În România și exploatarea aerului se face pe banii din buzunarele fraierului de român – dară-mi-te cea a bogățiilor solului și subsolului. Statul nostru, ca un bun administrator, vinde și încasează, anual, vreo 300 de milioane de euro din petrol, gaze, apă, pădure și nisip – mă rog, ce i-a pus Bunul Dumnezeu în straiță la Facerea Lumii. Dacă vânzarea s-ar face în interesul românilor, prezumptivii beneficiari, atunci s- ar putea încasa cam 3 miliarde de euro pe aceleași produse. Doar că diferența dintre ce se încasează şi ce s-ar putea încasa o bagă în teşchereaua lor băieții deștepți şi amicii lor politici, cei la care vine tot timpul Moș Bugețilă, că au fost cuminți și au păpat tot ce li s-a pus în trăistuțe. Dar au și dat – că, vorba aia: “au furat, maică, dar au şi dat”…
Aşa că se anunță din nou cod roșu de vânt prin buzunarele românilor.
Pe piață, valoarea gazelor este de 3,5 – 4 miliarde de euro. Romgaz – companie a statului, pierde 800 de milioane de euro pe an. De ce? Deoarece statul îi impune să vândă gazul la jumătate de preț. Când consumul de gaze este mic, cumpără toată lumea gaz ieftin de la stat. Când consumul este mare, gaz ieftin cumpără (chiar și când era la pârnaie) numai Ioan Niculae, care a știut să-i șantajeze pe politicieni cu falimentarea combinatelor sale chimice. Cum politicienii români, aflați într-o campanie electorală permanentă, numai de oameni pe drumuri nu au nevoie, Ioan Niculae a fost salvat de fiecare dată. De aceea, miliardarii de Top din industria chimică românească înregistrează datorii de 531 milioane de lei către Romgaz (jumătate de an de ars gaz ieftin în sectorul de resort) – și nici nu-și plătesc, dar nici nu au de gând să-și plătească, datoriile. Că le plătesc românii.
Listele Agenţiei Naţionale de Reglementare a Energiei ne arată cine va primi gaze ieftine, cu 68 lei/MWh, prețul plafonat pe o perioadă de trei ani prin deja celebra OUG 114, zisă şi “a Lăcomiei”. Comentatorii se arată surprinşi că cel mai mare beneficiar este însuşi Ioan Nicolae, omul care are deja un dosar penal fix pentru o favorizare de acest fel, fiind judecat în cazul „Gaze ieftine de la Romgaz pentru InterAgro”. Şi în acest caz, tot cu semnături de la autorități şi prin hotărâre a Guvernului, Niculae a obţinut gaze ieftine pentru combinatele sale de îngrășăminte chimice. În dosar e implicat fostul ministru al economiei Adriean Videanu, acum dispărut din viața publică. Ar fi ajuns să fie judecat și Varujan Vosganian dacă nu l-ar fi protejat colegii senatori, după ce s-au lăsat impresionați de mir, acatiste şi lacrimile vărsate de acest membru de bază al ALDE. Se întreabă comentatorii “pe ce criterii” ajung unii să fie atât de favorizaţi. Păi, ca să ştiţi cum stăm la capitolul oligarhie în domeniul petrol-gaze, să facem recurs la istoria recentă. Într-o telegramă din 2007 a Ambasadei SUA de la Bucureşti, clasificată drept confidențială, dar scăpată în presă prin intermediul nenumăratelor Wikileaks, se arată că: „În timp ce zeci de baroni locali au apărut după 1989, un mic grup de persoane foarte influente continuă să exercite o influență semnificativă în politica din România. (…) Mulți păstrează legături obscure cu fosta Securitate din România sau cu persoane din serviciile de informații și își promovează interesele personale prin intermediul trusturilor media pe care le dețin”. Documentul conţine şi un Top al oligarhilor din România, precum și al baronilor locali. Printre ei: răposatul Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Ioan Nicolae, Gigi Becali și decedata “Drujbă a lui Dumnezeu”, Attila Verestoy. Raportul a fost semnat de Mark Taplin, pe atunci adjunctul ambasadorului American la Bucureşti.
“Se spune ca Niculae mentine relatii bune cu toate partidele mari si fostele guverne, desi in trecut a fost vazut ca un sponsor major al PSD. Inainte de 1989, Niculae ar fi fost ofiter de Securitate. Astazi el detine cea mai mare companie din sectorul agricol din Romania (InterAgro Group), precum si o companie de varf in asigurari (ASIROM). In 2000 si 2001, Niculae a fost implicat in controversata privatizare a Societatii Nationale Tutunul Romanesc (SNTR), in care, dupa o licitatie trucata, a obtinut o participatie majoritara in cadrul companiei pentru doar 10 milioane de dolari. Ulterior, in 2004, Ministerul Agriculturii a recapatat controlul asupra companiei, i-a sters partial datoriile, si a revandut pachetul de control catre companii inregistrate in Insulele Virgine controlate de Niculae, crescandu-i profitul. Potrivit datelor privind finantarea partidelor publicate de Asociatia Pro Democratia, in iunie 2004, Niculae a donat peste 840.000 dolari PSD-ului prin compania sa de asigurari ASIROM si Rafinaria ASTRA din Ploiesti (pe care el o controleaza oficial prin InterAgro cu o cota de 6,5% si neoficial prin actionarul majoritar Kreyton Ltd, un holding inregistrat in Insulele Virgine). In plus, Niculae pare sa aiba legaturi cu ofiteri de rang-inalt din SRI si este in prezent implicat intr-un scandal cu ofiteri de informatii in Prahova care au fost implicati in vanzarea ilegala si neimpozitata de petrol unei retele de dealeri. Un articol din 9 martie al ziarului Ziua sustine chiar ca Niculae beneficiaza de protectia presedintelui Basescu, furnizandu-i presedintelui o polita gratuita ASIROM de asigurare de viata. Averea lui Niculae este de aproximativ 700 de milioane de dolari in 2006.”
La măgăria asta cu favorizarea securistului, Comisia Europeană a reacționat suprinzător de rapid, prin declanșarea unei proceduri de infringement. Şi? Va fi un nou prilej de lamentaţie despre cum nu ne lasă “dujmanii” să dăm drumul la lapte şi miere pe străzile Patriei.