Am fost in vizita la Abigail si Patricia, doua momonele de 13 ani ce se recupereaza dupa un transplant de rinichi la Pediatrie 2.
In salon e cald, si fetitele sunt amarate. Patricia, care poarta un rinichi de la mami, e tare frumoasa, asa cum sta ea si ma priveste maturizata de anii de spitale, ba plangand ca nu mai vrea in spital, ba razand la vederea cariocilor pe care i le-am adus.
De cealalta parte, Abigail, snapana de care m-am indragostit, ma trage de chip cu bratele distorsionate de cicatrici. E escroaca Abigail asta a mea, stie pistruiata ca i-am adus paine si unt nesarat si ardei, singurele ei bucurii gastronomice de cand sta aici, de doua luni lungi, asteptand cu speranta sa ii spuna domnul doctor ca poate sa mearga acasa.
A fost o zi cretina azi pentru mine, dar le-am uitat pe toate cele cand am ajuns la cele doua inpijamalate. Si, ca sa ma fac de bafta si sa le mai fac sa zambeasca, m-am pus sa lecturez o carte pentru copii in maghiara sub atenta supraveghere a Patriciei care, cu amabilitate, mi-a dat un FB nemeritat. Iar voi sa va rugati pentru ele, sa creasca mari si sanatoase, caci asta e tot ce isi doresc ele acum (bine, isi doresc si o punga de chipsuri, dar stiu si ele ca nu au voie).
„Sa aveti sarbatori fericite” nu e o urare menita sa va starneasca mila, ci o urare din inima.
http://youtu.be/riwDS-LLl0w