Ziarul pe care il conduc a tratat intotdeauna cu obiectivitate declaratiile de avere ale celor ce sunt obligati sa fie transparenti in aceasta privinta. De multe oir, i-am ironizat pe clujenii din administratia publica ce n-au nimic de declarat, dar conduc S-Klasse-uri de peste o suta de mii de euro. Ne-am revoltat si la vederea averilor unor profesori din UBB sau a unor angajati la cadastru, care fac de rusine pana si portofoliile agentiilor imobiliare la capitolul terenuri. I-am criticat aspru inclusiv pe consilierii locali, se stiu ei care, ce refuza in continuare sa isi declare salariile, pe motiv ca au clauze de confidentialitate. Cei din urma scuipa pe lege fara probleme si nu patesc nimic.
Sa publici declaratiile de avere ale judecatorilor si procurorilor clujeni poate fi considerat un act de curaj sau un atac sau un exercitiu de normalitate.
Vazand ca Mircea Hrudei, seful DIICOT, castiga doar 2000 de euro pe luna, iar sotia domniei sale, judecator, doar 7000 de lei, mi-a sarit rau tandara. Stiti ca l-am criticat pe domnul Hrudei, deci nu ma puteti banui de oarice.
Dar mi se pare ingrijorator de putin ca un judecator al statului roman sa ia doar 7000 de lei dupa zece-cinsprezece ani de munca la instanta. La fel, un om care conduce o structura anti crima organizata, cu zone periculoase si adeseori tentante, este remunerat cu o suma echivalenta cu cat cheltuie la Viena un director de dezvoltare de la Electrica.
Dar cel mai trist lucru este ca la conducerea tarii avem un premier care sta de un an jumate pe functie, fost procuror. Si care a uitat cum e sa ridici o leafa rusinoasa.