Maestru Gargarei, Emil Boc, mai dă o lecţie de demagogie. Pentru cei care vor să vadă cât de găunos sună declaraţiile sale despre risipă. Cică „Eliminarea risipei este o chestiune de bun simţ”, s-a trezit Maestrică să dea lecţii de viaţă acum o săptămână.
Dar ce înţelege Excelenţa Sa, Însuşi Primarul, Maestrul lui OSĂ facem, dregem, praf culegem? Să închidem robinetul la gaz în timp ce el deschide robinetul bugetar?
Adică, acum o săptămână, avea nişte vorbe la el, le-a amestecat ca şi cartoforii şi a decartat pentru proşti chinta spartă a „risipei” care „e de bun simţ” să fie „eliminată”. În urmă cu două, trei săptămâni mai înainte de a inventa partidul „punctajul risipei”, a dat nişte bani pe nişte utilaje, oameni, beton şi bitum să acopere groapa cu vestigii romane de sub parcare de pe Universităţii – aceea în care s-a jucat el de-a arheologul, privind, înţelept şi părinteşte, pietroaiele, mimând că-i pasă.
De două zile îi plăteşte pe aceeaşi oameni, cu aceleaşi utilaje să decoperteze parcarea de pe Universităţii şi să arunce la gunoi banii clujenilor: puţini, nu contează – abia aceasta este RISIPĂ, LIPSĂ DE BUN SIMŢ.
Că tot dădea Maestrică exemple despre „Iepoca de Aur”, vremuri în care a primit el educaţia temeinică de gargaragiu de partid, aceea a fost o adevărată perioadă de risipă şi liupsă de bun simţ. Economiile se făceau pe suferinţa populimii. Cu ajutorul gargaragiilor ca el.
Părerea noastră este că semeni tot mai mult cu un Nea’ Ceaşcă în miniatură. Pleacă din politică până când mai ai cât de cât fărâme de bun simţ.
