Candidat pe listele USR Cluj, cică partid de “dreapta”, direct de pe listele PSD Cluj, Adrian Dohotaru recunoaște că este “om de stânga” și demisionează din partidul de pe listele căruia hipsterimea clujeană l-a prașutat în Parlamentul României.
Nici o surpriză – încă de când toți exaltații Clujului se hărniceau să-și acorde votul lui Dohotaru și Goțiu, am prezis că acest lucru se va întâmpla. Oportunismul și munca nu fac casă bună. V-o poate explicita Goțiu care le soilește pe banii voștri în Senat; v-o arată acum Dohotaru, revenind la „dragostea dintei” (cum zic frații noștri de peste Prut la “dintâi”). Acum, el “este om de stânga”. Ca și șordanul Nicușor, care făcea propagandă USLinoșeniei dintre PSD și PNL la tentativa de lovitură de stat din vara anului 2012 și care saliva pe lângă PSD la prima tentativă de debarcare a lui Băsescu din 2007; ca și Goțiu care și-a asumat în scris votul pentru “Prostănacul” Mircea Geoană (pe banii lui Sorin Ovidiu Vântu).
Uniți Salivăm România n-a țopăit nici un mandat!
Deputatul USR Cluj, Adrian Dohotaru, a anunțat că își dă demisia din USR, partid care “nu îl mai repezintă”. Votul s-a consumat, prostanii se pot pișa acum pe pe el. Sunt curios care va fi partidul “reprezentativ” înspre care-și va căuta împlinirea “participativă” a “celor dezavantajați social”. Poate aflu și cine sunt aceia, “dezavantajații” – cei care se simt bine așteptând să le vină banii la ușă din partea statului asistențial român, sau cei care muncesc ca proștii, să aibă de unde da acești abulici politicieni “de stânga” „participații” celor care n-au nici un respect față de muncă.
Care îi sunt motivele? În principal că nu mai e șef “șordanul”. De restul: bla-bla-bla de stânga: „imperialism american, cădea-și-ar bomba în Ocean!”, „n-am, îmi trebuie, dă-mi!” șamd. Dacă era corect, așa cum încearcă să ne zică, trebuia să-și dea demisia din Șparlamentul României, nu din partid.
”USR trece prin momente dificile, cu alegeri contestate și un proaspăt președinte boicotat de filiala București, de unii parlamentari și alți delegați. Președintele anterior, fondatorul partidului și-a dat demisia, iar disputele interne se țin lanț.
Când am intrat în USR, partidul își propunea să fie o formațiune de centru, în interiorul căreia co-existau mai multe orientări ideologice: liberali, conservatori, ecologiști, oameni de stânga. Ceea ce ne unea era încercarea de reînnoire a clasei politice. Din păcate, confruntarea care s-a dat nu a fost una între viziuni doctrinare concurente, ci o luptă de putere și de orgolii. Cu toate astea, deznodământul acestei confruntări e următorul: azi USR este un partid al cărui președinte renunță la federalismul ideologic care ne adusese împreună și proclamă pe față orientarea de dreapta a partidului.
În acest context, cred că toți cei ca mine, care nu sunt de dreapta, nu își mai găsesc locul în USR. Sunt un om de stânga și toate demersurile și inițiativele mele politice din ultimul an, în care am fost deputat USR, au fost consonante cu viziunea mea politică. M-am pronunțat răspicat împotriva modului în care se vor achiziționa rachetele Patriot și creșterii bugetului apărării când avem atâtea probleme în sănătate și educație. Am lucrat la un proiect de lege pentru accesibilizarea și creșterea stocului de locuințe publice. Lucrez momentan la o inițiativă legislativă care prevede introducerea coșului minim de consum în fundamentarea salariului minim și a politicilor salariale. (cu care bani, frățică, aduci de acasă? – nota mea)
Totodată, lucrez la o serie de modificări legislative care au ca scop limitarea orelor de muncă suplimentare, penalizarea angajatorilor care obstrucționează activitatea sindicală, etc. Nu cred că aceste demersuri sunt compatibile cu un partid de dreapta, pentru că ele sunt înrădăcinate într-o viziune despre societate în care prosperitatea produsă de o națiune este distribuită echitabil între muncă și capital și în care cei defavorizați nu sunt puși la zid și stigmatizați, ci ajutați și integrați. (nu, că stigmatizați sunt cei care „sug sângele poporului” și tot ăia sunt puși la muncă și, dacă se poate, la Canal, la stuf, mama lor de imperialiști… Băiete, drepturile vin cu îndatoriri, ori de ceea ce bălmăjești în scris, îndatoririle sunt doar la cei cu bani, de parcă i-au făcut visând noaptea, iar drepturile sunt doar la cei sub care pute scaunul în crâșmă; ne mai uităm o dată la statistici, să vedem cine muncește și cine încurcă relația dintre angajator și angajat? Exact, japițele politicianiste, așa ca tine, care confundă sudoarea frunții cu sudoarea limbii; dar să fim înțeleși, nu cu Dohotaru am vreo problemă, e dreptul lui să-și câștige existența după cum știe și poate – el trăiește într-un univers de brave new world cu infexiuni orwelliene -, ci cu hipsterimea avântată și slab cugetătoare care l-a votat – nota mea)
Acestor inițiative li se adaugă teme de mediu (reducerea risipei, exproprieri pentru spații verzi, propunerea de amenajare de spații publice, mobilitate alternativă la traficul auto privat etc.) și de bună guvernare prin instrumente participative (bugetul participativ, un instrument venit inițial dinspre stânga politică).
Îmi doresc o platformă civico-politică în stare să concureze PSD, dar și celelalte partide, dinspre (centru)stânga, cu oameni de stânga, proaspăt implicați partinic. Realitatea în România e de stânga. Ne confruntăm cu inegalități flagrante, avem aproape jumătate din populație care trăiește în sărăcie și excluziune socială, aproape o treime din angajați pe salariu minim, investițiile în sănătate și educație sunt cele mai mici din UE.Totuși, problemele acestea nu sunt traduse în programe coerente ori în preocupările de zi cu zi ale oamenilor politici. Știu asta, sunt în Parlament, aud ce se discută să vă pot spune – suntem decuplați de țară. (De ce le avem pe toate acestea? Din cauză că niște lucrători cu limba au decis că un stat asistențial este mai la îndemână de condus, iar niște indivizi certați cu munca au acceptat acest statut – nu vorbesc despre cei care chiar vor să muncească, majoritatea și-au luat lumea în cap și au părăsit România, iar cei care mai stau pe aici rezistă eroi în fața unor asemenea proști care nu știu cum să facă mai plăcută nemunca și mai urâtă munca; tot ceea ce se îngaimă pe aici vine în sprijinul nemuncii, nu al muncii: unde sunt facilitățile atribuite prin lege celor care muncesc ca să aibă de unde să dea celor care nu muncesc? Altceva decât „exproprieri”; iar furăm de la cei care au? Cu care tav=ncuri sovietice în sprijin, băiețaș? – nota mea)
Noțiunile de stânga și dreapta nu sunt vorbe goale. Am strigat în campania: „Stânga, dreapta nu contează USR țara salvează!”. Am fost naivi. O țară nu se salvează doar cu un apel la valori morale, o mișcare politică are nevoie de fundamente ideatice solide și sper că se va întâmpla în noul USR de dreapta. Dacă dreapta la noi vede corupția doar la stat, stânga îi vede dimensiunile economice sistemice, care sunt globale, nu specific locale, așa cum au arătat și dosarele Panama Papers. Mai mult, sub umbrela anti-corupției, s-au făcut cele mai deșănțate apeluri la privatizarea bunurilor publice și comune, la retragerea societății din economie. Dreapta la noi marginalizează subiectele sociale. „Socialul” devine un apendice al creșterii economice, o fărâmă de redistribuit și aceea contestată. (Minți cu nerușinare! Acel „social” pe care-l descrii, la ora actuală este ASISTENȚIAL – și acest lucru este CONTESTAT, nu socialul – nota mea) Un model coerent de societate nu sacrifică drepturile angajaților, protecția lor, dorința legitimă la un salariu pe mare și, mai ales necesitatea democratizării firmei, pe altarul profitului.
O mișcare civico-politică de stânga înțelege că abuzurile la adresa mediului, de la tăierile de păduri, la cianuri și transformarea parcurilor în parcări, nu sunt doar rodul corupției și ineficienței administrative. Ține de o logică anume, de modelul de (sub)dezvoltare ales și de integrarea noastră la periferia capitalismului. Mai mult, o mișcare ecologistă la stânga spectrului politic actual vede problemele de mediu într-un mod sistemic, în însuși modelul de creștere ales, cu externalități ca poluarea, risipa, consumul excesiv al unora în detrimentul altora.
Îmi dau demisia din USR. Cum sunt un om al dialogului, voi colabora pe proiecte punctuale cu USR și cu celelalte partide. Plec din USR în speranța și cu dorința de a construi o mișcare coerentă de stânga, care să plece de la premisa că lumea în general, România în particular, trec printr-un larg deficit de democrație, mai ales în sfera economică. Avem nevoie de o guvernanță participativă, de mai multă democrație, de o gândire din perspectiva celor dezavantajați social și economic, adică marea majoritate a cetățenilor, în loc de apelul actual, inclusiv în USR, la meritocrație. Apelul meu e simplu: democrație sau barbarie! Și îi invit să mi se alăture pe cei care cred în aceste idei”.