După 16 ani de lupte prin tribunale, moștenitorii unei case de lux din centrul Clujului au reușit să pună pe picioare un business cu suflet, cum rar găsești în România. Au transformat o casă somptuoasă, de pe strada Horea, într-o centru pentru vârstnici, unde bătrânețea este frumoasă.
Ce se întâmplă când un fost medic militar și o familie înzestrată financiar pun la cale un plan prin care să lase ceva Clujului? Rezultatul poate fi neașteptat. În numai doi ani, o casă veche, situată pe strada Horea, a devenit un centru rezidențial pentru vârstnici, care iese din tiparele centrelor sociale românești. Locul arată ca scos din reviste americane sau reclame de la televizor. E un concept de tip doi în unu: spital și cămin.
Faptul neobișnuit e că cei care ajung aici cer de regulă să li se prelungească șederea cu încă o lună sau două, deși serviciile oferite sunt costisitoare; ceea ce spune multe, în contextul unei plaje largi de oferte pentru vârstnici – azile, centre private – dar în care mulți își chinuie sufletul. La Dorina Palace, vârstnicii bolnavi duc o viață foarte bună și sunt veseli, după cum a putut observa și reporterul Ziar de Cluj care le-a făcut luni o vizită.
Cel mai vârstnic rezident a împlinit 93 de ani și este o femeie din Ucraina.
A fost medic de profesie, a lucrat și în război, dar încă e vie sufletește, cu mintea ageră și spune apăsat că se simte „nerușinat de bine”. Ar putea scrie o carte cu experiențele ei dar refuză pentru că ”e mândrie”. E o femeie neobișnuită, ca și ”palatul” în care trăiește. Acest cămin pentru vârstnici cu uși mari de culoare maro, care din stradă pare un hotel, poartă numele de Dorina Palace – Dorina e numele proprietarei și Palat vine de la condițiile și serviciile oferite – și are o istorie interesantă cu moștenitori bogați, procese și idei mărețe.
Povestea spitalului-cămin începe la tribunal și continuă în străinătate
Ghidul meu, pe tot parcursul vizitei la centrul rezidențial, a fost medicul șef, Vasile Vanea care este mâna dreaptă a familiei moștenitoare. Sala de primire a musafirilor arată ca un salon de palat, cu scaune înalte și tapițate și de altfel de la intrare până în sala de sport de la ultimul etaj, fiecare perimetru din incintă e îmbrăcat în eleganță și rafinament. Ar putea da impresia unui hotel de lux, dar este în esență o casă imensă cu mulți locatari.
”Mai întâi a fost spital. La parter avem spital și cabinete medicale. În principiu, așa a fost gândit pentru că vârsta a treia e vârsta cu probleme medicale foarte mari. Vârstnicii trebuia să poată fi în permanență monitorizați și ajutați. E un pic mai complex decât un spital. La un spital mergi, te operezi sau te tratezi și apoi ai plecat, aici asigurăm și partea medicală și partea socială – care e foarte importantă – și partea religioasă, pe care niciodată nu trebuie s-o ignorăm. Tot complexul trebuie luat în calcul ca să poți aduce un beneficiu rezidenților de aici. Proprietarii casei, niște oameni cu suflet care nu locuiesc aici dar au vrut să lase Clujului ceva deosebit, și cu mine, fiind prieteni, ne-am gândit ce putem face la această locație, care a fost dobândită de către familie după 16 ani de procese cu Primăria, cu statul român, cu chiriași. Prima idee a fost să facem un spital.
Fiul proprietarei – doamna trăiește încă – a spus: «Vreau să fac și eu ceva ca să rămână Clujului din partea mea, ceva mai deosebit și nu orice, nu un cămin care e făcut fără standarde». Vedeți, în țara asta s-au făcut zeci de mii de cămine și nimeni nu a pus un standard. Domnule, un cămin poate fi înființat dacă ai: medic, asistent, servicii. Tot complexul acesta trebuie să existe. Noi asta am vrut: să vedem care sunt nevoile oamenilor și atunci trebuie să ai un spital care oricând să te poată deservi, contracte cu toate laboratoarele ca să poți lua la orice oră analize dacă ai nevoie, și bineînțeles personal de foarte bună calitate, cu suflet și dedicație. Dacă vin fără suflet la serviciu și fără să se aplece la fiecare om în vârstă, interesați să fie plătit strict salariul și atât… Era pe vremuri așa….Noi am pornit în 2015, e tânăr centrul, a fost cătinel la început. Nu e ușor să găsești personal bine pregătit, cu aplecare spre altfel de cazuri: sunt cazuri cu multe afecțiuni medicale, oameni care nu se pot descurca singuri”, a spus Vasile Vanea, președintele Consiliului de Administrație și medic șef la Dorina Palace.
De la trei rezidenți au ajuns la aproape 20 și nu sunt doar vârstnici
După ce au renovat casa din temelii, deoarece arăta ca un grajd – după ce a fost locuită de diverși chiriași- după cum s-a exprimat doctorul Vanea, proprietarii au obținut aprobările necesare și au dat startul proiectului. Au avut la început doar trei rezidenți, iar capacitatea locurilor este de aproximativ 50.
”Au venit inițial trei. Nici nu ne-am propus să începem cu mai mult. E un lucru nou, un lucru pe care trebuie să-l testezi și să faci față. Interesul nu e să iei cât mai mulți și serviciile să fie oricum. Acuma avem aproape 20 de vârstnici, am adus personal tot mai bun, medici de toate specialitățile, colaboraori – de la cardiolog până la chirurgi – încât oamenii să fie în orice moment în siguranță pentru că primesc serviciile de care au nevoie. După două-trei luni de când am început, ne-am confruntat cu cazuri de accidente vasculare, cazuri de fracturi. Am introdus și serviciul de kinetoterapie. Majoritatea vârstnicilor sunt permanenți, sunt unii care sunt pentru perioade limitate. Avem o profesoară de 48 de ani, care a fost paralizată 6 luni și peste o lună pleacă acasă. E recuperată. Cel mai vârstnic pacient are 93 de ani. Cel mai vârstnic care a fost aici a trăit 97 de ani. A murit în ianuarie și a stat un an și o lună. A fost lucid și bine aproape până în ultima zi. Acum cea mai în vârstă e de loc din Ucraina” a povestit medicul.
Ce viață duc vârstnicii la ”Palat” și de ce sunt admiși pe criterii foarte stricte
Rezidenții au parte de îngrijire, tratament și socializare în aceeași incintă. Există și săli de socializare în care aceștia urmăresc filme vechi și discută. Curtea are o terasă în care pot bea un ceai. Medicul Vasile Vanea orchestrează toate activitățile militărește, dar cu inima aproape de oameni. Se vede că are o relație frumoasă cu fiecare vârstnic. Nu a fost salon în care să nu glumească cu rezidenții, să nu spună o vorbă bună sau o încurajare. Dincolo de partea materială și medicală, locul are suflet.
”Bineînțeles, există un program special, un grafic cu băi, cu toaletă, coafură, servicii all inclusive, ca familia care totuși cheltuiește niște bani să fie degrevată de tot ce înseamnă probleme. Mulți sunt plecați în străinătate, dar prin sistemul de internet primesc în fiecare săptămână situația la zi a părintelui. Chiar vorbesc la telefon, vorbesc pe tabletă încât legătura e în permanență ținută. Indiferent de religie, asigurăm și partea spirituală. Colaborăm cu mai multe confesiuni, chiar e părintele la spovadă acum. Noi suntem foarte deschiși, ca oricare dintre rezidenții care sunt aici să aibă asigurată partea spirituală. Doctorii nu sunt permanent, vin de câte ori este nevoie. Oamenii vin cu multe afecțiuni, când ești la bătrânețe, ai 5,6, 10 boli. Există și un epidemiolog care asigură un mediu cât se poate de steril. În încăperi se face sterilizare,” a mai spus medicul.
Zilele de naștere sunt sărbătorite ca în familie
”La demisol există restaurant, îl folosim mai rar pentru că mulți sunt imobilizați, dar îl folosim întotdeauna la evenimente: ziua cuiva, Paște, Crăciun. Vin familiile și sărbătoresc împreună. Așa mi se pare normal. Atmosfera nu e de spital, e ca acasă. Personalul e de așa manieră comportamentală încât să se simtă ca acasă, nu ca într-un loc străin, arid. Inclusiv pe partea de alimentație, ei își aleg prin sistemul de catering, din 5-6 feluri ceea ce le place.
Nu se aude nimic de afară. Materialele cu care s-a e renovat aici nu sunt din România. Proprietarul a băgat o grămadă de bani. Aceste geamuri de termopan sunt toate aduse de la Viena, nu pătrunde niciun zgomot. Izolarea fonică e perfectă. Nu auzi absolut nimic”, a spus Vasile Vanea.
În ce privește ”admiterea” la Dorina Palace, nu oricine își poate permite traiul de aici, dar nici orice problemă de sănătate nu se pretează criteriilor comisiei care analizează cazurile.
Nu lucrează cu Casa de Asigurări de Sănătate
”Criteriul e acesta, nu avem niciun alt criteriu: personalul de aici să poată să rezolve problema de sănătate, în primul rând, și după aceea partea socială și religioasă. Este centru rezidențial de lux, nu e pentru orice buzunar pentru că serviciile sunt de cea mai bună calitate. Sunt servicii pe care le acorzi la orice oră, cu medici de cea mai bună calitate, cu laboratoare încât oamenii să poată fi ținuți sub observație și ajutați în cel mai scurt timp. Nu există limită de vârstă, e în funcție de nevoi. Dacă e un tânăr cu o fractură care are nevoie de kinetoterapie și vine numai pentru o lună, sigur că îl luăm. Nu lucrăm cu CAS pentru că am avut o experiență. Numai cu taxa oamenilor reușim să ne întreținem și e foarte greu să știți. Ca să ții un personal de bună calitate, pot să vă spun că profitul e 0-0. Sau sub 0. Și proprietarul ne ajută ca să facem față cu servicii de cea mai bună calitate. Doar pe criterii medicale (se acceptă un rezident n.r.). Întotdeauna vedem bolnavul, o comisie de medici, vedem care sunt afecțiunile și dacă fi de folos. Degeaba vine bolnavul și eu îi pun o anexă cu 20 de servicii pe care le avem. Trebuie să îi pun serviciile care să-i îmbunătățească starea de sănătate”, a precizat medicul.
Unii sunt atât de mulțumiți că ar mai sta
Vasile Vanea spune că rezidenții sunt mulțumiți. Atât de mulțumiți că unii ar sta și după ce se vindecă.
”De exemplu, mulți au venit pentru o lună cu o fractură. Toți care au venit până acum, cel puțin încă 2-3 luni au mai stat. Încă nu am avut unul să plece, dimpotrivă ne-au rugat să îi mai ținem o lună, două. Se leagă prietenii cu personalul, între ei. Inclusiv, au asistent social care vine în fiecare zi și comunică cu ei. Psiholog care face ședințe de terapie ocupațională, ideea e să îi preocupi cu ceva în fiecare zi, să nu îi faci să creadă că ei sunt lăsați de izbeliște. Azi e cald, vor fi scoși toți în curte. Vor servi după masă un ceai, o cafea fără cofeină cu fursec, afară.
Eu sunt medic militar de formație și regulamentul, ordinea și disciplina trebuie să fie prioritare. Dacă toată lumea își face treaba, nu există să nu meargă. Acolo unde lucrurile sunt lăsate așa cum știm noi românii ”lasă că se poate și așa”, nu ajungem nicăieri.
Din păcate, ca în toată România noi ducem lipsă de modele. Dacă în fiecare instituție cei care conduc ar impune niște reguli și le-ar respecta și ei – dictonul ar trebui să fie „Haideți după mine, nu „Mergeți înainte”. Dacă eu merg înainte, trebuie să veniți și voi. Și eu trebuie să arăt că depun efort și stau aici 12 ore, 16 sau cât trebuie, avem o șansă. Dacă eu stau și nu fac nimic sau nu le dau exemplu, nu avem ceea ce așteptăm. În primul rând, mulțumirea oamenilor. Pentru că cei care dau niște bani aici așteaptă servicii de calitate. Și rezultate. Adică, să vezi că omul care a fost legumă, după o lună începe și stă în fotoliu, după două începe și se mișcă, face kinetoterapie. Acestea sunt lucruri care, pentru familie și pentru psihicul bolnavului, sunt extrem de importante”, a conchis medicul Vanea.
Cazul cel mai uimitor de la Dorina Palace
Sunt multe povești de viață între zidurile centrului care ar merita spuse, dar se remarcă din punct de vedere medical o profesoară de pictură care a fost cu tuburi în tot corpul și acum umblă singură, face sport. Vorbește puțin cu greutate dar s-a recuperat foarte repede datorită îngrijirii de care a avut parte.
„La sfârșitul lunii acesteia se împlinește un an ( de când e la centru n.r.). Viața mea a fost foarte activă, cel puțin până anul trecut, fiind și profesor. Lucrând în două școli diferite, am fost foarte activă. Pe lângă asta: viața personală, sport, mișcare. Iar aici nu voi fi mult timp. Am profesat de când am terminat facultatea, acuma nu vreau să-mi dezvălui vârsta că mă aude domnul doctor – glumesc.
Încă mai am de recuperat, dar totuși foarte mult am progresat de când sunt aici. E un lucru bun pentru că mă duce din ce în ce mai mult spre individualitate. Ca să nu mai depind de cineva și ăsta e un lucru extraordinar de mare. Sunt singură, eu am ales să vin aici. Am găsit informația pe internet și așa am ales să vin aici. Și e foarte ok, mai ales că am aici o tanti ( vecina de cameră n.r.) care e foarte liniștită și drăguță. Abia aștept să mă reîntorc la muncă. Mă așteaptă elevii și cursanții. Vin și mă vizitează”, mi-a povestit femeia.