„Deși s-au făcut sesizări și cereri de parcări pentru B-dul Muncii, acestea nu au fost rezolvate niciodată. După ce au terminat de asfaltat strada și trotuarele au împânzit bulevardul cu semne de circulație, printre care și foarte multe semne de interzicere a parcării (pe tot bulevardul). Va dau exemplu doar blocul meu… are 120 de familii și 10 parcări. Acum au început să ne pună amenzi, dar noi unde să ne parcăm mașinile? In cartierul Zorilor pe strada Dima sunt mașini parcate și pe o parte și pe alta, de abia te poți strecura pe acolo, dar nu am văzut un semn de oprire interzisă, dar acolo în cartier locuiește primarul. M-aș bucura dacă ați scrie câte ceva despre acest subiect pentru că se pare că noi suntem prea mici, noi doar ne plătim impozitele la casă și mașini”, ne-a sesizat o cititoare, pe adresa redacției.
„În cursul acestui an, municipalitatea a creat peste 2.500 de noi locuri de parcare în toate cartierele oraşului, prin identificarea şi amenajarea potrivită a locurilor virane, reorganizarea spaţiilor existente, cu protejarea spaţiilor verzi şi amenajarea zonelor de acces şi instituirea de sens unic pe anumite străzi. În această perioadă s-au aplicat marcaje pentru peste 13.000 de locuri de parcare”, scrie în raportul de activitate al primarului Emil Boc din perioada iunie 2014-iunie 2015.
Unde sunt toate aceste locuri de parcare, doar primarul Emil Boc știe, pentru că realitatea de pe teren ne arată un Cluj în care fiecare parchează unde poate, cartierele fiind înțesate de mașini parcate neregulamentar pe prima bandă, în ciuda semnelor cu „parcarea interzisă”.
Este și cazul Bulevardului Muncii, bulevard care a ajuns să fie circulabil doar pe o singură bandă pe sens, prima bandă fiind ocupată de mașinile riveranilor.
Asfaltarea acestui bulevard s-a realizat după modernizarea liniei de tramvai, bulevardul fiind inclus în proiectul pe fonduri europene de reabilitare a tramei stradale aferente liniei de tramvai, un proiect în valoare de 20 de milioane de euro (contribuție 85% Uniunea Europeană).
Ca și în alte cazuri, lucrările realizate pe bani europeni au fost realizate pe principiul „noi muncim, nu gândim!”, Bulevardul Muncii fiind un exemplu relevant în acest sens. Pe un bulevard unde se află și sediul unei universități, un liceu, zeci de blocuri, magazine, unități industriale, în proiectul de asfaltare și modernizare nu au fost prevăzute și noi locuri de parcare, care ar fi putut fi create prin retragerea trotuarelor sau măcar prin trasarea de marcaje pe una dintre benzi, una dintre benzi fiind oricum, de voie, de nevoie, folosită în prezent ca loc de parcare pentru sute de mașini, situație care ar fi putut fi anticipată și pentru care ar fi trebuit căutate soluții.
Înainte de a amenda șoferii care parchează în loc nepermis, municipalitatea ar fi trebuit să le creeze condiții regulamentare de parcare și doar mai apoi să îi amendeze pe contravenienți. În lipsa totală a locurilor de parcare, parcarea pe interzis a devenit un obicei al locului și astfel, ca de altfel în tot Clujul, Poliția Locală este depășită de situație, neavând cum să amendeze toți șoferii care parchează unde pot, pe majoritatea străzilor.
Un parking ar fi fost soluția cea mai potrivită în zonă, însă astfel de construcții la Cluj reprezintă SF-uri, lucruri care țin de domeniul viitorului îndepărtat, prezente doar în promisiunile electorale pe care nimeni nu le mai crede.