Gilda Ghinoiu, o clujeancă supărata pe “betonizarea” și urâțirea Clujului sub cârma lui Boc, i-a adresat primarului o scrisoare publică plină de emoție și regrete, acuzându-l că, prin distrugerea orașului, o forțează să se mute din el.
”Domnule primar, sunt o femeie oarecare, născută, crescută și trăită în inima unui oraș ce se numea pe vremuri Cluj și vreau să vă spun o poveste. A fost odată ca niciodată un oraș frumos. Știți, orașul acela în care ați venit dumneavoastră la facultate și care avea un scuar elegant în fața bisericii Sfântul Mihail și insule cu flori. Și mai avea orașul acela un alt parc. Îi spuneau copiii Parcul Mare – știți, parcul acela care ducea spre stadion – cu un lac la capătul lui, înconjurat de arbori enormi, spectaculoși, ale căror ramuri groase îmbrățișau ramurile altor arbori, formând peste aleile pavate cu piatră de râu, culoare lungi de vegetație grasă, sănătoasă, și care lac, iarna, era transformat în patinoar. Vă povestesc despre orașul acela cu ștranduri arhipline, în lunile toride, despre orașul acela cu multe grădini de vară, dintre care unele aveau și cinematograf în aer liber, la fel de pline de verdeață, orașul acela cu străzi, flancate de căsuțe mărunte, care duceau spre cartiere și peste ale căror garduri se revărsau, primăvara, ciorchine grele de flori de liliac și iasomie. Da-da, domnule primar, pe vremuri, străzile din Cluj miroseau a flori. Vă povestesc despre orașul acela în care, la joacă, copiii de maghiari, evrei, sași și români se străduiau să vorbească fiecare limba celuilalt și unde, dacă octogenara blocului era unguroaică, toată picimea îi spunea mama, iar dacă era româncă îi spuneau, cu toții, bunica, indiferent a cui bunică era. Vă povestesc despre orașul acela, în care flăcăii romilor de pe strada Traian le făceau cumpărăturile bătrânilor ce locuiau singuri în condominiile din piața Mihai Viteazul. Acei flăcăi au dispărut de acolo, probabil că nu vă mai aduceți aminte de ei. Am auzit că un vizionar, poreclit OSĂ, i-a catapultat la marginea altui oraș, cică la marginea lui Spart City, într-o favelă sordidă. De ei și de copiii lor, se ocupă acum niște prieteni buni ajutați de niște norvegieni. Dumneavoastră sigur nu-i cunoașteți, dar puteți să-l întrebați pe domnul OSĂ, că vă povestește dumnealui.
Ei bine, domnule primar, în centrul acelui oraș de poveste m-am născut. În parcul mare am învățat să merg. Pe Cetățuia, la groapa de la Turnul Parașutiștilor, mă dădeam cu sania. Școala generală am făcut-o la Ioan Bob- vedeam din banca de la fereastră statuia lui Matia Corvinul cu scuarul minunat. În drumul înapoi spre casă, îmi cumpăram de la plăcintăria cu fereastră de lângă restaurantul Intim, langoșa zilnică. Centrul orașului minunat era extensia sufletului meu. Am trăit la Cluj aproape 44 de ani, mai precis 43 de ani, 8 luni și 2 zile, dar să continuăm povestea.
Prin anii 90, un alt primar cu mintea îngustă și cu morala îndoielnică, unul Funar- probabil nici pe acesta nu-l cunoașteți, dar puteți să-l întrebați pe domnul OSĂ, că o să vă spună, a început să sape gropi în centrul orașului celui frumos. A început să-i strice piețele și parcurile. A dezvelit o statuie de o urâțenie nemaipomenită, care mângâie pe burtă avioane. A înfipt- o în piața catedralei. Cică ar fi statuia lui Avram Iancu. Așa zice lumea, dar eu nu știu dacă este adevărat, că nu se vede de jos. De la sol, parcă parcă, i s-ar vedea coaiele și pula, da nici măcar alea nu se văd prea bine, că sunt băgate în nădragii de bronz. Funar, ăsta, a permis existența unei scheme de jaf, numită Caritas. A încurajat clujenii să intre în schema de joc. Ordinăria financiară era orchestrată de unul Stoica. Cum era firesc, ordinăria i-a îmbogățit pe unii, dar i-a lăsat săraci lipiți pe alții. Încet-încet începea să miroasă a rahat în oraș. Deja trăiam la Cluj-Napoca, dacă înțelegeți ce vreau să spun, nu mai trăiam la Cluj. Și începea să pută și să doară.
Apoi ați ajuns primar dumneavoastră, dar ați plecat repede la București. Acolo ați fost invitat la emisiunea lui Andrei Gheorghe, unde ați căzut de pe platformă și v-ați lovit bine la cap. Nu cred că vă mai aduceți aminte, dar puteți să-l întrebați pe domnul OSĂ. Cei de la București v-au trimis repede înapoi acasă, că, mno, s-or fi gândit și dumnealor, că lovitura aia zdravănă va avea, în timp, repercusiuni.
Clujenii v-au primit bucuroși la cârma orașului. Că mno și așe lovit la cap, Miluț al lor, era tot Miluț al lor.
Au urmat niște ani dureroși de degradare fizică, morală, socială a orașului de poveste, care degradare reflecta, probabil, degradarea sănătății dumneavoastră. Posibil ca, de la lovitura aceea la cap, să fi început să dezvoltați un avatar, un dublu monstruos al personalității dumneavoastră (iertați-mi limbajul academic, este un termen specific mitologiei, etnologiei etc). Vorbește lumea, că acest OSĂ ar fi dublul dumneavoastră monstruos, care a preluat controlul orașului. Avatarul ăsta a mutilat orașul de poveste, i-a măcelărit trupul și spiritul. I-a pus la intrare ceva cuvinte în latină, care nu interesează pe nimeni, niște zorzoane lingvistice. An de an, începând cu 2006, din luna mai și până toamna târziu, OSĂ ăsta a perforat și săpat continuu în jurul blocului în care locuiam. M-am trezit în zgomot de picamer 16 ani la rând, dimineață cu dimineață. M-a durut fiecare copac tăiat de OSĂ ăsta al dumneavoastră. M-a izbit în tâmplă fiecare bordură. Mi-a ars sufletul fiecare tonă de asfalt turnată de-a futu-i pomana. Mi-a inflamat nervii optici fiecare vitrină de second hand din oraș. Mi-a crăpat retina la fiecare nou rahat de magazin de nimicuri deschis la parterele clădirilor istorice.
Și asta nu este totul. Avid de bani, ipocrit și mincinos, OSĂ ăsta al dumneavoastră a transformat orașul în discotecă de prost gust, în magnet pentru pedofilii cu pensii sociale din occident. Știați că Clujul ocupă loc de cinste la PFA-uri de videochatiste? Dacă nu știați întrebați-l pe OSĂ. Orașul smart a devenit orașul spart, și la propriu și la figurat. Spart City este un oraș distopic crescut precum un cancer și care pe mine nu mă mai reprezintă, motiv pentru care m-am relocat. Spart City este o tumoră în metastază, ce nu mai are nicio legătură cu răposatul Cluj. Spart-City este un oraș în care, dacă nu ești It-ist, samsar imobiliar sau turist, nu exiști.
Domnule primar, credeți-mă, OSĂ urăște clujenii istorici. Îi dorește afară din oraș. Știe că nu-i mai poate manipula și de aceea vrea mai multe Clujuri paralele. Pe OSĂ îl votează noii clujeni. Nicidecum clujenii istorici care, asemeni mie, dau bir cu fugiții din calea prăpădului numit dezvoltare sustenabilă. De aceea nu s-a făcut un centru de integrare culturală a noilor veniți – pentru care există modele în marile orașe europene. Cu o facultate de antropologie și sociologie de calibrul celei de la Cluj, ar fi putut să facă, pocnind din degete, un astfel de centru de integrare culturală, unde clujenii istorici și noii clujeni să dialogheze, să-și transfere reciproc standarde și valori. Dar nu s-a făcut, nu pentru că nu ar avea cine munci acolo, nu pentru că nu ar fi fost bani la Cluj, ci pentru că nu s-a dorit. Un astfel de centru ar fi fost periculos pentru OSĂ, care în această ipoteză, ar fi pierdut Primăria demult! Și OSĂ știe ! Pentru că OSĂ nu e prost deloc. E doar narcisist, ipocrit, lacom și mincinos.
Vorbește lumea că, zilele astea, OSĂ vrea să taie sau sã mute teii de pe Universității. Domnule primar, dispar astfel ultimele simboluri vii a ceea ce a fost, odată, orașul comoară în care am m-am născut, în care am crescut și în care am trăit aproape 44 de ani. Recunosc, mi-a fost extrem de greu să iubesc acest oraș în ultima decadă. Ultimii zece ani au fost pentru mine precum o căsnicie toxică, care s-a terminat printr-un divorț dureros, pe care am încercat să-l evit mult prea mult timp. Și recunosc, în toți acești ani am sperat că nu veți îndrăzni, să vă atingeți de teii de la Universitate. M-am înșelat amarnic. Nu aveți leac. OSĂ v-a mâncat tot sufletul de clujean.
Dar luați aminte, clujeni care simt la fel ca mine sunt foarte mulți. Și vor pleca foarte mulți în următorii ani. Vor pleca exact acei oameni care au iubit cu adevărat acest oraș. Iar dumneavoastră veți rămâne în istorie ca primarul posedat de un alter ego monstruos, care a distrus o frumusețe de oraș și care păstorește o masă pestriță agregată din trotinetiști autiști mufați la căști în care cântă Lorand Soares, din curieri srilankezi și din curve de videochat, prinsă într-o coajă subțire de IT-iști, plictisiți și ei de atâta bumți-bumți, de atâtea minciuni și de atâta ipocrizie. Veți păstori exact acei clujeni, care deja se plimbă cu metroul imaginar, se scaldă în aquaparkul imaginar etc. Îi veți reprezenta pe acei clujeni care simt o plăcere supremă când plătesc câte 20 de roni pe o langoșă. Veți fi votat de acei clujeni care strâng din cururi jumatate de an și fac foamea pe întunerec altă jumătate de an, ca să posteze și ei, pe facebook, cum gurile lor mănâncă hamburgeri înveliți în foițe de aur. Vă vor vota acei clujeni, care nu au nimic împotriva miilor de roni date lunar în schimbul unor cotețe cu bude și dușuri la cap de pat, poziționate undeva în Pulahara, pe acolo pe lângă aquapark-ul imaginar. Să le fie de bine! Și dumneavoastră să vă fie rușine! Cu inima ruptă în două și viața între paranteze drepte, la 44 de ani, mi-am luat calabalâcul în spinare și am plecat. Sunt conștientă că rana dezrădăcinării nu se va vindeca niciodată, dar nu mi-ați lăsat alternativă, Vedea-v-aș poza în marmură domnule OSĂ! V-am salutat domnule primar!”