PORTRET

Paul Chetreanu, baschetbalistul psihoterapeut ce cântă la chitară, scrie poezii și organizează concursuri de atelaje canine

Paul Chetreanu e unul dintre sportivii consacrați ai Clujului, o persoană fascinantă, deosebit de complexă. Baschetul a fost o dominantă a vieții sale timp de 19 ani: a făcut parte din lotul național, atât de juniori, cât și de seniori, iar cu U-Mobitelco BT Cluj-Napoca a luat și titlul național la seniori, însă, din cauza unei accidentări, a fost nevoit să se retragă din activitatea competițională, devenind ulterior antrenorul secund al echipei căreia și-a dedicat aproape întreaga carieră de jucător. 

În paralel cu performanța sportivă, baschetbalistul a urmat și 3 facultăți, Psihologie, Filosofie și Sport, iar în prezent e un pasionat psihoterapeut, la fel de dedicat profesiei de psiholog, precum a fost și celei de sportiv. În tot acest timp a avut și o prolifică activitate de scriitor, a publicat mai multe volume de versuri și are acum în pregătire o nouă carte, despre problemele de sexualitate ale lumii moderne.

Și baschetul și psihologia au fost pentru Paul Chetreanu ocupații-pasiuni, pe care nu le-a resimțit și nu le simte drept muncă, însă pasiunile sale nu se limitează aici. El cântă la chitară, intenționează să își înființeze o trupă, deține 4 mașini de epocă și organizează concursuri de atelaje canine – e un tânăr ce își trăiește viața cu intensitate, fiind o persoană dedicată lucrurilor care îi fac plăcere, pe care le face la nivel de performanță.

Un baschetbalist selecționat de Ghiță Mureșan

Paul Chetreanu a început baschetul din copilărie, de la 10-11 ani, fiind selecționat de către Ghiță Mureșan pentru clubul Pro Baschet, la care au activat sportivii astfel selecționați:

„Am petrecut un an acolo, după care, la insistențele sau discuțiile cu prietenii, cu Silvășan, cu Marius Crăciun, m-am mutat la CSS Viitorul Cluj, unde ei erau deja. Am petrecut acolo 8-9 ani, în care am luat 9 titluri naționale, de la juniori III până la juniori I, inclusiv. Ulterior am promovat câțiva dintre noi, eu, Silvășan, Crăciun și Pașca, la echipa de seniori.”

Baschet, 3 facultăți și mai multe volume de poezie

În toată această perioadă, în care a practicat baschetul ca sportiv de performanță, Paul Chetreanu s-a înscris și la 3 facultăți, Psihologie, Filozofie și Sport, terminându-le pe toate 3, plus un masterat în psihologie:

„Am făcut facultatea în paralel cu baschetul și deja, în ultimii ani de baschet, începusem să și profesez în psihoterapie, făcând formare în psihoterapie pozitivă și hipnoterapie ericksoniană.”

Concomitent, Paul a început să scrie și poezii, debutând cu un prim volum, „Conglomerat al morții”, în urmă cu aproape 10 ani. Vara aceasta a terminat o nouă carte, „Așa simțit-a Zarathustra”, după „Așa grăit-a Zarathustra”, a lui Nietzsche, o carte de eseuri; momentan e în discuții cu reprezentanții editurii Humanitas, pentru publicarea acestei cărți.  În prezent, mai scrie și la un volum de poezii, intitulat „Priviri dinspre mine, înspre mine”, plus o carte de aforisme, ce va avea titlul „Haotisme”. Scrisul e pentru Paul Chetreanu o cale de eliberare a anumitor pulsiuni ale sufletului:

„Toată povestea cu scrisul a început de fapt dintr-o depresie de-a mea, în care am fost destul de afundat, și acesta a fost modul meu de a descărca gândurile negre, gândurile apăsătoare care existau în mine la ora respectivă. 

Fiind și un tip mai introvertit ca structură, probabil că așa a început epopeea scrisului și ulterior lucrurile au evoluat din punctul acesta de vedere. Nu neapărat tot ce am scris a ținut de o perioadă depresivă, dar cu siguranță scrierile mele sunt raportate la experiența personală, existențială, în care oricum am întâmpinat tot timpul foarte multe dificultăți, de la nivel relațional, de iubire, până la nivel de profesie.

Pot să zic că scrisul și muzica sunt niște elemente personale care reprezintă un loc de refugiu pentru mine, care, într-un fel, îmi creează acel echilibru, indiferent ce s-ar întâmpla în jurul meu.”

De la baschet la psihoterapie

Pe parcursul perioadei în care a activat la U-Mobitelco, Paul Chetreanu a luat și titlul național la seniori, dar ulterior povestea cu baschetul s-a terminat, printr-o accidentare, o ruptură musculară ce, în ciuda programului de recuperare și a intervențiilor chirurgicale, nu i-a mai permis să evolueze în parametri optimi pe teren. Cum piciorul nu se recupera și sportivul resimțea dureri, la un moment dat a luat decizia de a se lăsa de baschet și a început să se orienteze tot mai mult spre psihoterapie, care a devenit principala sa activitate:

„Am un cabinet particular, Elipsiona, unde vin oameni cu probleme variate, de la schizofrenie, bipolaritate, depresie, anxietate, atacuri de panică, deci toată latura aceasta care cuprinde diagnosticele de psihologie și psihiatrie, fiindcă orice medicamentație, chiar dacă este de domeniul psihiatriei, necesită în paralel și o psihoterapie pentru conștientizarea bolii respective. 

În acest domeniu am și proiecte pe termen lung, aș dori chiar să înființez o formă nouă de psihoterapie, psihoterapie deconstructivă, pe care m-am gândit să-mi fac și doctoratul. Încă e o chestie la nivel strict ideativ, dar odată cu începerea doctoratului voi intra în profunzimea subiectului și voi vedea mai în amănunt ce înseamnă această idee. 

Și mai vreau să scriu și o carte, pe care poate chiar o să o încep iarna aceasta, pe sexualitate. Încă nu m-am gândit la titlu, la structură, dar probabil va fi o zonă de impact, pentru că voi aborda multe din disfuncțiile sexuale cotidiene și din inhibițiile sociale vizavi de acest domeniu al sexualității, în care foarte multă lume se confruntă cu rușine și cu alte emoții neplăcute. La nivel de corporalitate există foarte multă anxietate, din punctul de vedere al sexualității, și foarte multă dorință de performanță, care nu ar trebui să existe.”

Cu asociația sa, ”House of Happy Living”, Paul Chetreanu intenționeze să organizeze și două conferințe, una de hipnoză, în octombrie, și o conferință de psihoterapie existențială în 18 noiembrie, care va fi o premieră absolută, fiindcă îl va avea ca invitat pe Irvin D. Yalom, un renumit psihiatru american, un personaj foarte cunoscut în lume, ce scrie și foarte multă beletristică orientată spre zona psihoterapiei, un autor ale cărui scrieri sunt recunoscute pe plan internațional.

Psihoterapia o fac din pură plăcere

Paul nu vede psihoterapia ca pe o muncă și se identifică atât de puternic cu această profesie, încât de multe ori îi e greu a distinge viața privată, extracabinet, de meseria psihoterapiei în sine:

„O fac foarte mult din pură plăcere și e un sentiment extraordinar să poți avea acces la intimitatea omului și poate chiar la cele mai negre gânduri sau la cele mai catastrofale idei care i-ar putea intra în minte, și să poți fi alături de om în dezvoltarea lui, să poți să-i fii acea cârjă care să îi fie de folos până la un moment dat, după care el să își poată lua aripile cumva și să poată zbura singur, nemaiavând nevoie de tine.

Acesta e cel mai mare succes: să vezi că omul nu mai are problema respectivă și nu mai are nevoie de tine. Nu terapeutul e important, ci clientul. Tu poți să îi fii alături în procesul devenirii lui și orice succes ar avea clientul în terapie, va fi tot timpul succesul lui, și nu al terapeutului.”

Cu asociația sa, Paul Chetreanu intenționează să organizeze și grupuri de susținere pentru oamenii cu schizofrenie, cu dizabilități, cu cancer în metastaze, sau cu scleroze multiple, grupuri deosebit de utile acestor categorii de pacienți, dar care la noi încă nu sunt implementate suficient:

„Ideea grupurilor de suport pentru oameni cu dizabilități specifice, cu schizofrenie, e o zonă foarte șubredă la noi și pe oamenii cu aceste dizabilități, fie fizice, fie psihofizice, îi ajută mult mai mult psihoterapia de grup, decât cea individuală, tocmai pentru a încerca să se integreze și ei social și să le crească astfel calitatea vieții, având oameni cu care chiar să își identifice problema și să se raporteze de la egal la egal cu cei cu aceleași dizabilități, tocmai pentru a nu mai resimți acest stigmat al socialului ce se pune asupra unui om cu handicap sau cu schizofrenie; indiferent de ce simptome există, există latura omului, ceea ce e omul de fapt, care uneori se pierde total din context.”

 „Nevrotici suntem cu toții, iar dacă nu suntem nevrotici, probabil suntem psihotici”

Paul Chetreanu constată faptul că, din păcate, încă mai există unele prejudecăți legate de oamenii care apelează la serviciile sale de terapie:

„În supraconștientul nostru colectiv există încă, în anumite grupuri sociale, ideea că dacă merg la psiholog, sunt nebun, ceea ce nu are nicio ancoră în realitate. Vin și oameni cu schizofrenii, care intră în sfera psihozelor, dar vin și oameni cu nevroze. Chiar am citit că 85% din populația lumii e nevrotică, iar restul psihotici. Nevrotici suntem cu toții, cu siguranță, iar dacă nu suntem nevrotici, probabil suntem psihotici. Este și o glumă, legată de acest subiect: «mai bine râd la psiholog, decât să râd la psihiatru!».”

„Practic nevrozele sunt inhibarea impulsivității”, explică psihologul. „Stresul acumulat și permanent, furia, inhibarea, introversia, neexprimarea autenticității tale, de cele mai multe ori duc la nivel de simptomatologie la atacuri de panică, anxietate generalizată, depresie, agorafobie și disfuncții sexuale.

Ancestralul nostru, omul de Neanderthal, nu a dispărut, noi toți avem o latură impulsivă, agresivă, animalul din noi, care din punct de vedere social e inhibat foarte tare, și nu se găsește echilibrul între acea latură a supraconștientului, a normelor, a valorilor sociale, a interacțiunii sociale, și cea a impulsiunii bazale a inconștientului, a pulsiunilor noastre primare; apare foarte mult discrepanța dintre ce aș vrea să fac și ce ar trebui să fac și oamenii au mereu «minunatul dar» de a face ceea ce trebuie.”

Paul Chetreanu consideră că întotdeauna trebuie să existe un echilibru – nici politețea extremă nu e bună, și nici agresivitatea:

„Trebuie să existe o decizie personală între antagonismele comportamentale și să îți asumi ulterioarele consecințe ale comportamentului pe care decizi să îl exerciți, care  altfel o să fie prea impulsiv sau prea inhibat. Până nu găsești granița de mijloc între cele două, în care să știi valorile, credințele tale existențiale peste care să nu treci, vor apărea conflicte interioare, de aceea este de dorit debate-ul interior între credințele și valorile tale personale, pentru a lua decizia inhibării sau exprimării unui anumit comportament.”

Baschetul a rămas una dintre plăcerile vieții

Deși a renunțat la baschetul profesionist, Paul Chetreanu a continuat practicarea acestui sport la nivel de amatori, unde a păstrat însă performanța: anul trecut a participat la Campionatul Județean de Baschet cu echipa ”No Name”, câștigând locul I. 

După ce a renunțat să mai joace baschet la U-Mobitelco, Paul a  avut și o perioadă de încercare la nivel de antrenorat, ca antrenor secund al lui Dorin Pintea. Nu s-a identificat totuși cu acest tip de activitate, plăcându-i mai mult să joace baschet, decât să îl predea și, în plus, dezvoltase deja o pasiune foarte puternică pentru psihoterapie:

„Asta cumva a rupt la nivel comportamental drumul meu cu prima iubire, baschetul, practicând acum acest sport de plăcere, nemaifiind o chestie profesionistă. 

După 19 ani de viață petrecuți în domeniu, baschetul a fost, este și va rămâne, cu siguranță, o epocă a vieții mele care mă reprezintă. Am făcut tot timpul din pasiune chestia asta, am avut și un îndrumător, pe care îl pot vedea ca pe un tată, Voicu Moldovan, care probabil a croit tăria de caracter, structura mea ca individ în cadrul sportului. Și normal că există tot timpul regrete vizavi de accidentarea pe care am suferit-o, dar sunt împăcat totuși cu ceea ce am realizat, prin împlinirea obiectivelor mele de a câștiga titlul național, de a fi și în loturile naționale ale României ca fundaș, conducător de joc. Îmi pare rău că nu am putut oferi ceva mai mult înapoi din punctul de vedere al antrenoratului, mi-ar fi plăcut să ofer și altora ceea ce mi-a fost și mie oferit.

Oricum, am păstrat relațiile cu oamenii cu care m-am format, relațiile pe care le-am format de-a lungul anilor, cu Mircea Cristescu, cu Mihai Silvășan, Dorin Pintea, Voicu Moldovan, și alții, cu care am păstrat și acum o relație foarte apropiată de prietenie și sunt niște relații pe care eu le consider pe viață.”

Un chitarist pasionat și o viitoare formație

Paul Chetreanu a fost tot timpul pasionat și de chitară, începând studiul acestui instrument în mod autodidact, cu acorduri, cu note de chitară pe care le lua de pe YouTube sau de pe diferite site-uri unde găsea tabulaturi ale anumitor piese:

„Cântam mai mult singur, acasă, de plăcere, și cumva era periodică chestia asta, când mă apuca foarte tare, când mă lăsam.”

După ce a renunțat la baschetul profesionist, Paul s-a înscris la Rock Academy, unde, în ultimii doi ani i-a fost profesor Costi Cămărășan, cu care a dezvoltat și o relație de prietenie, iar în cadrul academiei a susținut câteva concerte. 

La un moment dat a avut și tentativa de a înființa o trupă separat de Rock Academy, care nu s-a concretizat în final, dar acesta rămâne un proiect la ideea căruia nu a renunțat:

„Pe viitor vreau să ne facem o trupă, să ne adunăm și să cântăm. Am zis că anul acesta o să mă ocup să ne regăsim un grup de oameni care vor să cânte, să fie o chestie de hobby, colateral meseriei fiecăruia.”

O altă pasiune a sa sunt mașinile de epocă, având patru exemplare: un Fiat Spider din 1989, un Ford Mustang din ʼ68, o broscuță din același an și un VW Transporter 2 din ʼ72.

Organizator de concursuri de atelaje canine

Cu asociația sa, House of Happy Living, Paul Chetreanu organizează și concursuri de atelaje canine, care în prezent se află la cea de-a doua ediție:

„Organizăm și atelaje pe uscat, chiar în 13 octombrie vom avea un astfel de concurs, tot a doua ediție. Prima ediție a fost anul trecut, în Parcul Central, triciclete trase de câini și alergare, stăpânul cu câinele. 

Am participat și eu la toate concursurile. Am doi câini din rasa Samoyed, Cuba și Charlie, cu care am participat la ultimele două competiții locale, în care am luat și câteva locuri I și urmează iarna aceasta să participăm și la Mondialele din Slovacia.”

Pe viitor Paul intenționează să continue organizarea concursurilor canine și chiar să înființeze o federație, pentru a putea intra astfel și acest sport în rândul celor recunoscute oficial:

„În acest moment totul este la nivel de amatori și dorim ca, în 2-3 ani, dacă reușim să înființăm această federație, să organizăm și concursuri internaționale, poate chiar un campionat mondial, pentru că zonele și zăpada ne permit să facem acest lucru.

Sunt 39 de atelaje în toată România, de la 2 câini până la 12, cu Husky, Malamut de Alaska, Samoyed și Câine de Groenlanda, acestea fiind singurele rase care au dreptul să tragă la sanie iarna. Din cauza temperaturii scăzute, lor le cresc endorfinele după ce fac acest lucru, ca dovadă, plăcerea pe care le-o provoacă! Multă lume crede că e un chin pentru ei, dar, dimpotrivă, acesta este codul lor genetic și pentru asta au fost folosiți în ancestralul lor, la nivel de rasă.”

Foto: Laura Nicolescu, Melinda Nagy, Paul Chetreanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *