Profesor de franceză, ilustrator-grafician și un pasionat al benzilor desenate, clujeanul Adrian Barbu a redesenat imaginea puțin desuetă a ursulețului polar, transformându-l în personajul dorit de generația actuală de copii.
Fram, personajul care a bucurat copilăria generațiilor de după anii ‘70, trece acum prin aventuri interactive și educative.
Psihologi, educatori și pedagogi au lucrat alături de graficieni, iar Fram a devenit un companion și însoțitor al copiilor, un personaj care trece prin aceleași suferințe și “dureri de creștere” ca ale copiilor și care îi învață pe aceștia cum să facă față încercărilor vieții.
Reporter: Spune-ne Adrian, de unde a pornit ideea cu Fram și de ce acest personaj al copilăriei noastre, pe care nu l-am mai regăsit de foarte mult timp.
Grafician Adrian Barbu: Aici este si cheia – de foarte mult timp. În momentul în care studioul în care lucrez a dorit un produs propriu, am avut de ales între a încerca să creăm de la zero un personaj, în contextul în care copiii, publicul-țintă, sunt bombardați de personaje, sau de a încerca să readucem la viață un personaj cândva celebru și uitat între-timp, dar pe care, cel puțin generația mea, să și-l amintească. Dintre Păcală, Bulă și Fram, nu a fost prea greu de ales. A fost una dintre lecturile obligatorii în școala anilor 60-70 si cred că generația mea conține încă persoane adulte cu nostalgii din vremea aceea. Poveștile copilăriei se cam duc și ori de câte ori există ocazia, șansa de a activa, de a readuce la viață una dintre ele, eu zic că n-ar trebui scăpată.
Reporter: Suntem generația care a crescut cu benzile desenate, cu “Pif”, cu „Rahan”. În ce măsură ele se mai adresează copiilor din ziua de astăzi, copiilor care au telefoane mobile, jocuri, aplicații, calculatoare la dispoziție.
Ma refer la stimulii vizuali care sunt mult mai vii într-un joc video, într-o aplicație de calculator, comparativ cu o bandă desenată sau o carte de povești.
Grafician Adrian Barbu: Aș spune că este diferența între slow-food și fast-food. De când ne trezim dimineața, suntem bombardați de stimuli – cu cât sunt mai mulți, cu atât pătrund mai puțin adânc. Și asta a creat în ultimii, poate chiar douăzeci de ani, o anumită superficialitate. Una e să răsfoiești pe un telefon mobil imagine peste imagine și alta e să îți iei timp pentru a răsfoi o carte. M-ai întrebat căror copii li se adresează: tuturor, până la nouăzeci de ani, chiar și după. E vorba de o anumită componentă și mă refer acum la o tranziție dinspre cartea doar cu imagini și texte deloc, spre cartea doar cu text si imagini deloc. După pedagogia occidentală, de secol XX, banda desenată, cu echilibrul ei între text și imagine, face medierea, tranziția perfectă pentru un copil care își face curaj să treacă la cărți cu din ce în ce mai mult text. E cam la jumătatea distanței unde textul și imaginea se completează. E un film – pare că nu e interactiv, pentru că unul doar citește și altul doar e desenat pe foaie, dar îți oferă șansa de a-ți crea singur povestea pornind de la imagini disparate, care prezintă doar anumite elemente ale unei mișcări, doar secvențe – se și numește artă secvențială – și în spațiul dintre casete să completezi tu povestea.
Reporter: Așadar este veriga lipsă între povestea ilustrată și povestea scrisă.
Grafician Adrian Barbu: Nu veriga lipsă, ci existentă, dar pe cale de dispariție. Este cea mai veche formă de interactivitate. Imaginea vizuală de pe un ecran te transformă într-un burete pasiv și absorbant; cartea cu text te transformă în scenarist, regizor, actor al unei povești. Banda desenată și cartea cu ilustrații sunt un fel de semi-implicare: ți se oferă câte ceva, dar oricând este loc să pui de la tine.
Reporter: Vorbește-ne puțin despre Fram, despre ursulețul redesenat de tine. Cred că e foarte greu de găsit un personaj în premieră, care nu a mai existat. Fram a fost desenat și redesenat de mai multe ori, de-a lungul timpului. Ce aduce în plus personajul tău, deoarece știm ca el a apărut întâi în format de carte, apoi a trecut înspre banda desenată și urmează să apară ca personaj principal într-o animație.
Grafician Adrian Barbu: Proiectul nostru viza în primul rând cărțile interactive, adică tableta. Pentru că este aproape cel mai important viitor mijloc de învățare al copiilor. Și atunci am creat o poveste interactivă, pe care poți să rulezi paginile, există o voce care narează povestea cu vocea lui Fram.
Ce are nou? În primul rand, Fram este actual, este modern. Am renunțat la multe dintre elementele poveștii inițiale, care sunt traumatizante din mai multe motive. Sunt câteva secvențe care mie mi-au stricat copilăria.
Acelea mai sângeroase, mai crude, care la ora aceea erau firești, dar la ora asta, trebuie să se supună unor criterii de pedagogie, de political corectness.
Dar Fram este un ursuleț care acum trăiește în secolul XXI. I-am adus povestea la zi, pentru că și eschimoșii de atunci, acum sunt alții – au internet, au telefoane mobile, au gps, trăiesc cu totul altfel. Și lumea pe care Fram o descoperă în poveștile rescrise de noi, nu este lumea în care un ursuleț mic și speriat este furat de lângă mama lui ucisă, vândut pe băutură, unor marinari, care în final scapă de el, vânzându-l unui circ. Nu, este un ursuleț curios, care vrea să cunoască lumea cea mare. Totul este povestit cu vocea lui Fram, din punctul lui de vedere și din punctul de vedere al unui copil. Nu contează că acel copil este un copil de urs. Este copilul secolului XXI, care vrea să cunoască lumea. Nu printr-o tabletă, nu printr-un telefon mobil, ci cu ochii proprii, cu simțurile proprii, vrea să călătorească. În felul ăsta ajunge să cunoască și un circ modern, în care animalele nu sunt bătute, nu sunt torturate, dimpotrivă.
Reporter: Așadar Fram trece prin diverse aventuri, fiecare făcând parte din câte un episod, astea regăsindu-se atât în poveștile interactive de pe tabletă, cât și în cărțile fizice, de aceea povestea lui Fram a ajuns la foarte multe volume.
Grafician Adrian Barbu: Inițial am început cu segmentarea poveștii inițiale în zece episoade, care au apărut mai întâi în zece volume diferite, iar în cele din urmă acest proiect a ajuns în două volume.
Ce poți să faci apoi cu un personaj care are tot potențialul de a deveni o mascotă agățată de ghiozdane, imprimată pe tricouri și penare? Îl trnsformi într-un ajutor al copiilor. Într-un companion care să îi însoțească în etapele creșterii. Am avut nevoie de colaborare cu educatori, pedagogi, psihologi pentru copii, pentru a scoate încă două serii de cărți, în care, după ce am încheiat povestea cu Fram-adult și deja îmbătrânit, am revenit la forma cea mai apreciată de public, forma lui de copil, care să participe la etapele vieții unui copil de aproximativ 3, 4, 5, 6 ani, cu tot ceea ce au ele important – să sortezi culorile, formele geometrice, cifrele, literele alfabetului, comportamentul social, traversatul străzii în zonele permise, plus chestiunile puțin mai dificile: prima zi de grădiniță, sosirea unui nou membru al familiei, nașterea unui frățior sau a unei surioare, exprimarea emoțiilor versus refularea lor.
Reporter: Văd că ți-ai dorit ca Fram să nu rămână la stadiul de super-personaj, aidoma lui Winnie the Pooh sau Superman, Batman, ci îți dorești să devină un prieten al copiilor, un frate mai mic care îi însoțește prin toate etapele prin care ei descoperă lumea, de fapt. Are componenta educativă foarte dezvoltată, acest Fram gândit de tine.
Grafician Adrian Barbu: Fabrica de super-eroi rulează demult și rulează bine, fabricile de mascote, la fel și părinții din ziua de astăzi își duc părinții la psiholog, ca să afle lucruri elementare, lucruri de bun-simț. De-asta am și apelat la psihologi – Fram nu este un super-erou, nu este o mascotă, a fost gândit ca un însoțitor al copilului, pe drumul descoperirii lumii și pe drumul juliturilor, al vânătăilor și al cucuielor.Am avut nevoie de un personaj care să treacă prin aceleași suferințe și dureri de creștere prin care trec copiii de vârsta lui.
Să le trăiască în același timp cu el, la aceeași vârstă cu el, dar să ajungă la propriile lor concluzii: ca întunericul nu e chiar atât de periculos, că învățarea poate fi amuzantă, lăsând în același timp fiecare copil care citește cărțile, să își formuleze propriile concluzii, ajutat bine-nțeles de întrebările auxiliare pe care le pun psihologii care construiesc împreună cu noi aceste cărți. Întrebări pentru părinți, indicii și întrebări pentru copii: tu cum ai face în situația asta? Care ar fi atitudinea ta, care ar fi soluția ta?
Până la urmă, întrebări pe care, dacă părinții de azi ar avea timp, le-ar pune ei înșiși copilului.
Interviul complet este disponibil mai jos: