Publicația pro-guvernamentală Magyar Nemzet scrie, într-un text semnat de Attila D. Balázs, că speră ca ”cele 300 tone de aur şi 1.600 tone argint vor rămâne în pământul natal” și precizează că rezerva de aur a Ungariei este în acest moment de 94,5 tone. Publicația se mai întreabă și ”de când aparţine Roşia Montana de România?”
Redăm mai jos textul integral
În zilele noastre nu este simplu să se înţelegă ce înseamnă ca un stat să dispună de mine de aur proprii, Or, Transilvania şi zona de sus erau bogate în metale nobile. Doar în zona de lângă Roşia Montana funcţionau în acele vremuri 300 de companii de mină şi peste 800 de mori, scrie Magyar Nemzet, citată de Rador.
În urmă cu peste 110 de ani zona Munţilor Apuseni răsuna de zgomotul acestor mori. În Roşia Montana, aflată în „pătratul aurului” nu exista încă noţiunea de minerit cu cianuri, sau cu distrugerea naturii din jur, respectiv şi a culturii. Umbra acestei distrugeri se simte an de an în acest oraş minier cu un mare trecut, unde geologul renumit Ferenc Wanek a afirmat că zona era stăpânită cu mult înaintea lui Hristos mai întâi de agatârcii înrudiţi cu sciţii.
Trebuie să menţionăm aici şi poezioara lui Octavian Goga „Munţii noştri aur poartă, Noi cerşim din poartă-n poartă”, aplicată pe ilustrata care însoţeşte acest material. Începutul poeziei de pe ilustrată spune multe aici, deoarece nu trebuie decât să punem întrebarea: De când aparţine Roşia Montana de România?
De aceea sperăm ca cele 300 tone de aur şi 1.600 tone argint vor rămâne în pământul natal (rezerva de aur a Ungariei este în acest moment de 94,5 tone), respectiv cine ştie câtă platină, molibden la care speră frmele străine. Măcar atât timp cât nu se mai întoarce roata morii de aur a istoriei.
Sursa: Magyar Nemzet/ Autor: Attila D. Balázs/ Rador/ Traducerea: Imola Stănescu
