Reportaj

Omul care ne invata sa redevenim oameni

In Cluj exista poate zeci de ong-uri si asociatii care ajuta oamenii strazii, copiii fara parinti sau batranii ramasi fara nimic. In numele corporatiilor sau firmelor mari se fac donatii in apropierea sarbatorilor, iar de Craciun, micutii internati la spitalul de oncologie sunt colindati de sute de studenti binevoitori. Exista, insa, si oameni pentru care aceste fapte mari sunt gesturi zilnice, acte de marinimie care le-au intrat in automatism. Oameni cu suflete atat de mari incat ii fac sa para ireali; care zi de zi se incapataneaza sa schimbe vieti cu care soarta nu a fost blanda; sa transforme un “asta e” in “poate fi mai bine”.

E deja a doua saptamana in care cinci cazuri sociale primesc mancare acasa din partea unor oameni cu care nu au avut pana acum nicio legatura. Cinci oameni saraci, singuri, fara ajutor, care beneficiaza de o noua familie iubitoare, ce le gateste la fiecare sfarsit de saptamana si ii ajuta ori de cate ori au nevoie. Un cuplu de orbi, tineri casatoriti, din Grigorescu si trei batranei din Manastur care nu mai au pe nimeni, au, de saptamana trecuta, un nou sprijin – o famile la care pot apela oricand, oameni simpli, care vor sa ii ajute pentru ca pot. Daniel Somesanu si familia lui i-au gasit intamplator, prin cunostinte, sau i-au intalnit pe strada si au decis sa sa le intinda mana. E stilul lor de viata, unul aparte, care crede, mai mult decat orice, in altruism.

“Incercam sa permanentizam Campania Masa saracilor la Cluj Napoca. Invitam clujenii cu suflet sa pregateasca o masa calda care va fi oferita, in weekend, celor nevoiasi. Va puteti imagina ca intr-un oras ca si Cluj-Napoca exista persoane cu frigiderul gol oricand ii vizitam, altii care traiesc din 100 de lei pe luna fara sa se planga, bolnavi care nu isi pot lua medicamentele din lipsa de hrana, ori care nu au o lingurita de zahar sa ia la o hipoglicemie, care traiasca zilnic la un pas de moarte. Doar 50 de lei si un pic de efort va costa sa va implicati in aceasta campanie”, scria Daniel Someseanu pe Facebook in urma cu doua saptamani.

A incercat sa apeleze si la bunavointa altora, sa gaseasca oameni cu suflet, care sa ajute. Pana acum, insa, niciun raspuns. Dar omul nu s-a lasat pagubas; pana cand o sa gaseasca si alti clujeni care vor sa daruiasca, o sa-i ajute singur.

“In fiecare sfarsit de saptamana, le facem noi de mancare si le ducem acasa. Am observat ca degeaba le ducem alimente, nu au posibilitatea sa si le pregateasca. Ce doi nevazatori au probleme mari cand vine vorba de gatit, doamna chiar s-a ars recent, incercand sa gateasca. In momentul de fata, pregatim 10 portii de mancare, care le ajung doua zile”, ne-a spus el, fara niciun pic de lauda. Din contra, in vocea lui se simte dezamagirea ca nu poate face mai mult.

Nu se afla, insa, la primele acte de caritate. Prima lor campanie le-a adus in cale oameni care aveau nevoie de ajutor si carora nu au putut sa le intoarca spatele. Asa ca s-au hotarat sa deruleze o a doua campanie, “Ajuta din Suflet”. “Deocamdata e un numar mic de beneficiari”, spune Daniel. In viziunea lui ideala, zeci de clujeni s-ar implica sa ajute cel putin tot atatia oameni bolnavi, ar avea o sala a lor, in care oamenii s-ar aduna in fiecare week-end, pentru a lua masa.

“Ajutam oameni cu atata bun simt incat nu suna sa deranjeze, nici macar cand se simt atat de rau incat viata le e in pericol. Pe unii i-am intalnit intamplator, pe altii, pe strada, la coada la covrigi. Cautam cat mai multi pe care sa-i putam ajuta, si cati mai multi oameni care sa doneze”, mai spune el.

Saptamana trecuta, nu au avut niciun donator, asa ca sotia lui a gatit orez cu carne de vita si clatite pe care le-au dus tot ei la fiecare beneficiari. Astazi, el va gati ciorba de fasole si placinte.

“E vorba de doar 50 de lei pe saptamana. Si daca nu voi gasi pe nimeni sa ne sustina, 200 de lei pe luna nu mi se pare o suma pe care sa nu pot sa o suport. Si cine stie, poate vom gasi oameni binevoitori, care vor sa ajute cu un spatiu sau cu alimente”, incheie Daniel.

E optimist pana in maduva oaselor si crede ca Romania este tara care, prin lupta, se poate schimba in bine acum, “nu peste o suta sau o mie de ani”. Iar pentru visul sau are si un slogan: „Despietreste-ti inima si fa ceva, atat cat poti, pentru ei. Vei simţi in suflet o caldura inexplicabila, acolo dintotdeauna, reaprinsa. Iar daca simti ca iti dau lacrimile, lasa-le sa curga. E semnul ca ai redevenit om…”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *