Reportaj

Portarii de o vesnicie ai Clujului

Viorel Sandor si Marin Farcas sunt portari de o viata la Spitalul Clinic Judetean Cluj. In timp ce toate institutiile statului au incheiat, in ultimii ani, contracte cu firme de paza specializate, cativa angajati ai spitalului au ramas pe baricade, peste ani. Ei pazesc cu indarjire portile celui mai mare spital din Transilvania.

Viorel Sandor lucreaza la Spitalul Clinic Judetean din Cluj de peste 25 de ani. 18 ani a lucrat la Cantina spitalului, iar de cinci ani pazeste intrarea la Clinica Chirurgie I, de pe strada Clinicilor.

Ca prin minune, a scapat de reorganizare si politica aministrativa a spitalului, care a contractat, in ultimii ani, o firma privata de paza si protectie. Nea’ Viorel isi ocupa, in fiecare zi, ghereta batuta de vreme de la intrare, pe care e trecut orarul de vizita in incinta.

Astazi, barbatul pazeste poarta grea a spitalului, pe care o deschide de cateva zeci de ori pe zi, cu fiecare masina care se prezinta. Si-a pus in fata un scaun din lemn, vopsit in albastru, unde isi mai odihneste oasele din cand in cand.

“Aici trec numarul de inmatriculare, M1 inseamna Medicala I, le trec pe toate in carnet. Blocheaza cate unul Ambulanta, si tre’ sa stii care unde merg.”, isi explica Viorel Sandor activitatea.

Viata de portar nu e usoara, spune el, iar in cativa ani petrecuti la intrare a vazut de toate.

“Aici e ca la Romanii au Talent, toate prostiile le vezi”, spune el, in timp ce incearca sa opreasca un bolnav in pijama sa iasa din curte. Pacientul vrea sa-si cumpere tigari, iar cu vocea groasa de fumator il roaga pe nea’ Viorel sa traverseze el strada, sa nu-l ia Politia la intrebari.

Barbatul isi petrece la poarta spitalului multe ore pe saptamana. Lucreaza pe tura, cate 12 ore, apoi cate 24 de ore. De-a lungul timpului, a prins multe scandaluri, si isi aminteste cum, acum 2-3 ani, a venit un nebun in spital, Gore, sa taie doctorii.  

“Atunci o bagat bodyguarzi de la Scutul Negru”, spune el.Cu toate acestea, Viorel Sandor a ramas pe baricade.

“Dupa ce te-nveti intr-un loc, nu mai meri. Am lucrat in zece intreprinderi cand eram tanar. Nu-mi placea un loc, plecam. Aici a fost bine. Acum am 50 de ani, is batran, cine ma mai ia? Tre sa stau unde mi-i locul. Pana la pensie”

Barbatul este interupt de colegul sau, un barbat sprinten, care il tine de vorba, in timp ce mesteca o tigara intre buze.

“Viorel, draga, l-ai vazut pe Mircea? O intrat pa la tine?” Cei doi poarta o conversatie marunta, sa-si mai omoare timpul.

“Tata zaua, Viorel? Asa-i? Nici la baie nu ai timp sa meri. Tulai Doamne, ce poarta, bine ca m-am mutat de-aici”, incepe sa povesteasca barbatul. Acum e paznic la Neuro, la depozit, dar a batut mai toate clinicile din Cluj.

“Daca Viorel nu-i barbat, astia tot blocheaza in curte. Vin cu masinile, iar ambulantele nu mai au loc de ei. Odata intrati, nu mai ies. Le dau un deget, si-ti iau toata palma”, povesteste Marin Farcas, colegul lui.

Intre timp, Viorel mai deschide de cateva ori poarta masiva, din fier, cu fiecare masina care da sa intre in curte.

Portarii au, si ei, o ierarhie dupa care se ghideaza. Marin marturiseste ca el e “adjunct”, are sef pe platoul de la Neuro.

Munca de portar e monotona, asa ca cei doi isi umplu timpul cum pot. Marin, vorbaret din fire, reitereaza cateva intamplari din tinerete: o intalnire amoroasa cu o tanara “cu gura stramba”, divortul de fosta sotie. “Sarutmana, doamna doctor, ce mai faceti? Tot frumoasa ati ramas!”, adreseaza el un compliment peste umar, in timp ce o femeie trecuta de prima tinerete intra in curtea spitalului.

Pe vremuri, cand nea Viorel era bucatar, era mai bine, continua el.

“Atata am mancat de la el. Numa’ pulpe de spital! De-alea fierte gatea, pentru diabetici. Mergeam si le condimentam la mama mea”, rade Marin.

Marin, portarul cu Mercedes

Barbatul e plin de vorbe de duh, si-l saluta respectuos toti medicii si asistentele care intra pe poarta. De 19 ani, de cand lucreaza la spital, a ajuns sa-i cunoasca pe toti.

Totusi, vremurile moderne i-ar putea pune in pericol locul de munca. Acum, institutiile statului angajeaza firme private de paza si protectie, bodyguarzi.

Si la Spitalul Judetean s-a intamplat la fel, dupa ce, in 2011 cunoscutul interlop Gore a intrat cu un cutit in spital, injunghiind un brancardier. Atunci, conducerea spitalului a aratat ca paza Unitatii de Primire Urgente era asigurata de un singur agent de paza. La scurt timp dupa incident, s-a contractat o firma de paza, Scutul Negru.

“Noi suntem bugetari, angajati ai spitalului. Dumnezeu are grija si de noi, nu numai de ei”, isi arata el speranta.

Marin Farcas are salariu de 9 milioane de lei, plus 20 de bonuri de masa, dar se lauda ca are o masina scumpa, un Mercedes.

“Nu din salariu am facut eu bani”, mai spune el, zambind pe sub mustata. Barbatul spune ca “mai face vreo trei salarii” ajutandu-i pe medici la diferite activitati: ba cu transportul aparaturii, ba cu medicamente, la clinicile private unde doctorii lucreaza, dupa programul de la spital.

Managerul Spitalului Clinic Judetean Cluj, Petru Susca, a declarat ca unitatea medicala si-a pastrat paznicii angajati, contractand o firma de paza si protectie numai pentru Unitatea de Primire a Urgentelor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *