„Este exclus sa te plimbi seara pe aici, iar in timpul zilei iti recomand sa stai mai aproape de strada, sa fii la vedere”, este sfatul unei doamne care isi plimba cainele in zona. Vorbim de Parcul Oasului, un spatiu verde, lasat de izbeliste si neexploatat turistic. Un loc in care frunzele n-au fost adunate, in care exista cateva alei echivalente cu niste dare de noroi. E un loc in care gunoaiele reusesc sa fie „in doua rauri in acelasi timp”, in Somes si in afluentul sau Nadas.
Foarte aproape de Parcul Feroviar, un alt spatiu verde, neglijat si care se pierde sub maldare de gunoaie este parcul Oasului, o zona aproape aproape triunghiulara delimitata pe doua dintre laturile sale de Somesul Mic si afluentul sau, raul Nadas, iar pe cea de a treia de strada cu nume omonim.
Cum treci podul de pe strada Parcul Feroviarilor esti intampinat de cunoscutul avertisment „Depozitarea deseurilor interzista! Amenda de la 1.500 de lei la 3.000 de lei”. Chiar in stanga acestuia un maldar de gunoaie pare ca e alimentat de ceva vreme. De altfel, de pe pod se vad si mai bine malurile pline de resturi menajere ale Somesului Mic.
Pe langa un pet de bere inoata si doua rate duse de curent odata cu acesta. Parcul incepe odata cu strada Oasului, de-a lungul careia unii au uitat sa stranga dupa cainii lor. Intrarea in parc se face pe o alee neasfaltata si noroioasa.
Zona nu este deloc amenajata. Pe jos e plin de frunze si gunoaie. Daca te apropii de latura dreapta, pe care trece si Somesul Mic, acestea sunt tot mai dese. Gunoaie menajere, resturi de materiale de constructii, peturi de bere aruncate la intamplare, chistoace de tigari si altele.
Parcul pare parasit, uitat de clujeni si de administratia locala. Pe alocuri sunt cateva balti si, undeva pe la mijloc, sunt amenajate cateva leagane pentru copii.
Chiar in fata unei banci o gramada de pahare de plastic stau aruncate la intamplare. E noroi peste tot, iar aceste leagane se pierd in mijlocul parcului. Avand foarte putina vizibilitate, locul e mai degraba periculos pentru cei mici.
In apropiere este si o alee mai mica care face legatura dintre parc si strada Oasului. Cele cateva banci de lemn asezate de o parte si de alta a aleii sunt aproape negre, iar vopseaua albastra s-a dus demult.
Tot aici, la cativa metri distanta se afla si un teren de baschet peste care a trecut timpul. Cosul nu mai are plasa, e ruginit, iar deasupra lui, din panoul de lemn lipseste o scandura.
Suprinzator e ca unii isi fac curaj sa pescuiasca in cele doua rauri. De indata ce te apropii de mal, oricare dintre ele, fie al Somesului, fie al afluentului sau, nu vezi decat gunoaie. Spatiul e lasat, efectiv, de izbeliste.
Nu sunt nici stalpi iluminatori, astfel incat, seara locul devine un adevarat pericol. O doamna care isi plimba cainele in apropiere spune ca locul e rau famat.
„Nu e bine sa vii pe aici singur. Mai ales cand se lasa seara, am auzit ca se strang tigani, unii beau altii consuma diverse substante aici, aproape de mal”, spune dansa.
Peisajul de pe celalalt mal este si mai infiorator: sunt cladiri vechi, pustii si cu geamurile sparte. Acolo lumina nu pare sa ajunga deloc, nici macar in timpul zilei.
Parcul Oasului arata rupt de civilizatie. E un loc in care ti-e frica sa te plimbi chiar si ziua. Din strada nu te vede si nu te aude nimeni, sub picioare fosnesc frunzele uscate sau gunoaiele si se mai aude doar apa cum curge.