Da, când vorbim despre “ai noștri”, moral este inimaginabil ca cineva să fie anchetat după denunţul unui fugar puşcăriabil. Dar cât de moral a fost când pe fratele lui “Băsea” l-au săltat şi l-au făcut muci în justiţie în urma denunţului unor puşcăriași? Şi exemplele de acest gen pot continua.
Dincolo de chipurile cioplite pe care vi le-aţi pus în altar să vă închinaţi la anticorupţie cu ele, legea este lege, denunţul unui puşcăriabil este denunţ şi procurorii sunt OBLIGAŢI să îl ancheteze. În Drept, orice plângere trebuie luată şi cercetată. Eu, ca ziarist, de nenumărate ori, am fost nevoit să îi explic onoratei instanţe că indivizilor în zeghe care s-au plâns de mine nu aveam cum să le distrug imaginea şi onoarea. Şi am făcut-o şi mi-am „reperat” onoarea, ca să zic aşa. Vorba aceea, faci un pas în spate, te duci şi te aperi, ai încredere în Justiţie. De câte ori nu am auzit asta în ultimii ani, inclusiv de la mult prea iubita noastră “Colduţa” Kovesi? Dacă procurorii nu băgau în seamă denunţul puşcăriabilului, se făceau vinovaţi de abuz. Şi cam atât. Restul sunt ipocrizii.
Să nu vă faceți chip cioplit! Democrația este apărată de către instituțiile acesteia și de către principiile şi legille sănătoase după care acestea se conduc și în nici un caz de oamenii care le conduc. Când este apărat omul, nu instituția, sau, mai grav, se confundă instituția cu omul, înseamnă că nimeni nu mai pricepe nimic din democrație și principiile acesteia. Educația comunistă ne-a învins!
De prin 2012 se bat în văzul nostru membrii aceluiași Grup Infracțional Organizat care ne-au dat tentativa de lovitură de stat din vara acelui an – acum aflați în tabere diferite și revaluați de către popor. Nu este minunat să-i vezi pe baricade opuse, dând foc României, cu aceeași inconștiență ca atunci, pe indivizii aceleiași găști?
A cui speranță de justiție curată și egal aplicată sunt procurorii, indiferent de cine îi conduce? Procurori școliți de către foștii milițieni de la „Economic” și „Cercetări judiciare” și foști securiști de la „Anchete penale”? Educația face totul – și când aceasta este defectă și transmisă defect de către generații de profesori defecți, cât de reușiți le sunt elevii?
A cui speranță dintre găștile care se bat pe putere acum este Kovesi? A mea nu.
Am ieșit în stradă în vara anului 2012 pentru a apăra Instituția Prezidențială, nu pe Traian Băsescu. Ideea este că, dacă zici că aperi democrația, să te lupți corect cu pușcăriabilii. În limitele regulilor și respectând tocmai legile pe care ești chemat să le aperi și să le aplici. Când nu se respectă în totalitate regulile, prea ușor nu se mai face diferența dintre adevărații pușcăriabili și restul lumii. Aceștia prosperă, iar restul lumii plătește. Decât un nevinovat în închisoare, mai bine 100 de vinovați liberi pe stradă. Este principiul fundamental al Dreptului roman. Dar la noi urlă mulțimile pe stradă că e cazul „să ia” procurorii pe unii pe alții… Dar așa urlau în anii 50 ai secolului trecut – fără judecată, fără drept de apărare, numai cu etichetare: „bandit”, „dușman al poporului”. Ce este greu de priceput că nu există nici o diferență între acele mulțimi care-i băgau pe greco-catolici, liberali, legionari și țărăniști la Canal și cele de azi?
Reducând lupta împotriva corupției la un singur om, am compromis-o. Nu merită distrugerea Justiției prin cioplirea pe ea a chipului Codruței Kovesi, numai pentru a-i vedea pe Dragnea și ai lui la închisoare! Aceasta ne-a fost greșeala și când l-am lăsat pe Băsescu să-l cioplească pe Instituție pe Daniel Morar, numai pentru a-i vedea pe Năstase și ai lui la închisoare.
Pricepeți că și-au făcut un bici şi din Justiție și se croiesc cu ea de câte ori își apucă rândul la mâner – că acest bici, în nici un caz nu este Justiție.
Că pușcăria le trece, banii le rămân, BOBORUL rămâne cu circul.