Vocea ta

Parcul Feroviarilor, o ţeapă “verde” înghiţită pe nemestecate de “activiştii” din Cluj

Cum ne-ar spune Întâiul Peisagist al Clujului, Excelenţa Sa, Maestrul şi Primarul Emil Boc, în ceea ce priveşte Parcul Feroviarilor: “suntem în grafic”, a nu ştiu câta oară în acest an conform presei locale de chitanţier. “Aproape gata”, cu “lucrările în ultima etapă”, “urmând a se încheia până la finalul anului”, “Parcul prinde contur” şi “este gata în proporţie de 90%”.

Presa, ca presa, nici o surpriză că emite facturişi chitanţe în loc de ştiri, dar surpriza vine de la “activiştii civici” care “laudă lucrările din Parcul Feroviarilor, că “sunt mai multe plusuri decât minusuri”.

Păi, ia să vedem cumde au ajuns cei de la “Someşul nostru” să laude dala, betonul şi ţepuşa cu balot înfiptă în pământ pe post de copac “plantat cu o mie şi unul în plus faţă de ceea ce exista”:

“Ne-ar fi plăcut să comunice cu Someșul cu maluri mai line. De pe băncile actuale abia se vede râul, dar e îmbucurător să vedem zone umede cu stufărișuri, alei permeabile, alei cu dale și iarbă ori flori. Trunchiurile de copaci la râu au fost idee bună ca sa avem priveliște la apă. Spre deosebire de Parcul Armătura, decizia salutară a arhitectului a fost de a nu tăia copacii la râu, chiar daca s-a defrișat cam invaziv in parc. Ne-am implicat din 2008 ca parcul sa fie preluat de Primarie de la Ministerul Transporturilor, cam mult până la redare în circuit și s-a acceptat cu scopul de a susține dezvoltarea imobiliară, care pune pe piața acum apartamente extrem de scumpe si cladiri mult prea înalte folosindu-se de bunuri publice pentru profit, în condițiile în care noi ne-am implicat cvasivoluntar pentru bunuri comune. Totusi, sunt mai multe plusuri decât minusuri. Unul dintre parcurile copilăriei noastre este acum disponibil pentru noi, pentru copiii noștri, dar să sperăm că si pentru multe alte vietăți la acest spațiu public verde imens pe care il vedem la râu, un parc al Someșului la nivel metropolitan, continuu, o infrastructură verde-albastră, care ne va scoate din poluarea și stresul zilnic. În momentul de față, culoarul verde albastru la Someș, realizat cu Soluții Bazate pe Natură, este cea mai generoasă idee de spațiu public verde din Romania”.

Un fel de serialul Dallas: “Da’ las’ că merge şi-aşa”.

Noi preferăm să fim mai critici cu ceea ce vedem. Dar ca să nu se zică că numai noi avem ceva despre cum umblă Maestrul în promisiunile goale şi toată lumea îl laudă, dăm cuvântul unui clujean care a copilărit în zonaParcului Feroviarilor înaintede a fi împuţit de interesele imobiliare ale amicilor municipalităţii.

“TUNUL FEROVIARILOR, oficial numit „Parc”, e „aproape gata”, ne anunţă, triumfător, presa locală, a ţ-şpea oară anul ăsta. (Fix aceleaşi titluri & informaţii ni se băgau pe gât şi în urmă cu ceva mai mult de o lună. Sau două. Trei.)

Parcul copilăriei mele, o zonă verde sălbăticită, în care natura îşi reintrase în drepturi mai ales pe malul Someşului, a fost RAS în proporţie de 90%, răscolit peste tot de utilaje potrivite pentru un şantier de clădiri industriale şi, la final, înierbat cu role de gazon + replantat cu beţigaşe, desigur, cât se poate de scumpe pe post de noi arbori. Titlurile de presă ne spun câ s-au plantat sute de puieţi. Despre sutele de copaci adulţi tăiaţi, niciun rând.

Toată afacerea asta a costat (nu spun „ne-a”, fiindcă banii vin de la fraierii de europeni) cât vedeţi ‘pe’ poze. Şi ca să fie cinismul total, marea defrişare e subsumată, oficial, ideii Someşului – culoar verde-albastru; iar sumele înghiţite de Cluj pentru aceste brutale denaturalizări sunt bani PENTRU CREŞTEREA CALITĂŢII ECOLOGICE a mediului (pentru reducerea poluării/ a efectelor ei).

Ar putea fi o imagine cu text care spune „înainte cost: 9 milioane de euro, bani europeni pentru de-poluare oluare după บาย P”

„Iar te isterizezi, Vîlcule, nu vezi ce frumos au făcut?” sunt conştient că-mi vor spune nenumăraţii clujeni care se vor bucura sincer de parc, dacă tot îl au. Şi, da, copăceii ăia vor creşte în vreo două decenii, când se vor strica aleile vor fi refăcute pe alţi şi alţi bani, iar când plasa de plastic din iarbă se va iţi pe ici, pe colo, ghinion.

Rămâne, însă, adevărat: cum înainte de asta au fost mulţi ani în care n-am putut intra deloc acolo, va fi un progres. Oamenii se vor bucura de verde, pentru că nimic nu e mai firesc decât să te bucuri de verde, atât cât reuşeşte să fie. Nu doar că „merge şi-aşa”, dar va continua să meargă în această linie.

Nimeni, sau aproape nimeni nu se va mai întreba cum ar fi putut sau cum ar fi trebuit să fie, de ce se fac parcuri cu buldozerele şi nu cu foarfeca de crengi. Deşi… răspunsul la această întrebare, de-a dreptul retorică e clar ca lumina zilei: când DOAR AMENAJEZI un SPAŢIU NATURAL foarte generos prin el însuşi, n-ai cum cheltui asemenea sume astronomice. Or, Clujul, primarul Clujului şi decidenţii Clujului trebuie să ne demonstreze cât de multe au făcut pentru noi. Cu cifre.

[Am „furat” imaginile de la Vali Derevlean. Sper să nu se supere că i le-am folosit. Dar chiar nu m-am putut abţine]

Dumitru Cornel Vîlcu”