Florentin Rădulescu, director executiv al Asociației Pontes (o asociație care oferă suport persoanelor cu dizabilități vizuale și cumulate), prezent la emisiunea Urbano, la NCN, a explicat problemele cu care se confruntă cei peste 2000 de nevăzători din Cluj-Napoca. Cea mai importantă deficiență a orașului nostru, din acest punct de vedere, este cauzată de lipsa semafoarelor sonore, lipsă care face ca fiecare traversare a celor peste 2000 de oameni să reprezinte un real pericol pentru viața lor și a celorlalți participanți la trafic. Chiar directorul executiv al Asociației Pontes a fost acroșat în trecut de două ori pe trecerea de pietoni, o dată de un autobuz care l-a lăsat inconștient.
Întrebat, în cazul în care am avea un primar cu voința politică și administrativă, care și-ar dori să rezolve problemele cu care se confruntă nevăzătorii din orașul nostru, ce s-ar putea face acum, nu peste câțiva ani, nu la modul declarativ, Florentin Rădulescu a răspuns:
„Marcajele tactile sunt absolut necesare pentru a semnaliza stațiile de transport în comun. Trecerile de pietoni sunt marcate, dar nu sunt marcate corespunzător. Intrările în instituțiile publice, în Primărie, Prefectură, Inspectorate etc. și semafoarele sonore mie cel puțin mi se par, făcând paralela cu casa, e ca și cum ai vrea să schimbi becurile pe care le ai cu niște becuri economice. E nevoie de un mic efort financiar, dar, dacă îți dorești, problema se rezolvă foarte repede: te duci la supermarket, ți le-ai luat și le-ai instalat în foarte scurt timp!
În Cluj sunt peste 2000 de persoane cu deficiențe de vedere, un procent destul de mare sunt vârstnici, dar există și un procent destul de important de copii și tineri; având în vedere că avem un liceu pentru copii cu deficiențe de vedere, aceștia sunt încurajați să folosească bastonul și să fie destul de independenți, să iasă în oraș, să se orienteze, și practic ei se expun neavând aceste semafoare sonore. În plus, dacă ar exista aceste semafoare sonore, foarte mulți ar avea curajul să se aventureze. În lipsa lor, practic nu îndrăznesc, sunt timorați, există acea teamă: ce am să fac dacă sunt la semafor și nu este nimeni să îmi spună?! Traversez așa, pe bâjbâite, poate e verde, poate nu? Nu îndrăznesc! Deci, e important!
Există un normativ de amenajare a carosabilului și a drumurilor, pe partea de mobilier urban cred că există niște norme internaționale urbanistice care explică cum trebuie să fie designul ca să nu predispună la accidente și mă gândesc că treptat o să ne aliniem și noi la standardele acestea. Deocamdată mai sunt probleme pe partea de marcaj tactil, deci lucruri mult mai clare, unde există specificații foarte bine cunoscute, și pe partea de semaforizare sonoră, unde iarăși avem mari probleme, suntem ca și oraș mare printre ultimele care nu și-au rezolvat problema asta. În Timișoara, de exemplu, am fost foarte plăcut impresionat să găsesc aceleași semafoare pe care le știu în Liege, deci mă aștept că și Clujul se va ocupa de problema asta cât de curând. Noi am sesizat aspectele acestea. Din 2007 deja problema asta trebuia să fie rezolvată, conform Legii 448. Cred că la un moment dat se va ajunge și aici.
Eu am avut un accident destul de grav într-o intersecție semaforizată și monitorizată video unde practic am traversat neregulamentar pentru că m-am luat după fluxul de pietoni și practic ei erau pe final de verde, eu am ajuns pe roșu și am avut un accident dramatic. M-a lovit un autobuz, am stat 12 secunde pe carosabil, am stat inconștient pe asfalt”, a declarat Florentin Rădulescu.
Pentru municipiul Cluj-Napoca semafoarele sonore ar fi, așadar, absolut necesare pentru siguranța nevăzătorilor și a șoferilor care s-ar putea trezi oricând, chiar dacă la semafor, pentru mașini, e verde, cu un nevăzător în față, pe trecerea de pietoni. La bugetul orașului, o astfel de investiție nu ar fi imposibilă. Dar pentru a fi posibilă semaforizarea sonoră, ar fi nevoie de un edil preocupat de nevoile tuturor cetățenilor.