Intr-un Cluj fara sali de muzica, fara filarmonica si fara o cladire adecvata pentru Conservator, rasare uneori, ca o floare rara, cate un tanar care pare nascut sa aiba lumea la picioare. Cadmiel Botac este unul din premiantii Galei Lumino a celor de la EBS, alaturi de mari personalitati ale momentului, a castigat cel mai mare premiu la un concurs de pian din Astana, capitala Kazahstanului si a cantat deja in Piata Unirii alaturi de Opera Nationala din Cluj si de Filarmonica de Stat Transilvania.
Sunt doar cateva din realizarile sale, dar le povesteste elegant, cu detasare, convins ca toate acestea au la baza un har pe care l-a primit de la Dumnezeu.
Concursul de la Astana este considerat de Cadmiel cel mai important din viata lui de pana acum. A avut doua etape, a avut loc o selectie in urma careia din 120 de concurenti au intrat doau 30 in concurs. Cadmiel Botac a castigat locul I.
“A fost o mare surpriza si pentru mine. Stiu ca inantea tragerilor la sorti mi-am dorit sa fiu primul sau ultimul care evolueaza. Am tras exact ultimul bilet. A fost ceva neasteptat, o bucurie. Nu ma asteptam, mai ales ca erau multi participanti din Rusia, iar scoala de muzica de acolo e foarte bine pregatita. Au fost si in comisie muzicieni rusi. Nu ma asteptam ca eu, din Romania, sa castig vreun premiu. Ma gandeam ca, oricat de bine as fi cantat, sigur ar mai fi cineva pe locul I, nu doar eu singur”, marturiseste tanarul artist.
In prima etapa, el a cantat patru piese, una semnata de un compozitor din Kazahstan, una de Chopin, Brahms si Mendelson. In plus, Cadmiel a avut de interpretat un fragment muzical alaturi de orchestra, Concertul de Mendelson in Sol Minor Nr. 1 pentru pian si orchestra.
“Nu am reusit sa vorbesc cu cei din juriu, nu stiu de ce m-au ales chiar pe mine. Doar m-au felicitat. Jurizarea a durat neobisnuit de putin, de obicei, cel putin la noi in tara, se cearta cateva ore si apoi aleg. Acolo, in cateva minute au decis. Am avut emotii la premiere, normal. S-a intamplat in urmatoarea zi si am avut de cantat din nou concertul cu orchestra in fata unei sali arhipline si, de fiecare data, chiar daca stiu rezultatul, pe de o parte sunt relaxat, dar, pe de alta parte, am o presiune: fiind pe locul I trebuie sa cant bine”, a dezvaluit el.
Pe langa glorie, premiul i-a adus studentului si o suma de bani deloc de neglijat, pe care a investit-o intr-un instrument, partituri si a pus deoparte pentru viitoarele cheltuieli de la concursuri de specialitate.
Victoria lui Cadmiel a adus multa bucurie in randul apropiatilor, mai ales mamei, care era in sala de spectacol si profesorul sau, Daniel Goiti.
“Presedintele juriului concursului era un pianist foarte cunoscut din Rusia, e si ministrul Culturii, Denis Matsuev. A venit la mine, m-a felicitat si m-a intrebat cu ce profesor lucrez, ca face o treaba foarte buna. Poate acesta e si motivul pentru care mi-am dorit foarte mult sa raman la Cluj si sa imi continui studiile aici, profesorul meu”, a mai spus el.
Tanarul pianist clujean a mai participat la concursuri din Croatia, a cantat la Milano, Istanbul, in Franta, Cehia si multe locuri din Romania. Intre premiile cu care s-a ales se numara locul I obtinut la o competitie din Croatia.
“Aveam 11 si pot spune ca acela a fost primul meu soc. Am castigat Marele Premiu al concursului. Inca nu iesisem din Sighet, orasul meu natal si nu nu eram constient de valoarea premiului”, isi aminteste el.
La acestea se adauga Mentiunea de Onoare la un concurs din Praga.
Cadmiel Botac este din Sighetul Marmatiei si a avut norocul sa aiba niste parinti care i-au observat si sprijinit talentul din frageda pruncie.
“Cantam cu vocea si aveam inclinatie spre orice jucarie muzicala, stiam foarte multe cantece pentru varsta mea, poezii. Ai mei au vazut ca am ureche si un dar al muzicii. Preferam sa ma joc cu o orga decat cu o bicicleta. Ca urmare, de la patru ani si ceva am inceput sa iau ore de muzica. La inceput, sedintele erau de vreo 15 minute, nu aveam mai multa rabdare. Am avut o profesoara care a stiut foarte bine sa se ocupe de mine, era si exigenta, ceea ce mi-a prins bine si nu ma lasa sa imi fac de cap”, povesteste baiatul.
Micul artist a lucrat apoi 10 ani cu profesoara Monica Chifor. A urmat scoala de muzica in paralel cumva cu studiile de cultura generala. Muzica si mate-info.
“La Sighet nu este liceu de muzica, ci doar o scoala cu program suplimentar. Acolo invatam instrument si teorie muzicala, si, in paralel, mergeam la un liceu, unde urmam materiile obisnuite, ca toata lumea, la matematica-informatica, desi imi plac mai mult disciplinele umane”, descrie Cadmiel.
Traseul lui se intersecteaza apoi cu Clujul, o data cu inscrierea la Liceul de Muzica “Sigismund Toduta”.
“Mi-a fost mult mai usor dupa ce m-am mutat. Am trecut de la un liceu cu pretentii din Sighet la un liceu de muzica, unde nu se mai pune atat de mare accent pe cultura generala. Sa nu am teme pentru a doua zi a fost pentru mine ceva extraordinar”, a marturisit el.
Alegerea Clujului are o legatura stransa cu profesorul de pian cu care Cadmiel deja lucra.
“In plus, am trei matusi in Cluj. Am gasit o diferenta ca de la cer la pamant intre orasul meu natal si Cluj. Sighetul e un oras mort din punct de vedere muzical. Nu ai filarmonica, nu ai opera, festivaluri si muzee. Clujul are o cu totul perspectiva. M-am distrat in felul meu in liceu. Mai ieseam cu colegii, cu prietenii dar niciodata nu a fost genul meu sa merg la chefuri sau in cluburi”, spune el.
Tot profesorul Goiti a fost cel care l-a determinat sa aleaga pentru studiul universitar Academia de Muzica “Gheorghe Dima” (AMGD).
“Imi place foarte mult cum lucreaza si e un exemplu pentru mine, si ca om, si ca profesor. E un om foarte daruit si, deocamdata, stiu ca am foarte multe de invatat de la el. Am luat ore in particular cu el din clasa a VI-a. Am norocos sa il am pe el profesor. Imi place si Cluj, mi-am facut multi prieteni. Daca se face treaba de aici, nu as vrea sa raman”, subliniaza artistul.
Cadmiel Botac este in acest moment student in anul I la AMGD, la Interpretare instrumentala. Dupa absolvire va putea fi co-repetitor sau profesor de instrument, de muzica de camera.
“Mi-ar placea sa fiu si solist, sa cant. Stiu ca asta in Romania e destul de greu, pentru ca sunt destul de putine posturi si publicul nu e format pentru muzica clasica, nu e familiarizat. Poate voi pleca in strainatate, nu stiu. Deocamdata vreau sa merg la cat mai multe concursuri. Acolo sunt multe oportunitati: primesti tot felul de angajamente, recitaluri si poti sa te faci cunoscut. Pot sa apara contracte sau invitatii oricand”, rezuma el.
In anul 2016, Cadmiel ar dori sa participe la un concurs in New York, a trimis vrafuri de documente, recomandari si inregistrari video, insa abia in martie va afla daca a fost selectat pentru aceasta. Vrea sa se mai inscrie la un concurs in Germania.
“La facultate nu mai avem atat de multe concursuri ca in liceu. Cele care exista sunt la un nivel mult mai ridicat, cu concurenti de 25-30 de ani, care au experienta de doua ori mai multa decat mine”, explica el.
In vara aceasta, baiatul a participat si la un concurs din Ibiza.
“A fost foarte frumos, atat doar ca eram peste 50 de concurenti, din care eu eram cel mai mic si jumatate erau asiatici. Sunt recunoscuti pentru perfomantele lor, nu doar in muzica. A castigat o fata din Singapore. Am cantat la un centru cultural, intr-o sala foarte mica si am studiat pe la oameni acasa, nu exista o scoala de muzica acolo. A fost mai mult ca o vacanta, nu multi au ocazia sa viziteze Ibiza”, relateaza studentul.
Modelul sau este un pianist din Germania, Christian Zimmermann.
“Din Romania, cel mai mult imi place Dinu Lipatti. Am acasa toate inregistrarile lui, il ascult cu cea mai mare bucurie mereu. Dintre compozitori, imi place foarte mult Chopin, Liszt. Imi plac in mod special compozitorii din perioada romantica, dar, mai noi, incepe sa imi placa foarte mult si Bach. Dintre romani, il aleg pe George Enescu. Imi place si muzica usoara, si jazzul. Mai cant cateodata jazz, de placere, cu niste prieteni, dar sunt in continuare deschis”, dezvaluie tanarul artist.
Cadmiel mai are patru frati, iar el este cel mai mare.
“Ceilalti merg la scoala, nu au deocamdata o directie clara, insa am o sora de 7 ani care studiaza si ea pianul. Nu am mostenit muzica din familie. E un dar de la Dumnezeu”, crede el.
Ce ar trebui sa se faca la Cluj pentru sprijinirea tinerilor artisti?
“Probabil sa se deschida mai multe oportunitati pentru studenti si pentru muzicieni de a canta, de a se afirma. Eu nu ma plang, pentru ca am avut foarte multe ocazii: am cantat la Zilele Clujului oe scena cu orchestar Operei, am cantat si cu filarmonica. Doar ca suntem multi si nu prea avem spatii. Azi am mers la AMGD la 6,30 si nu mai aveam sali libere. M-am intors acasa, nu aveam ce sa fac. Sunt foarte putine sali de pian, vreo 6-7, iar daca suntem 15 pianisti intr-un an, in patru ani plus doi de master, suntem cam 100 de pianisti. Daca vin 10 sa lucreze deodata e ocupat tot. Nici in oras nu avem alternative”, atrage atentia studentul.
Cadmiel a mai cantat in cadrul stagiunilor Operei si la diferite evenimente muzicale ale institutiei. Oportunitatile au la baza o mai veche colaborare cu actualul director Florin Estefan, alaturi de care canta in fiecare duminica la biserica baptista din Iris.
“Cantam impreuna la biserica, am fost si la Chisinau, am cantat la Serbarile Iernii organizate la Clubul Rotary, am inregistrat impreuna anul trecut si ii sunt recunoscator ca dupa ce a ajuns in functia de director m-a implicat in proiectele lor”, a detaliat el.
Despre experienta de a canta la biserica, baiatul admite ca l-a ajutat foarte mult in cariera.
“Am cantat de mic, acompaniam pe cineva cu vocea, de obicei o fata sau un grup de cantare si apoi toata biserica impreuna. De multe ori nu stiam piesele si trebuia sa fiu atent sa le prind. Asta m-a ajutat foarte mult si ma va ajuta in continuare. Nu toti muzicienii au darul improvizatiei. De multe ori, daca uit notele, improvizez. Mi-a prins bine si experienta de a canta in fata unui public”, marturiseste el.
Prietena lui Cadmiel nu studiaza in acelasi domeniu, dar il sustine foarte mult si de multe ori ii asculta interpretarile. Ea e la liceu si viseaza sa devina nutritionist.
Programul sau zilnic incepe dimineata devreme.
“Imi place sa citesc dimineata, sa ma rog, si, dupa ce mananc, ma apuc de treaba. Acum de exemplu, invat legislatie, pentru scoala de soferi. In afara de muzica imi mai place fotbalul, desi e un pic riscant in meseria mea. Imi place sa ma plimb si imi place fotografia. In ultima perioada am citit mult despre viata compozitorilor. Incerc sa ii inteleg, sa vad prin ce au trecut, ce viata au avut, ce oameni au fost. Asta ma ajuta cand le interpretez piesele. De exemplu, Franz Liszt a fost un om spectaculos, cu par lung, care impunea respect. Piesele lui impun atunci virtuozitate si spectacol. El a introdus notiunea de recital cu public. Chopin a avut o viata zbuciumata, a avut parte de boala, era departe de tara lui si parasit de iubita, asa ca toate compozitiile lui sunt mai nostalgice”, explica el.
Cadmiel are si doua piese compozitie proprie.
“Sunt norocos si privilegiat ca am reusit toate acestea la 18 ani”, admite el.
