Paul Bogorin este nevazator din nastere. Familia l-a incurajat mereu sa fie independent, sa isi foloseasca toate simturile pentru a se descurca. Insa Phantom, cainele sau ghid, i-a devenit partener in explorari si perechea de ochi care il ajuta sa se fereasca de obstacole.
Primele manisfestări ale realei independente au aparut in jurul varstei de 4 ani, cand micutul Paul a inceput sa iasa la joaca, alaturi de copiii din vecini. Apoi, incet, incet, a inceput sa faca si alte lucruri pe care le faceau toti copiii tipici, de la mersul pe bicicleta pana la sotiile specifice varstei.
Paul si Phantom formeaza o pereche nemaipomenita, de 3 ani. Desi Paul a inceput sa dreseze caini de la 14 ani, Phantom a fost format de o asociatie de specialitate si a ajuns la beneficiarul sau de 3 ani. Impreuna au un limbaj comun, mult mai dezvoltat decat ați crede. Paul Bogorin isi simte cainele in functie de cum respira, in functie de cum se misca, de viteza de deplasare. Iar Phantom gaseste, banca, scari, treceri de pietoni sau urmareste oameni, astfel incat cei doi sa ajunga la destinatie in siguranta.
Am incercat sa aflam de la tanarul nevazator cum isi doreste sa se comporte lumea cu el. Ce e bine, ce nu e bine, ce ar trebui sa faca, ce nu.
Vedeti un nevazator cu o pata de ketch-up pe tricou? Puteti sa-i spuneti, pentru ca nu o vede, dar are si scuza perfecta pentru ea, glumeste Paul. Mai mult, tanarul nu se simte jignit daca povesteste cu cineva, iar pe finalul discutiei se strecoara un „ne vedem joi”.
Urmariti un material video din care aveti multe de invatat despre cum sa va comportati cu un nevazator.
