Podurile Clujului nu au beneficiat niciodată de o întreținere corespunzătoare, ce le-ar fi prelungit durata de viață, în așa fel încât să nu fie nevoie de renovări integrale premature sau de înlocuirea lor totală, așa cum s-a întâmplat în cazul podului Traian, din buricul târgului, care a fost refăcut de la zero, după ce i s-au prăbușit trotuarele.
Podul Fabricii, din Mărăști, a fost renovat, în anii 2019-2020, după ce apa i-a cariat adânc structura de rezistență. Podul Grigorescu, neîntreținut, este măcinat de apă până la fierul din armătură. În timp ce Primăria ne promite metrou, din acest pod în prezent cad bucăți, în secțiunea centrală. În anul 2022, pe podul „modernizat” Porțelanului se circulă printre gropi și stabilopozi, ca la sat. În Clujul cu cea mai bună calitate a vieții, cad bucăți de beton peste mașinile din parcarea cu abonament amenajată sub podul Calvaria (pod, la rândul său, măcinat de infiltrații). Și podul Aurel Vlaicu, din cartierul Mărăști, începe să își arate vârsta și fierul ruginit din beton, fiindcă, la fel ca celelalte poduri ale Clujului, nu a fost deloc întreținut.
Podurile din beton armat au o hidroizolație care le protejează structura timp de 10, maximum 20 de ani. Dacă hidroizolația nu este refăcută după acest interval, apa începe să macine betonul și armătura din interior.
Dacă lucrările de întreținere la aceste poduri s-ar executa la timp, cheltuielile ar fi liniare, însă, fiindcă podurile nu sunt deloc întreținute, costurile pentru refacerea lor, în al treisprezecelea ceas, cresc substanțial. Fiind vorba despre bugetul public însă, nu contează că plătim în final mai mult. În plus, renovarea integrală ori schimbarea totală a unui pod, fiind mai impresionante, aduc un câștig electoral mai mare.
Astăzi vă prezentăm podul IRA, din cartierul Someșeni. Un alt pod care se macină, fiindcă nu este întreținut corespunzător:
Armătura golașă ruginește, iar betonul se dizolvă:
Pe acest pod, asfaltul se vălurește pe partea carosabilului dinspre trotuare, iar parapeții sunt ondulați:
Înainte de a ne antama la proiecte megalomanice, precum metroul, ar trebui să întreținem și să reparăm infrastructura publică de care dispunem deja. Și să terminăm proiectele deja începute, cum ar fi podul Porțelanului. În timp ce podurile orașului sunt la pământ, Primăria ne promite că o să circulăm pe sub pământ, fiindcă promisiunile generoase asigură viitoarele mandate.
