În România nu pot să doneze sânge decât cetățenii români sau europeni care au domiciliul în România. Ce legătură au domiciliul și cetățenia cu salvarea unei vieți? Niciuna. Însă, Guvernul României de acum 10 ani a considerat altfel.
Ordinul nr. 1193 din 7 iulie 2007, pentru aprobarea normelor privind informaţiile care trebuie oferite donatorilor de sânge şi de componente sanguine de origine umană, precum şi informaţiile care trebuie comunicate de către donatori la fiecare donare şi admisibilitatea donatorilor de sânge şi de componente sanguine umane, prevede, la unul dintre puncte:
„- q) informaţii privind statutul rezidenţial al donatorilor şi localizarea centrelor de transfuzie sanguină, din care să rezulte că pot dona sânge la centrul de transfuzie sanguină dintr-un anumit teritoriu (şedinţe de colectă fixă sau mobilă) cetăţenii altor ţări care locuiesc în România de cel puţin un an şi care pot prezenta acte doveditoare în acest sens, originale sau copii legalizate la notariat, inclusiv în situaţia în care sunt solicitaţi de către medicii din spitale să doneze sânge sau componente sanguine pentru un pacient anume”
Așadar, pot dona sânge în România doar cetățenii altor țări care locuiesc în țara noastră de cel puțin un an, cu acte doveditoare în regulă.
Hotărârea nr. 1364 din 4 octombrie 2006, pentru aprobarea drepturilor şi obligaţiilor donatorilor de sânge, emisă de Guvernul României, prevede:
„Art. 3
(1) Orice cetăţean român cu domiciliul în România şi orice cetăţean al Uniunii Europene care are reşedinţa în România are dreptul de a deveni donator de sânge.Art. 4
Decizia privind eligibilitatea unei persoane ca donator de sânge este luată de medicul responsabil cu selecţia donatorilor de sânge din instituţiile de profil, pe baza rezultatelor obţinute ca urmare a procedurii de selecţie derulate conform normelor aprobate în temeiul lit. d) din anexa nr. 4 la Legea nr. 282/2005, cu modificările ulterioare.Art. 5
(1) Orice persoană are dreptul de a primi materiale informative privind donarea de sânge.(2) Pe tot parcursul derulării procedurii de selecţie ca donator de sânge, persoana care participă la aceasta are dreptul să primească explicaţii privind scopul şi rezultatele interviului, examenelor şi testelor care i se efectuează, conform normelor aprobate în temeiul lit. b) din anexa nr. 4 la Legea nr. 282/2005, cu modificările ulterioare.”
Așadar, pe de o parte, legea prevede expres că „are dreptul de a deveni donator de sânge orice cetățean român cu domiciliul în România și orice cetățean al Uniunii Europene care are reședința în România”, nerezidenții în România neavând dreptul de a dona sânge. Pe de altă parte, pentru cetățenii străini care nu cunosc limba română mai există și impedimentul chestionarelor care trebuie completate de donator, care sunt în limba română.
Aceste prevederi legale pot crea multiple probleme: rudele unor cetățeni români, stabilite în afara țării, nu pot dona sânge în caz de nevoie, pentru a salva viața unui membru de familie, dacă nu au domiciliul în România. Situațiile revoltătoare care se pot crea în urma aplicării acestor reglementări absurde merită luate în calcul de către parlamentarii români care ar trebui să modifice legislația în funcție de situația actuală: exodul românilor, în ultimele două decenii, a fost unul masiv, așa că, în prezent, milioane de români trăiesc în afara țării, cu sau fără cetățenie străină, unii cu domiciliul în țara în care lucrează. Multora familia le-a rămas în țară, așa că pot fi puși la un moment dat în situația urgentă de a dona sânge pentru a-și salva o rudă.
Hanna Bota este o clujeancă a cărei familie a suferit deja de pe urma legislației românești prost întocmite. Fratele ei, cetățean străin, a vrut să doneze sânge pentru mama sa, internată în spital și operată, dar a fost refuzat:
„Anul trecut a fost operată mama, protezare de șold, și, în cazurile acestea, se fac transfuzii, pentru că se pierde sânge. Ea e în vârstă și, fiind în vârstă și anemică, au știut din start că o să aibă nevoie de sânge și atunci, la internare, ne-au cerut să doneze cineva pentru că, altfel, știți cum e… trebuie donat, cineva să doneze! Și când au, tot se cere. Adică, nu se face transfuzie fără să duci o adeverință că ai donat. Cineva din familie, prieteni, cineva pe numele ei. Altfel, nu se poate. Numai în caz de urgențe. Dar, în cazul în care se știe că va fi o operație și că va fi nevoie de sânge, la internare se cere o adeverință prin care s-a donat sânge pe numele persoanei respective. Nu neapărat din familie, oricine. Nu e pe grupă de sânge, donezi din orice grupă, pentru că ei oricum dau din baza lor, dar să fie compensat. Orice grupă, oricine. Mama nu primea sângele nostru, primea un sânge! Un sânge verificat, dar cu grupa și Rh-ul ei. Dar trebuie să duci adeverință că ai donat, ca să se refacă stocul. Pentru că, din păcate, la noi în țară nu donează oamenii de bunăvoie. Cred că nu se face o campanie potrivită, oamenii nu știu cât de sănătos este să dai, pentru tine. Ei cred că pierd, dar e foarte sănătos. Mai ales bărbaților.
Fratele meu s-a dus să doneze, el este cetățean german și i-am spus că nu e voie. Ei nu au voie. Conform protocolului, nu au voie să ia sânge de la străini. El s-a dus, fiind bărbat, a vrut să doneze pentru mama. Eu și încă două surori nu puteam dona, am avut hepatită.
Fratele meu s-a dus la Centrul de Transfuzie și nu i-au luat sânge și atunci a trebui să căutăm, noi neputând da, surorile, din cauza hepatitei, pentru că am avut cândva o hepatită în copilărie, și atunci a trebuit să-și ducă prieteni să doneze. Poate să doneze oricine, dar el nu a putut să doneze pentru mama!
Ar trebui, totuși, să se reglementeze, pentru că, din moment ce cineva vrea să dea sânge și vrea de bunăvoie, de ce să nu i-l iei? Pentru că oricum se fac analize! Oricum se completează un chestionar acolo, cu tot felul de chestii. Și oricum se verifică sângele după aceea.
Anul acesta, când mama a fost operată din nou la șold, s-au dus nepoții să dea. Iar un nepot de-al meu, care este tot cetățean străin și aici face Medicina, nu a putut dona. Dar noi deja știam asta. Și atunci nu au donat numai nepoții cetățeni români. La noi în familie sunt mulți cetățeni străini și ei nu au putut să doneze. Și ar fi vrut să doneze!”, a explicat, pentru Ziar de Cluj, Hanna Bota.
Deputatul clujean Emanuel Ungureanu, vicepreședinte al Comisiei de Sănătate a Camerei Deputaților, a declarat, pentru Ziar de Cluj, că va întreprinde demersurile legale pentru rezolvarea acestei absurde reglementări legislative:
„Sunt foarte hotărât să fac demersurile legale, împreună cu colegii mei din Comisia de Sănătate, pentru ca orice cetățean străin care vine în România și încearcă să ajute pe cineva apropiat, donându-i sânge, să o poată face în condiții care țin strict de criteriile medicale. Pentru că sângele salvează vieți și nu are nici etnie, nici religie, nici culoare politică! Este inadmisibil să vrei să ajuți pe cineva aflat în dificultate și, din cauza unei birocrații absurde, să nu poți să o faci!”