Hei, ciao ragazzi! Sono Răzvan Dragoș și credeam că suntem în Italia. Dar, aparent, nu suntem!
Sper să nu vă șochez, dar nu suntem în Italia! Așa a zis poliția română, deci trebuie să fie adevărat. Asta e, obinuiți-vă cu ideea, trăim în România, care, oricât ne-am dori, nu e Italia.
Nici n-avem cum să fim în Italia. Noi, când încălcăm ordonanțele militare și ieșim la grătar de 1 Mai, ascultăm asta.
Italienii ies la balcoane și cântă asta.
E o mică diferență, nu? Deci, clar nu suntem în Italia!
Nu suntem în Italia, pentru că și dacă încercăm să ascultăm altceva, vine poliția să ne bage mințile în cap: „Nu suntem în Italia! Acum să fim serioși! Daţi mai încet! E deranjată ordinea şi liniştea publică!”
Cei de la Asociația pentru Cultură, Educație și Normalitate au încercat să mai îndulcească izolarea bucureștenilor din cartierul Armenesc. Așa că, au pus muzică de la fereastra biroului. Ce muzică? Păi, așa ceva.
Oamenii au ascultat o lună jumate, până au început să le sângereze urechile. Muzică-muzică, dar ce-i mult e mult! Au făcut o sesizare la 112, iar organul statului s-a prezentat prompt la fața locului. S-a făcut liniște, iar organul a cuvântat: „Nu suntem în Italia! Acum să fim serioși! Daţi mai încet! E deranjată ordinea şi liniştea publică!”
Deci, iată, o instituție a statului român rupe tăcerea: nu suntem în Italia, cetățeni, obișnuiți-vă cu asta! Mai lăsați-ne cu fraierii ăia de italieni, care cântă pe la geamuri, noi suntem în România și nu facem prostii din astea.
Adevărul e că și cei de la Asociația pentru Cultură, Educație și Normalitate au avut o strategie greșită. Dacă puneau asta, în loc de asta, nu cred că era absolut nicio problemă. Mai reclama cineva o manea cinstită la poliție? Dar așa, cu muzica clasică, e mai greu. Cât să tot asculți asculți lălăielile alea clasice?
Nu suntem în Italia, pentru că noi băgăm cultura în dubă.
Nu suntem în Italia, pentru că la noi poliția închide muzica, nu cântă alături de cetățenii aflați în izolare, ca polițiștii italieni.
Nu suntem în Italia, pentru că noi reclamăm la poliție pe cineva care încearcă să facă ceva frumos.
Nu suntem în Italia, pentru că noi ne săpăm unii pe alții, nu cântăm la balcoane.
Nu suntem în Italia, pentru că vrem să facem tocăniță din capra vecinului.
Nu suntem în Italia, pentru că merge și așa.
Nu suntem în Italia, pentru că mimăm că suntem un popor doar când ajungem în rahat. În rest, datul în cap e sport național.
Nu suntem în Italia, pentru că pe noi ne unește doar grătarul.
Vă doresc… arrivederci bella!