Vă întreb, acum că s-a dovedit că atâta s-au luptat de-a Justiția până n-a mai rămas piatră pe piatră din lupta anti-corupție: de câte ori trebuie salvată Doamna aceasta oarbă în România până când cei care o slujesc să realizeze că este timpul să stea pe propriile lor picioare? Fără să le șoptească securiștii și politicienii ce anume să facă.
Și de câte ori se poate interpreta litera Legii pentru a-i putea păstra curat spiritul (și vițăvercea)? Fără ca să ne facem chip cioplit din cei care vremelnic aplică această literă și-i interăretează spiritul. Fără a crede că o instituție democratică a statului nu rezistă dincolo de eticheta unui nume. Este Direcția Națională Anticorupție, nu Direcția Națională a Codruței. Și în nici un caz Serviciul Român de Culduși!
Noi încă jucăm în telenovela “Oarbă, oarbă, da-i de-a noastră”.
Așa că aștept să mă luminați și pe mine: e bine să te (pardon, caci) pe reguli în interesul Salvării Legii, sau este mai bine să o lași pe dânsa să se descurce?
Și, la punctul doi, cum se traduce „Fiat Justitia Pereat Mundi!”?
(încercați să înțelegeți că este mai bine ca să fie 100 de borfași în libertate pe stradă, decât un singur nevinovat în pârnaie)
Răspundeți, apoi #Rezistați!
I-ați lăsat să distrugă orice idee de luptă anticorupție.
Anticorupția nu se face cu mai mulți reporteri de televiziune în casa borfașului decât procurori și mascați!