ma enervam, sa n-o iau personal, dar tema blogului meu doream sa fie chiar asta – lucruri personale. Am vrut sa scriu ce simt, cand simt si sa ma aberez in voie. Era blogul meu, pana la urma. Personal. La inceput scriam orice, scriam la nervi, la bucurie, scriam prostii, acum sunt mai moderata si ma gandesc de doua ori inainte sa postez. Nu stiu daca e neaparat bine, dar cateodata, cand sunt singura (si rade din nou), imi recitesc postarile vechi. De multe ori ma minunez de ce scriam si cum scriam, dar imi place sa vad cum am evoluat. Am postari din 2010 chiar bune”.
Pentru Oana, bloggul a fost rampa de lansare catre o lume mai colorata. A intalnit oameni noi, a experimentat situatii inedite, a facut lucruri la care nu se gandea inainte. Totodata, prin blog, Oana se se promoveaza ca designer.
”Avantajele unui blogger sunt infinite. Pentru mine, sa intru in lumea asta a insemnat sa-mi schimb stilul de viata, sa am mai mult curaj, sa ma implic, sa-mi spun parerea, sa ma distrez si nu in ultimul rand sa cunosc oameni deosebiti. Mi-am facut prieteni, am intrat intr-o comunitate de oameni faini si am trait experiente foarte frumoase. Atat din online cat si in offline. Pe langa toate astea, cu ajutorul blogului am inceput sa ma promovez ca designer, la inceput mai cu teama, apoi cu din ce in ce mai mult curaj. Si asta ma ajuta si acum. Dezavantajele blogului? Cred ca fiecare trebuie sa-si trateze blogul asa cum se trateaza pe el. Cu respect, in primul rand pentru tine si apoi pentru cititori. Oamenii simt. Trebuie sa-ti asumi ce scrii si sa fi pregatit sa-ti sustii ideile in fata „marelui juriu”. Adica a tuturor celor care te citesc”.
„Un post pentru un zambet”
”Nu stiu daca eu am neaparat un rol, in afara de acela de a umple timpul cititorilor. Imi scria o prietena ca ea imi citeste blogul de fiecare data pentru ca o binedispune. Nu toate postarile mele sunt „de ras”, dar imi place sa cred ca am influentat macar un om. Ca mi-am expus un punct de vedere care a schimbat o parere. Sau pur si simplu ca am facut cuiva ziua mai buna”.