Doi preşedinţi post-decembrişti au fost călcaţi până acum în picioare de către „sistemul ticăloşit”, în cârdăşie cu bravul popor român – şi nu pot să nu remarc similitudinea „asasinării” politice a lui Emil Constantinescu cu a lui Traian Băsescu.
Să nu-mi aduc aminte cum neamul taximetriştilor se bucura să treacă pe lângă fostul preşedinte Emil Constantinescu şi să nu oprească să-i ia comanda, în haloimăsul general al tembeliziunilor de ştiri care transmiteau mizeria în direct, fără ruşine.
Nu Emil Constantinescu era umilit, ci noi, naţia noastră de mici mizerii needucate în spiritul acceptării măreţiei alături de mizerie. Diavolul a fost înainte de toate un înger decăzut. În mâna fiecărui Arhanghel este câte o spadă de foc – şi orice armă ia o viaţă, păcat capital.
Sau există cumva privilegiu în a lua viaţa şi eu nu ştiu?
Şi Traian Băsescu. Călcat în picioare cu frenezia minciunii celor 6,5 milioane de referendari ai lui Voiculescu şi Dragnea, doi puşcăriaşi.
Emil Constantinescu este cel care a semnat tratatul cu Ucraina, care ne-a oferit ulterior intrarea în NATO şi garanţia „umbrelei” la adăpostul căreia ne putem uita cu mai puţină atenţie şi mai puţină îngrijorare la agresiunea Rusiei în Ucraina.
Fără NATO, România, furată cu frenezie de către politrucii şi securiştii ei, s-ar fi opus azi Rusiei cu imense cozi la paşapoarte.
Mare păcat este că Năstase şi Băsescu nu au fost pe aceeaşi lungime de undă – aroganţa i-a distrus pe amândoi. Năstase a început negocierile pentru intrarea în Uniunea Europeană, Băsescu le-a desăvârşit. Am intrat în Uniunea Europeană de-a durut-o capul pe aceasta cu ce poame şi-a băgat în casă.
Poame care urlă împotriva valorilor occidentale, dar una nu ar emigra la mă-sa Rusia, la tac-su Partidul Comunist Chinez, la unchiul scăpătat Coreea de Nord…
Din păcate, pentru cei doi oameni politici, securiştii unuia şi-au luat revanşa faţă de securiştii celuilalt, omorându-le găina de aur. Ce-a păţit Năstase, minus închisoarea, păţeşte Băsescu acum. Atâta tot că lui Băsescu i-a ros sistemul familia de jur împrejur şi i-a pitit-o (şi i-o va mai piti) la răcoare.
Au furat, să plătească. Aşa e corect.
Dar nu pot fi de acord cu ura noastră cea de toate zilele. Cu ştergerea din istoria recentă a meritelor reale de pe urma cărora beneficiem.
Apropos, singurul decent în acest iureş împotriva lui Traian Băsescu a fost chiar „beneficiarul” delaţiunii viitorului fost preşedinte, Corneliu Dimitriu, care nu a dorit să comenteze în nici un fel situaţia creată prin sentinţa dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. „Lucrurile sunt prea complicate”, a ţinut acesta să sublinieze.
Da, lucrurile sunt mai complicate. Ura faţă de „conducător” când acesta este jos, după milioanele de limbi în fund şi gudurelile în public, este sport naţional. Să arătăm cine urăşte mai cu profunzime şi cine urăşte de la început.
Apoi încep nostalgiile: „eroul şi patriotul”, „ne-a scăpat de datorii”, „eram demni în lume” şi câte şi mai câte…
Suntem aprigi în a ne cunoaşte Istoria, până la isterie. Uităm că Ştefan cel Mare, până să devină Sfânt, a fost curvar, beţivan şi „iute vărsător de sânge nevinovat la beţie”. Că Mihai Viteazul, pentru a-şi împlini visul, şi i-a iobăgit şi împilat pe cei de-un sânge cu el. Că Ţepeş ar putea fi acuzat de sadism şi crime împotriva umanităţii, scos din contextul istoric.
Şamd. Omul scos din contextul său istoric este un biet păduche.
Iar noi, ca popor, nu le-am avut şi nici nu le avem cu gratitudinea şi cu respectul faţă de cei care ne-au fost conducători. În nimicnicia noastră (de ce el şi nu eu?), tuturor celor „ajunşi sus” le puţeau picioarele şi gura, îi băteam cu palma peste ceafă şi cu şapca udă şi numai în şuturi în cur îi ţineam când eram mici şi ne jucam în ţărână prin faţa blocurilor… le-am futut nevestele şamd.
Ei sunt mari de hoţi ce sunt, noi am rămas mici că avem scuze. De la prost de bun, la am vrut să dorm liniştit şi să mă pot privi dimineaţa în oglindă.
Nu ne e ruşine pentru ipocrizia noastră de neam de şpăgari degrabă sunători la câte un amic pentru veşnica întrebare: nu cunoşti pe cineva? Indivizi care ne abuzăm copiii şi nevestele, care suntem primii cu maşina înfiptă în copac că am vrut să fim cu o milisecundă mai repede la întâlnirea cu Moartea. Agramaţi care ne dăm patrioţi, dar habar nu avem care ne sunt înaintaşii.
Copilele noastre sunt cu burta la gură înainte de a fi capabile să înţeleagă că sunt femei, deseori cu propriii taţi, iar procurorii şi judecătorii noştri (indiferent de sex), găsesc circumstanţe atenunante abuzatorilor.
Hăhăitori şi degrabă pe masă după miezul nopţii la manele, după ce-am ţinut-o tot în Beethoven, Bach şi Verdi.
Asta suntem: spoielnici de cultură, părerişti, eroi de birt. Noi suntem în măsură să ne dăm cu presupusul în ce-l priveşte pe numitul „Petrov”, cunoscut drept Traian Băsescu, unicul individ care a avut coaiele necesare să repudieze trecutul comunist al României, să-l blameze şi să dea ordin să se facă lumină în dosarele fostei Securităţi, cu riscul asumat de a-şi dezvălui trecutul murdar?
Cum este cu să ridice primii piatra cei care nu au nimic a-şi reproşa, popor declarat creştin şi practicant în proporţie de peste 80%?
Ion Iliescu a fost un sfânt, nu e aşa?
Adrian Năstase era bun de ieşit preşedinte, nu e aşa?
La fel şi Prostănacul Mircea Geoană… Mai ales acesta.
Ca fost șef de stat, Traian Băsescu îşi pierde respectabilitatea și crediblitatea oferite de cele două mandate de președinte al României? Eu cred că întreaga Românie şi-o pierde. Aici nu este vorba despre a te ascunde în mulţime, ca după Duminica Floriilor: „nu ştiu, dom’le, nu sunt din localitate, zici că cu o săptămână mai înainte l-au primit cu flori de acâţ, iar acuma îi oferă floare de cui?”…
Nu poţi fugi de complicitate mai ales când ai avut de atâtea ori tupeul să votezi numai borfaşi: „a furat, maică, dar a şi făcut”. Sau: „a furat, maică, dar a dat şi la alţii”.
Traian Băsescu a învins vechiul sistem de putere, iar noul sistem instalat cu mâna lui după aderarea României la NATO și UE l-a învins pe el. Traian Băsescu a scos România din postcomunism. Omul din interior a paradit pentru moment sistemul. A pus cu botul pe labe mogulii României: Dinu Patriciu, Dan Voiculesu, Sorin Ovidiu Vântu. Reformele instituționale din primul mandat sunt incontestabile.
Dacă renunţa la al doilea mandat, poate nu se mai ajungea să aflăm că a fost odată „Petrov”. Dar putea fi lăsat să câştige Prostănacul cu Sorin Ovidiu Vântu, Voiculescu şi Sorin Roşca Stănescu pe post de sconcsilieri?
Dar al doilea mandat a fost o catastrofă. I l-au terminat prostia şi lăcomia anturajului. De la (probabil) metresă, la familie.
Traian Băsescu a fost ultimul politician puternic, capabil să impună decizii în momente de criză majoră. După el, s-a instaurat la putere Mediocritatea.
Şi se vede.