Săptămâna trecută, doar ca să își justifice apartenenţa la o #rezistență din ce în ce mai discutabilă, băieții și fetele din UM Mass Media și bulele tribalizate de Facebook au ajuns să caute și să găsească justificări pentru cariera obedientă față de un sistem represiv a unui procuror ceausist. Chiar nu mai există decență, în halul acesta s-a tribalizat România, încât găsim scuze celor cărora le-am cerut lustrarea prin Punctul 8 de la Timișoara? Punctul 8 de la Timișoara i se aplică în egală măsură și lui Augustin Lazăr ca și oricărui alt produs al regimului criminal Ceaușescu. Puțina decență, se poate? Am citit opinările opinatorilor din bulele albitorilor de Taica Lazăr și numai nu am aflat că Iulius Filip este un individ dubios după care s-a “săpat” şi a fost scos acum pe interval doar ca să fie distrus “bietul” Lazăr!? Că dacă nu s-a lustrat la timp, lustrează acum „securitatea” și numai pe cei care i-ar fi azi dușmani. Sunteți normali, v-aţi căutat la cap de curând? De ce să-și lustreze și luxeze sistemul o slugă obedientă, care s-a dovedit de această “calitate” în timp? În plus, oportunistul procuror ceaușist, Augustin Lazăr, iese în pensia lui specială; despre Iulius Filip nici nu mai știm dacă trăiește și în ce condiții materiale trăiește.
Se fac comparații și se creează similitudini între cazul Monei Muscă, o doamnă a politicii (indiferent de faptul că şi-a turnat niște studenți, sau nu) și procurorul ceaușist Augustin Lazăr. Cică Securitatea are ce are cu el, așa cum a avut cu Mona Muscă. Dacă Traian Băsescu este Securitatea, da – că el i-a făcut praf viitorul Monei Muscă, cu complicitatea greilor PNL de atunci. Era prea vizibilă, prea în cărți, prea concurențială și, posibil, nu mai răspundea la comenzi.
Dar procurorului ceușist Augustin Lazăr tocmai Noua Securitate îi creează de câteva zile scenarii de scăpare și de albire după scenarii. Că obediența și slugărnicia lui sunt de neprețuit pentru Sistem. Același sistem pe care l-a călărit Băsescu cât timp a avut puterea și care apoi s-a dat la pupat voința lui Ponta – după ce, înainte de Băsescu, îl dezmierda pe Năstase. Același sistem care i-a inventat ca pușculițe pe Sebi Ghiță și pe Liviu Dragnea – și câte alte astfel de pușculițe or mai fi existând prin România, să le alimenteze șprițurile și “operațiunile special”… Împrostiții aceștia au impresia că ajută lupta împotriva corupției sprijinind o slugă a celor care au întreținut corupția?
Cică, într-un alt scenariu de albire, Augustin Lazăr este și eroul care a cerut ca Ion Iliescu să fie cercetat penal pentru crime împotriva umanității, în 2018.
FALS!
Cererea de urmărire penală pentru crime împotriva umanității a făcut-o, în 2006, procurorul militar Viorel Siserman, azi șeful Procuraturii Militare Cluj. Cel care și-a însușit ideea a fost șeful său direct, generalul Dan Voinea. Cea care a închis dosarul a fost Procurorul General de atunci Laura Codruța Kovesi.
Este lăudabil din partea lui Augustin Lazăr că a achiesat la acest demers 12 ani mai târziu, reînviind, cu copy-paste, o rezoluție asasinată de către LCK. Dar asta nu îl absolvă fix de complicitate (prin cunoaștere și nedenunțare) a unor fapte imprescriptibile (crime împotriva umanității). În viziunea celor doi procurori militari, Ilici era acuzat inclusiv de nedenunțarea faptelor din gulagul românesc de care, ca membru al CC al PCR, avusese cunoștiță. Așa se face justiție și interpretare istorică a faptelor, nu din povești. Căci cunoaşterea faptelor de atrocitate comise împotriva deţinuţilor şi nedenunţarea acestora se pedepseşte conform legii, încă de pe vremea lui nea Ceaşcă. De altfel, însuşi Ceuşescu a fost condamnat la moarte şi cu un astfel de cap de acuzare. Și în cazul Lazăr, fiind vorba de deţinuţi politici şi de faptele împotriva umanităţii comise împotriva acestora, faptele sunt imprescriptibile. Asta i se impută procurorului ceauşist Augustin Lazăr. Ca om care a lucrat prin Fundația Academia Civică Cluj pentru documentările de la Memorialul de la Sighet nu am nici un pic de înţelegere faţă de aceşti procurori ceauşişti care au lucrat în Comsii de Eliberare (chiar şi prin rotaţie, ca obligaţie de serviciu, chipurile – puteau refuza). Iar faptul că a fost preşedintele ACELEI Comisii care l-a mai ținut la închisoare în condiții inumane pe Iulius Filip, l-a recunoscut chiar el, după 2 zile de buimăceală şi de silentio stampa în spaţiul public. Faptul că unii sunt imbecili şi-i impută fapte pe care nu le-a comis, nu-l exonerează de faptele sale, asumate ca slujbaş al unui sistem represiv. Şi cam atât – restul sunt poveşti de bulă de Facebook.
Și să nu mai aud că Lazăr nu avea habar ce se întâmplă în pârnaia de la Aiud, sau că nu a avut încotro. Obediența și servilismul lui de atunci, puse în slujba unui regim criminal, nu îl fac deloc eligibil pentru corectitudine acum. Atunci NU ERA ÎN SLUJBA POPORULUI, ci a STĂPÂNIRII. Așa că nici azi nu știu ÎN SLUJBA CĂRUI STĂPÂN ESTE.
PS: Că avem de-a face cu ticăloși pe tot palierul politico-justițiar, nu înseamnă că unul ar fi mai odios în comparație cu odioșeniile comise de altul. Ori suntem corecți, ori uităm care ne este scopul ca oameni care dorim să informăm corect și cât mai detașat. Așa că am să fac și un recurs la Istoria recentă, pentru a demonstra cât de șchioapă este unitatea de măsură cu care sunt măsurate faptele alor „ai noștri”, compartiv cu alor „ai lor”. Și de ce partizanatul nu este productiv pentru România.
Deci, judecați ce avem noi aici? Nu cumva Țara Procurorului și Milițianului Fericit de Ordonanța de Urgență dată de către Gvernul Dacian Cioloș în 2016?
Cum se face că nu s-au auzit urlete de indignare din partea ambasadelor străine și a înalților funcționari ai PE, CE șamd?
Doar, vorba ministresei Prună din respectivul guvern: “drepturile omului sunt un lux teoretic” raportat la “combaterea infracţionalităţii”. Nici un sughiț de indignare?
Nici măcar pentru faptul că s-au modificat prin OUG (fără dezbatere în Șparlament), 151 de articole din CP și CPP, cică “pentru armonizarea cu prevederile legilor europene”. Ce mai conta că se răhățea Constituția pe ici, pe colo?
Că, de exemplu, prin modificarea art. 153 din CPP, procurorul putea să ceară de capul lui, direct de la bănci, fără încuviinţarea judecătorului, datele financiare ale unei persoane. Acest lucru nu a fost cerut în nici o decizie a Curţii Constituţionale şi în nici o directivă europeană ce trebuie implementată. Mai ales “de urgență”..
Procurorul schimbă unele măsuri dispuse de judecător. Art. II punctul 57 din Ordonanța lui Cioloșache zice că: „În cursul urmăririi penale, revocarea măsurilor preventive ale controlului judiciar şi controlului judiciar pe cauţiune, precum şi înlocuirea acestor măsuri între ele, se dispune de procuror, chiar dacă măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi”. Adică procurorul e mai magistrat decât judecătorul, mai inamovibil și mai justițiar din moment ce poate hotărî peste măsura dispusă de judecător.
PLUS, că e bonus de stat polițienesc în preajma lui Cioloș, încă din 2016, poliţistul transformă o persoană în suspect (iată că am dat peste legea ciordită de Ciordache și CarmenDanjarm și depusă săptămâna trecută la Șparlament). Art. II pct. 76, conține dispoziţia din Ordonanţa de urgenţă care conferă poliţistului, ca organ de urmărire penală, puterea de a transforma o persoană în suspect. Curat constituțional!
Așa că, doar schimbăm numele Veorica Dăncilă cu Dacian Cioloș și citim în materialele tăpălingeblidelor și doigoacelor că:
1. Se încalcă separaţia puterilor în stat uzurpându-se în acest fel atribuţiile legislative ale Parlamentului (că s-a dat cu Ordonanța de Urgență și nu s-a dezbătut în Parlavrament)
2. Urgenţa este folosită ca pretext pentru abordarea unor modificări privind alte teme şi norme decât cele declarate neconstituţionale sau ca nefiind armonizate cu directivele europene la care am aderat (neurgente).
3. Nu se rezolvă integral ansamblul normelor declarate neconstituţionale sau ca fiind nearmonizate cu directivele europene.
4. Nu se rezolvă într-un concept unitar normele declarate neconstituţionale sau ca nefiind armonizate cu directivele europene.
5. Pretinsa corectare a normelor declarate neconstituţionale sau nearmonizate cu directivele europene la care am aderat este făcută prin emiterea de modificări normative cu vădit caracter neconstituţional, generându-se astfel un perpetuum neconstituţional având ca urmare finală producerea unui haos legislativ cu referire la norme penale de strictă aplicabilitate.
6. Se generează înlăturarea predictibilităţii unor numeroase norme penale.
7. Se face abuz de drept de către o putere în detrimentul alteia, folosindu-se neloial dispensele de excepţie conferite de Constituţie.
Dar, stai, fix așa sunau lamentațiile de acum doi ani! Doar că nu erau lamentațiile tăpălingeblidelor și doigioaicelor, ci ale lui Ponta, Dragnea și Tăriceanu. Ce fain e să le citim azi cu copy-paste la marii deontologi ai democrației!