Presa locală, națională și televiziunile au băgat mare la titluri pompoase și au bătut cuie-n apă după ce Gheboasă a fost amendat de către Jandarmeria clujeană. Au fost dezbătute subiectele fierbinți în prime-time și s-au tot despicat firele până când s-a ajuns la o singură concluzie. Mă scuzați că am spus asta. Discuțiile și dezbaterie la asta ar duce, dar nu am auzit nicăieri să fie trasă o concluzie sau măcar o linie după care să se spună: Bă, ăsta-i țap ispășitor, ia nu mai dați în X și-n Y de pomană.
Nu pot să trec cu vederea faptul că UNTOLD are un nume sonor în lumea festivalieră și, trecând peste toate neregulile pe care le-am putea găsi, da, este un brand greu de pătat cu informații care deranjează. Este atât de tare încât instituții ale statului maschează și bagă sub preș informații care, ajunse în spațiul public, evident că generează discuții. Astăzi nu vreau să spun ce-i bine sau nu la UNTOLD, deja fiecare ne-am format un punct de vedere. Vreau să spun doar că o instituție pare c-a făcut exces de zel, cu legea și dreptatea-n mână. Deci nu-i putem acuza de abuz, decât dacă suntem proști. Putem doar spune că nu a fost o măsură de bun augur.
Într-o emisiune de la B1TV, jurnalistul Liviu Alexa, împreună cu realizatorii „Bună, România!”, a avut o intervenție care mi-a atras atenția. „În momentul în care interzici un artist, acesta va avea mai multă faimă. Copiii vor asculta muzica artistului interzis mai mult”. Exact asta se și întâmplă. Toți vrem să fim anti-sistem în același timp în care hrănim sistemul. Ne îmbuibăm de el, sistemul ne controlează, ne arată cât suntem de proști și de ușor de dus de nas. Tot în sistemul ăsta vrem să ne integrăm, pentru că este un „go with the flow” intens și ajungi parte din el, încercând să-l omori din interior. Nu poți singur, este evident. Nu vei putea niciodată. Tocmai de-asta s-au născut niște repere umane care luptă cu sistemul pârlit, iar când este atacat, mulți au tendința să îl urmeze. Solidaritatea nu este decât un alt concept social creat pe când trăiam în peșteri. Aparținerea de ceva, a fi și tu, a ține cu o echipă, cu o tabără, cu un trib… Astea nu-s de azi și putem să observăm un curs cronologic în istorie că așa s-au format națiuni și forme de stat. Prin unificarea mai multor indivizi cu valori comune. Dai în unul? Dai în toți.
După ce-a fost amendat Gheboasă, trapperul român care a stat pe ecrane de când a primit sancțiunea și până astăzi, undeva la trei zile de dezbateri, oamenii și-au pus, firesc, o întrebare: A fost el amendat pentru că este de etnie romă? Răspunsul a venit chiar de la cei care au aplicat amenda și au spus că nu se ocupă ei să trateze diferențiar oamenii pe condiții etnice și de gen, dar băiatul folosise cuvântul „țigancă”, „jegoasă” și „găoază” pe scenă. Hai, bă, să mori tu că de-aia l-ai amendat. Pe el l-ai amendat și nu pe cel care își asuma întru totul ceea ce se prezenta pe scenă, adică organizatorul care funcționează ca persoană juridică. L-ai găsit pe băiatul ăsta care, haideți, să fim sinceri cu noi, că nu suntem toți copii de academicieni, și nu ne-am născut din falus de ministru. Vedeți ce frumos am zis „falus”? Mi-e că m-or amenda ăștia acuma și pe mine și nu am chef să ajung și eu vedetă. Revenind: L-ați găsit pe el să dați o corecție, să bateți la funduleț cu 1000 de lei pentru folosirea limbajului vulgar și termeni rasiști. Mare reușită. CNCD va face oarecum dreptate, pentru că este o instituție cu capul pe umeri și ne va spune ce-a făcut autorul poveștilor.
Fiți sinceri cu voi. Serios, fiți sinceri și lăsați deoparte orice urmă de ipocrizie: Voi ați vorbit, toți, precum icoanele toată viața? Nu ați adresat niciodată vreun cuvânt injurios cuiva? Nu ați pupat tălpile anti-sistemilor de la Paraziții, BUG Mafia, La Familia? Și vă plăcea când își băgau și-și scoteau totul în sistem. Bine, metaforizau și o mai și dădeau pe șleau, dar fiți atenți aici: vă inserez niște versuri, așa, să vă puteți da culți în continuare, că voi doar Bach ați ascultat:
(…) Nu că e ceață, praf, e un sistem bolnav,
Într-o țară frumoasă pe care-o fac pilaf.
Târfe ordinare cu un singur scop,
Să ne sece pe toți ca ei să fie-n top.
Nu contează cine moare, dacă moare, cum trăiește,
Că oamenii se-aruncă de pe blocuri orbește.
Că oamenii-și dau foc, că nu au de mâncare,
Că se moare în spitale de atâta nepăsare.
Că se spânzură copiii, de dor, pentru părinți,
Plecați afară, unii cu multă școală.
Că n-au mai suportat bătaia de joc,
Politică pe băț cu Pic și Poc.
În morții voștri de hoți, cu pretenții de lorzi,
Genocid cu altă față, să vă văd pe toți morți, acum! (…)” – Uzzi, BUG Mafia.
Și aici ați reușit să „gâdilați”, că i-ați amendat pe prietenii BUG, adică pe Paraziții. Le-ați trântit și lor câte 1000 de lei de bucată. Plus lui Macanache. Apoi s-au trezit autoritățile și au spus că urmează să lucreze ei cu Iutubu, să le explice că vor fi măsuri de securitate a minorilor în online, să nu mai acceseze piese care conțin limbaj vulgar. Bă, aici io poate-s prost, dar efectul este taman invers. În loc să fie toți copiii cu caca la curuț că dacă intră să asculte îi găsește nenea jandarm și le dă amendă, o să le placă tot mai tare că ei sunt anti-sistem și încalcă regulile. Că tuturor ne place să șutim un pic legea, nu? Hai, nu răspunde singur că nu. Așa, din cultura mea, vă pot da două exemple simple și deloc recente, deci le știu mulți.
IRIS a fost interzis prin anii 80 de sistemul comunist. Au fost interziși pentru că pe scenă cântau muzică occidentală, gen Tin Lizzy, White Snake, Led Zeppelin. Prima interzicere a venit pentru trei luni! După trei luni au umplut două polivalente, toată lumea le asculta discurile, aveau concerte cu zeci de mii de oameni DOAR ei! Iar după cele trei luni când au revenit pe scenă și au cântat, oamenii s-au dezlănțuit, s-au căcat în ea Securitate și Miliție și au spart geamurile polivalentei unde cântau ce care azi sunt bătrâni și încă repere de libertate.
În anii 70, mai repede decât IRIS, Phoenix au fost interziși. Au fost mai zmei și au fugit din țară cu o poveste care îți face „pielea de gâscă”, vorba lui Nicu Covaci, fondatorul trupei. Au fugit de sistemul comunist, au luat taurul de coarne, l-au tăvălit prin mocirlă și au fost difuzați la Radio Europa Liberă în fiecare zi. Toată lumea asculta România Liberă la radio, încet, să n-audă vreun turnător. Încă erau ascultați în draci și ăsta a fost un răspuns pentru cei care i-au interzis. Nu poți, chiar așa, să iei un artist și să-l faci flenduri doar pentru că vrei tu. Artistul nu are limite, libertatea de exprimare are. Dar actul, muzica, artistul, NU. Dacă le iei la pachet, o bulibășești ca-n cazul lui Gheboasă, Paraziții și Macanache. Și nu, nu-mi place ce a cântat Gheboasă, dar acest răspuns din partea Jandarmeriei ca instituție de forță poate avea o urmare tristă: CENZURA.
Să fii cenzurat ca-n America pentru că folosești un anumit cuvânt, să ți se taie din versuri ca să ajungi la radio, să fii controlat și să ai criterii pe care poți fi ascultat de „segmente de public”. Deosebit de periculos, asta pentru că societatea face exact cum nu vrei tu și cum nu vreți voi să facă. Răspunsul a fost unul simplu: Gheboasă s-a viralizat, Paraziții au crescut în ascultări pe YouTube. La fel și Macanache. Bravo vouă, le-ați făcut publicitate, așa cum nimeni nu putea. Voi, instituțiile care ar trebui să regleze nereguli, nu să amendați artiști de pe scenă. La unison cu Gheboasă au fost mii de oameni care au spus „Dă-i țiganca, ah”. Pe ei de ce nu i-ați amendat? Făceați un fond de rulment fain la grupare.
Hai s-o dăm și pe cealaltă parte, că poate nu vă place rap-ul, hip hop-ul și trap-ul. Să ne aducem aminte de muzica populară care este plină de versuri libidinoase despre cum badea o duce pe mândruță după căpiță, să-i dea guriță. Să nu mai spunem despre apetitul acestui gen muzical care nu se abține de la a contura cât de bun este alcoolul. Să dăm citare:
„Păi dacă beau câte-un pahar,
Păi uit de dor și de amar.
Hei lume, dorule, păi ‘oi bea horincă de prune,
Și-apoi fie rău în lume, tot așa și iar așa”, Lena Miclaus si Ionut Bledea – Hai Lenuta, hai mandruta
Sau piesa populară a lui Petrică Mâțu Stoian, „Coace, Doamne, prunele”, această incantație către divinitate ca poamele care dau elixirul puterii bărbătești să fie rumene și anul acesta. Nu are nevoie de versuri.
Iar acum, un poem popular despre „facere:
„Țuc-o pișc-o pe mândra
N-aștepta să zică ea
Că la fată i-i rușine
Când o țuci îi pare bine.
Prăvălie sa trăiești
Multe fete ruminești
Prăvălie păcătoasă
Multe fete faci frumoasă.
Strigătura: Ce te ții mândră măreață
Pentr-un petec de negreață.
Câte mândre am avut
Mie toate mi-o plăcut
Și la apă și la lut
Și pă urmă la ce-am vrut.
(…)
Da’ eu când m-oi spovedi
Șapte popi mi-or trebui.
Șapte popi din șapte sate
Sa mă spele de păcate
Și-on vlădică unguresc
Să nu știe ce grăiesc”, PAUL ANANIE – ȚUC-O, PIȘC-O PE MÂNDRA (ÎNVÂRTITĂ)
Deci… Ce facem? Toate genurile muzicale au aceste inserții și trimiteri la sexualitate, consum de substanțe, se folosesc injurii, cuvinte vulgare, metafore construite pe baza unor trăiri umane exprimate dur. Închidem lumina și plecăm? Cenzurăm? Încă nu știm, dar deja s-a început. Muzica este într-un pericol iminent indiferent de gen.