In fiecare seara, imi spun rugaciunile. In fiecare dimineata imi incep ziua cu semnul Crucii. Sunt plin de pacate, dar ma rog Lui sa ma faca mai bun, sa imi tina familia in sanatate, ii multumesc pentru copilul meu, ma rog pentru tara mea. Suna funny din gura lui Alexa, ziaristul cel dur, dar eu ma rog pentru tara mea si nu ma rog ca un cliseu din slujba zilnica preotului, ma rog ca un roman ce iubeste Romania si a ramas in ea.
In fiecare zi din ultimii ani, Romania se tulbura tot mai mult. Romanii sunt sub o presiune invizibila imensa, starea de ura a inceput de la Basescu si continua si azi. Ne uram ca romani, ne uram intre familii, pentru vina de a fi pesedist sau rezistac. Ne uram romani din Romania cu romani din afara ei. Ne uram politicienii, prezentul, trecutul, ne uram intre regiuni, ne uram intre etnii, ne uram viitorul pe care nu l-am mai vrea trait.
Si sunt, in adevar, vremuri tulburi. Vremuri in care Stanga se comporta ca Dreapta, Dreapta zbiara precum Stanga, vremuri in care tinerii nu mai cred in batrani, iar batranii nu mai cred in urmasi. Nu mai credem in Carte, nu mai credem in iubire, nu mai credem in imn, credem tot mai putin in Biserica.
Sunt vremuri tulburi in care mai marii tarii gresesc, altii exagereaza, altii impacheteaza adevaruri in staniolul minciunii. Vremuri intunecate ce asteapta un fir de lumina. Iar el nu apare.
In vremurile tulburi, cand regii se cearta, cand poporul se incaiera, cand animalele sunt ucise fara vina, cand tara e gatuita, UN SINGUR OM ramane sa reaprinda lumina. Patriarhul.
Insa Patriarhul nostru tace.
Pastorul credinciosilor, pastorul Romaniei tace. El este Pater Familias si tace.
Tace, desi are Crucea pe piept, tace, desi vede ca tara e tulburata si fara azimut.
De ce taci, Preafericite? De ce lasi turma ta in frica si in ura? De ce nu ii vorbesti? De ce nu iei carja patriarhala, de ce nu bati cu ea in pamant? De ce nu chemi la ordine regii, de ce nu mangai poporul cu lumina intelepciunii tale, de ce nu te pui scut in fata animalelor, de ce nu reinveti tara sa respire? De ce nu aprinzi lumina vocii tale?
Daniel, Preafericite, dumneata nu ai alta datorie decat Tara, nu ai alta turma decat Poporul. Ai uitat de noi?
Caci rau ai ajuns, Daniel, singurul preafericit din tara noastra tot mai trista.