Jurnalista Iulia Marin a murit la 32 de ani. Nebăgată în seamă, putea să-și urle necazurile, că urla în pustiu, acum a devenit stindardul luptei ”denotologilor” de chitanșier, cu Ordin de zi pe Unitate și a boschetarilor cu conexiune la Internet care se joacă de-a jurnalismul.
O tragedie nebăgată în seamă, depresia, dezamăgirile, lipsa de empatie, azmuțirea asupra jurnaliștilor a ”fermelor” de șoșonari de internet ale partidelor politice, acțiuni nemeritate în Justiție, judicate de niște tălâmbe abia ieșite de la lustruit băncile facultății și care habar nu au cu ce se mănâncă presa șamd – mizerii care au băgat în mormânt, înainte de vreme, zeci de jurnaliști din România, a devenit un nou motiv de fluturare de stindard neo-marxist al unei hipsterimi debusolate care habar nu are cu ce se mănâncă presa și care este convinsă că ar face mai bine orice meserie la care nu se pricep, mai bine ca meseriașii.
De pe margine știu totul: de la table, la quasari.
Atât de bine încât distrug temelia însăși libertății, aceea în care, vorba regretatului Ion Raţiu, cine este cu adevărat democrat, nu făcătură, se va lupta pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu el.
Boschetarii știu una și bună: numai ei au drepturi, restul nu. Numai suferința lor poate fi urlată, numai buba lor se expune public. Cine nu e de acord, să dispară. Convertește-te, sau mori. Să închidem RTV că sunt jegoși și vorbesc murdar și lezează, ne lezează.
Numai că nu așa se joacă în democrație: dăm cu ranga, aruncăm cu piureu de cartofi și supă pe operele de artă, dărâmăm statui, ne dăm chiloții jos și ne arătăm ca maimuțeșe curul. Poate s-a auzit despre economia de piață I la aceste paiațe, cea care omoară orice afacere care nu mai are clienți.
Nu-ți place, nu cumperi. Nu cumperi, nu consumi. Nu deschizi televizorul, nu te uiți la RTV. Plus că există și legi care reglementează acest gen de derapaje ”jurnalistice”.
Dar e ca la manele, toți iubitorii ăștia de ”Rahmaninov jurnalistic” își pun în fundal manele cu RTV. Cum puneau și manele Antenele.
Vorba aceea, nu poți interzice căcatul, numai că miroase urât.
Și până și Constituția le bate obrazul suinelor acestei noi Ferme a Animalelor care a devenit ”societatea în civil” și Internetul. Articolul 30 al oropsitei Legi fundamentale ne zice că sunt inviolabile: ”libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public” și că se interzice orice fel de cenzură.
Cum ar fi să se uite, mai ales marii deontology de presă, pe care-I cunoaștem de când pișcotăreau sinecuri pe la Monica Macovei prin minister. Și pe care i-am văzut acționând curvesc cu haita și ura împotriva altor jurnaliști, promăvând nulitatea absolute în grupul de ”turturici” de presă al lui Nistorescu de la Evenimentul Zilei?
Și să vă dau un exemplu concret de non-jurnalism. De ”prompter”, de ”boscheți” cum îi spun eu.
Cazul este absolut real, dar, din cauza faptului că se repetă în orice calup de știri al oricărei tembeliziuni de știri, nu-l particularizez.
Categoria ”Știrile dimineții”. Pe ecran apare titlul: ”Autobuzul groazei” iar prompteristul începe să citească, adoptând mina unui om îngrozit: ”Un autobuz cu 42 de persoane a fost implicat într-un accident rutier în judeţul Nucontează”.
După câteva detalii despre locul producerii accidentului, intră în direct purtătorul de cuvânt al poliţiei din județul Nucontează care aduce lămuriri referitoare la caz.
În accident au fost implicate două autoturisme “Dacia”, nu a existat decât o victimă rănită uşor, iar un microbuz care a vrut să evite o coliziune cu cele două autoturisme a ieşit în afara părţii carosabile.
Este inutil să mai spun că intervenţia purtătorului de cuvânt a fost amplu ilustrată cu imagini în care nu apărea nici un autobuz şi nici măcar microbuzul, dar ”burtiera” cu titlul ”Autobuzul groazei” a continuat să fie difuzată pe ecran.
La finalul ştirii, prompteristul i-a mulţumit politicos purtătorului de cuvânt pentru precizările despre accident şi a continuat (să nu cumva să strice burtiera): ”Vă reamintim că un autobuz cu 42 de persoane a fost implicat într-un accident în judeţul Nucontează”. Păi cât de ticălos și prost să fii să citeşti din prompter o tâmpenie după ce purtătorul de cuvânt al poliţiei tocmai ce ți-a infirmat tâmpenia?
Cum să nu înebunești ca journalist când asemenea nulități sint promovate ”vedete” ”ale postului de televiziune X”? Cum să nu o iei razna făcându-ți datoria, văzând cum astfel de nulități vorbesc în numele tău?
Manipularea populaţiei cu ajutorul mass media și al social media este un fenomen extrem de periculos, într-o ţară în care ”datul cu părerea” este un sport naţional.
Pentru deontologii din Bucureşti România începe la Ciorogârla şi se termină la Popeşti Leordeni. În afara acestor repere nu există nimic decât o lume idilică pe care scriitorii și vorbitorii de serviciu (și, mai laes, de servicii) de prin blogosferă, vlogosferă șistudiouri o prezintă cum vor ei.
Mass media și social media, ca și politicienii, sunt capabile să zugrăvească o altă ţară, o altă lume şi un alt adevăr.
În tot acest timp instituţiile care ar trebui să se ocupe cu monitorizarea informaţiilor care sunt deversate zilnic mai ales de pe micile ecrane (că Internetul nu este încă reglementat, dar poate asta se urmărește, lăsând tot felul de ratați moral să se manifesteze liberi și neconstrânși de regului), tratează problema manipulării cu duhul blândeţii.
Iar consumatorii cu lipsă de duh.